Şi-au dat concursul:
Constantin Bulboacă, Neculai-Marcel Flocea, Constantin Horbovanu, Emil Ianuş (Emilianus), George Mahalu, Cătălina Orşivschi, Emil Simion, Gheorghe Solcan, Constantin Tiron.
Caricaturi semnate de Viorel Corodescu-COV.
Urătura lui COV
Pe la colţuri se zvoneşte
Şi-n diverse adunări
Că mâine anul se-nnoieşte…
Cu noi impozite şi dări.
Aşa că subţiaţi alaiul*
Care umblă cu buhaiul.
Cu plugul, copii, strigaţi:
Ho, politicieni, nu mai furaţi…!
(*) parlamentul
Constantin Tiron
Vlad Ţepeş
Un neam întreg şi-o ţară de păcate
Dorind să vindeci, n-ai fost indulgent
Şi inventând sinistrul instrument,
Toţi spun c-ai fost un drac şi jumătate.
Dar n-ai putut să-i lichidezi; o parte
Au aşteptat prielnicul moment:
Te-au linguşit şi codoşit atent,
Cu orice preţ ferindu-se de moarte.
O, Vlad! Ne-ai dat iluzia amară
C-ai lichidat lichelele din ţară
Cu ţeapa ta în chip de parastas!
Dar azi, când anii au trecut ca apa,
Te implorăm să vii din nou cu ţeapa,
Că numeroşi sunt cei care-au rămas!
Vedeta
Abia încape-n piele de trufie
Umflat fiind în pene ca păunul:
Ca el n-a fost şi încă nu-i vreunul
Şi nici nu crede c-are să mai fie.
E-un umorist perfect, încât nu are
De învăţat şi priceput nimic.
Pe lângă el oricine este mic;
Iar el pe lângă toţi e foarte mare.
Mai toţi au observat că nu-i modest,
Cu lauda în schimb se-mpacă bine…
Şi dacă el e mulţumit de sine,
Puţin interesează despre rest.
Dar a avut surpriza că la gală,
La premiere…, a rămas pe-„afară”.
Rondelul cramelor ascunse
Regret, dar nu pot spune unde,
În Câmpulung Moldovenesc,
Petrec când soarele se-ascunde
Cu vin pietros, mănăstiresc.
Golesc mereu cupe rotunde
Şi vinului mă spovedesc,
Regret, dar nu pot spune unde,
În Câmpulung Moldovenesc.
Dar veşnic nu mă pot ascunde…
După răsfăţuri petrecute,
Fiinţa mea-n casă pătrunde
Şi-atunci nevasta-mi spune: Du-te!
Regret, dar nu pot spune unde.
Rondelul gazetarilor
Trăiască gazetarii cei clănţăi!
Dar de la ei am mai aflat şi noi,
Că-n ţară e corupţia în toi:
(Vezi SCHENGHEN-UL şi alte năbădăi).
Parlamentarii au maşini de soi,
Ajunse-aici pe nepătrunse căi…
Trăiască ziariştii cei clănţăi!
Doar de la ei am mai aflat şi noi.
Şi dacă n-a picat niciun vulpoi
Şi n-au ajuns şacalii prin pârnăi,
Măcar să iasă-oleacă tărăboi:
Fiţi zi de zi, din ce în ce mai răi!
Trăiască ziariştii cei clănţăi!
Neculai-Marcel Flocea
Sărbători de import
Horrori-m-aş şi n-am cui,
Numa’ Halloweenului,
Că noi l-am împrumutat,
Cu tot cu cei ce l-au dat.
Aşteptare iluzorie
Eu ştiu. În ţara noastră va fi bine,
Intrăm pe linia cea dreaptă,
Problemele vor fi puţine,
Când? Cam de pe la Sfântu-Aşteaptă!
Repetabila ninsoare
A picat zăpadă peste ţară
Şi-a acoperit, timid, ruina,
Parcă iarăşi s-a scumpit benzina,
Frig, şi griji, şi tremur
ne-nconjoară.
Nimic nou în pivniţe din est
A fost zi grea, ca la Vaslui,
Cu doi arhangheli deodată.
Şi dorm pe scara beciului,
Tăt un băiet cu câte-o fată!
Ignatul iluzoriu
Sunt, iată, în extaz veganii,
A graţiat Biden curcanii,
Cu leafa sa, arză-o-ar focul,
Românul graţiază porcul.
Gata treaba
Ne „apără” de-acum americanii,
Chinezii astăzi ne produc de toate,
Putem s-o ţinem doar în petrecanii
Sau, tolăniţi, să stăm lejer
pe spate!
Eroare de colimaţie
– Ochii tăi nu-s cuminţei,
Tot privesc la sânii mei!
– Scuze, Doamnă, da-s sfios,
Deci, mă uit… trei palme-n jos!
Chimia noastră cea de toate zilele
Colcăie de chimicale
„Pâinea noastră”, aia „bio”,
Sănătatea-şi ia adio,
De-aia bolile-s letale.
Emil Simion
Aşteptare
Fior de sfinte sărbători,
Cu gând pios la margine de an…
Le-am aşteptat la geam cu dalbe flori
Că-i obicei păstrat din neam în neam!
Speranţe!
Se tot aştern sărbători peste ţară
Obiceiuri şi datini curg şirag…
Aşteptăm bucuroşi să apară
Anul nou cu florile dalbe-n prag!
„Reprofilare” de sezon
De meserie găinar nocturn
Pe o străduţă izolată
Cu desaga bine încărcată
Lucra deghizat în Moş Crăciun.
La mulţi ani!
A venit şi Anul Nou
Aşteptata sărbătoare.
Ne-a adus un suflu nou
Şi strămoşeasca urare!
Constantin Bulboacă
Aforisme
ARTĂ. ARTIST
> Arta de a trăi frumos ar trebui să fie cea mai mare realizare a omenirii.
> Artiştii sunt actori care, de obicei, sunt aplaudaţi după dispariţia lor de pe scena vieţii.
> Operele de artă înnobilează societatea care le apreciază.
> Nicio crimă nu este mai josnică decât distrugerea unei opere de artă.
BUNIC. BUNICĂ
> Bunicii se înţeleg foarte bine cu nepoţii, pentru că dau în mintea copiilor.
> Moş Crăciun este cel mai generos bunic de pe planetă, dar nu orice bunic poate să fie Moş Crăciun.
> Nu toţi bunicii sunt buni.
> Cel mai bun somnifer pentru bunici este o poveste spusă nepoţilor.
BUCURIE. BUCUROS
> Oare de ce suntem bucuroşi numai atunci când toate ne merg bine?
> Un chip vesel te face oricând să simţi, în cel mai înalt grad, bucuria de a trăi.
> Bucuria copiilor este uneori foarte scurtă, dar de o intensitate la care oamenii mari nu mai ajung.
> Atâta timp cât există oameni bucuroşi că pot aduce suferinţă semenilor, iadul nu este o himeră.
> Poate fi găsită bucuria şi în propria-ţi durere.
> Bucuria de a trăi este cel mai mare bun al vieţii de care uităm foarte uşor.
CĂLĂTOR. CĂLĂTORIE
> Viaţa este o călătorie perpetuă, la sfârşitul căreia ajungi acolo de unde ai pornit.
> Călătoriile frumoase nu ţin de timp, ci de trăire.
> Marii călători au deschis lumii ferestrele cunoaşterii.
> Singura călătorie care nu se poate repeta este viaţa.
> Călătorii pasionaţi au curiozitatea şi cutezanţa copiilor.
> Când teleportarea va deveni o călătorie banală, şansa omenirii de a se salva de la autodistrugere va fi uriaşă.
Constantin Horbovanu
Despre Revelion
> Dacă-ţi deschizi sufletul pentru cei din jur, trebuie să fii atent să nu-l uiţi cumva deschis!
> Numără paharele pline la început pentru că, la final, toate vor fi goale!
> Ciocneşte paharele cu prietenii, nu de prieteni!
> Apropie-te de colegele sau cunoştintele mai drăguţe, dar nu reduce distanţa legală, aprobată şi parafată de soţie!
> La petreceri, mai tare se afumă cei cu paharele, decât cei cu ţigările!
> Gâştele au salvat Capitoliul, iar curcanii, Revelionul!
> Atmosferă de revelion? 90% fum de la înfumuraţi!
> Definiţia Revelionului? O adunare de oameni mari puşi pe fapte mici, o adunătură de oameni mici puşi pe fapte mari! De multe ori contează şi cine-l organizează.
Din însemnările unui trecător
> A trăit fericită până şi-a cumpărat rochii cu fermoar la spate. Apoi a trebuit să găsească pe cineva să închidă şi să deschidă fermoarul!…
> Am o dilemă: în rai merg scriitorii sau criticii literari?
> Când am făcut fântâna din curte, meşterii, care au săpat, au scos la suprafaţă două farfurii din ceramică şi o monedă de 5 bani, din anul 1883. Asta demonstrează că şi în anul 1883 exista… economie subterană!
> Un vecin de-al meu, în vârstă de 50 de ani, a fumat mulţi ani aceeaşi marcă de ţigări, chiar dacă pe pachet scria: „Fumatul poate cauza impotenţă”. Dar, anul acesta, după ce s-a căsătorit cu o doamnă mai tânără cu 20 de ani decât el, a schimbat marca. Pe pachetele de ţigări de acum scrie: „Fumatul creşte riscul de orbire”. Altă boală mai „uşoară” n-a găsit!
> Un străin n-ar putea trăi în România, pentru că la noi este haos. Dar noi, românii, ne-am învăţat aşa. Mai mult, conducătorii şi bogaţii noştri n-ar fi conducătorii şi bogaţii noştri, dacă n-ar fi haos!
> Eu am acasă un televizor Sport vechi şi amărât. Pe ecranul televizorului meu, mare cât cartea de citire, toate porcăriile, prostiile, neadevărurile, promisiunile, realizările şi nerealizările guvernelor, partidelor, preşedinţilor, parlamentarilor cât şi ale celorlalţi… sunt foarte mici! De aceea eu nu critic! Cei care critică, sigur văd lucrurile mai bine, adică au televizoare cu diagonala mai mare de 120 cm!..
> Săptămâna trecută, la Căminul Cultural, Dănuţ Burete Cucoşilă, un băiat plecat de mai mulţi ani la oraş, a venit şi a lansat o carte de poezie. Primarul a adunat multă lume, ca să nu ne facem de râs. A vorbit un critic, cică foarte mare, vreme de o oră şi zece minute. N-am înţeles nimic, dar a vorbit frumos, a gesticulat, a zâmbit… Apoi, Dănuţ a citit nişte poezii din astea moderne, care nu seamănă cu cele scrise de Eminescu sau Coşbuc şi pe care nu le-am înţeles… La urmă am cumpărat şi eu o carte, să văd poate, poate înţeleg ceva. La ieşire am întrebat-o pe vecina Profira, care a stat mai în spate: „Cum a fost lansarea de carte?”. „Bine, a răspuns ea. Am terminat de împletit un ciorap de lână!”
> Mi-a spus un ţăran în vârstă: „În casa mea eu sunt stăpân şi fac ce vreau! În casa mea îmi permit să bat cuiele… ca să intre şi să-i bat pe nemernici… ca să iasă!
> „Ce nu este demonstrat matematic e fantezie!” a zis cineva, cu sute de ani în urmă. Asta mă bucură! Săptămâna trecută, altcineva a spus despre mine că nu mă pricep la nimic, dar, matematic, nu a demonstrat!…
> După ce au ieşit la pensie, în rai, Adam şi Eva au coborât să-şi ducă viaţa mai departe pe pământ, în România. De ce? S-au obişnuit să trăiască cu puţin!..
> Pe strada mea nu sunt gropi. Sunt şanţuri!
> E atât de zgârcit încât, la librărie, când a aflat că „Dama cu camelii” costă 25 de lei, a vrut să cumpere dama, dar… fără camelii!
> Se zice că, odată cu trecerea timpului, devenim mai echilibraţi. Adevărul e pe la mijloc. Bărbatul de peste 80 de ani ştie cum să cucerescă o femeie, dar cu restul echilibrului… stă mai prost!
> Mi-am cumpărat un detector şi caut bani pe sub pământ, că la banii de pe pământ nu am acces!
> Când i-am spus şefului că am nuntă şi vreau o învoire plătită cu durata de cinci zile, ştiţi ce mi-a răspuns? „Nunta e un accident care se întâmplă în afara serviciului şi nu se plăteşte!”
> Toţi nuntaşii ne-au urat casă de piatră, dar, la urmă, după ce am plătit localul, solista, fotograful, bucătarul-şef, orchestra şi celelalte, am constatat că nu ne-au rămas bani nici pentru o casă de lut!..
> Dragii mei necăsătoriţi! Să ştiţi că cei căsătoriţi visează aceleaşi lucruri frumoase ca şi voi!
> Astăzi am terminat de completat un tablou puzzle. Pe cutie scria: între 3 şi 6 ani! Eu l-am făcut în cinci luni! Sunt valoros!
> Domnule primar, vă rugăm să nu asfaltaţi strada Crocodilului, pe care locuim noi, semnatarii petiţiei! Dacă o asfaltaţi, nu mai avem pietre de aruncat în cei peste 20 de câini vagabonzi, care şi-au făcut mutaţie la buncărele de gunoi din zona noastră!
> De ce nu merge treaba în ţara noastră? Iată ce mi-a răspuns un ţăran, căruţaş: „Când unii politicieni sunt la tras, adică la ham, ceilalţi, din opoziţie, sunt la frână. Şi pun frâna, pentru că, cică, asta-i «meseria» lor! Când cei de la frână ajung la ham, frâna ajunge în mâinile celor care au fost la ham. Şi, pentru că nu mai trebuie să tragă, pun frâna, spunând că, acum, asta-i «meseria» lor! Sunt politicieni care nu trag la ham, nici nu pun frâna. Ei merg în căruţă şi se simt bine mersi! Asta-i «meseria lor»!
> După un prânz la restaurant. Note. Soţul: supa – nota 9, friptura – nota 9, ospă-tara – nota 10, cu felicitări, pentru modul cum se îmbracă, cum zâmbeşte şi le vorbeşte clienţilor! Soţia: supa – nota 6, friptura – nota 5, ospătara – nota 3, pentru modul cum este îmbrăcată şi cum le zâmbeşte băr-baţilor! (CONSTANTIN HORBOVANU)
Emilianus
Rondelul nopţii de Revelion
În noaptea de Revelion
Mascat din cap până-n picior
Şi înarmat ca vânător
Sării la soacră-mea-n balcon.
Şi c-un glas poruncitor
Cerui să-mi dea un milion
În noaptea de Revelion
Mascat din cap până-n picior…
Dar ea, zâmbind, a zis: Pardon!
Nu am în pungă niciun chior
C-a fost mascat ca cerşetor
Feciorul tău, Pantelimon,
În noaptea de Revelion…
Ruga mea la Moş Crăciun
Moş Crăciune, Moş Crăciune,
Eu te-aştept şi-n iarna asta
Să-mi aduci ceva… de prune,
Dar să nu vadă nevasta!
La pomul de iarnă, bucuria soaţelor
Dacă vezi că-n pom agaţă
Multe daruri soţul-domn
Semne sunt că pentru soaţă
Bucuria e… în pom!…
Pantha Rhei (totul curge)
Anul Vechi e în amurg,
Anul Nou e pe cărare,
Urătorii la geam curg,
Iar Cotnarul, în pahare!
Unui revelionist
El, sfârşind revelionul,
Îşi recapătă elanul:
Singur şi-a-ncălţat paltonul
Dar şi-a pus pe cap… curcanul!…
Unor postrevelionişti
După masa copioasă,
Musafirii daţi la brazdă
Au plecat cu toţi acasă,
Deşi unii erau gazdă!…
Drama unui revelionist
Cică ar fi-ajuns Gheorghiţă
În aşa hal de beţie
Încât la o periniţă
A pupat-o pe soţie!…
Gheorghe Solcan
Prima inflaţie
Când am sperat o viaţă nouă,
Atuncea, în optzeci şi nouă,
Am şi produs, cu siguranţă
Prima inflaţie în…speranţă.
Vaca austriacului
De sorginte austriacă,
În Carpaţi paşte o vacă:
Euroi, păduri, petrol.
Dar e mulsă în… Tirol.
Sărmana Constituţie
Violată-i fără milă
A poporului copilă.
Pe aleşi nimic nu-i doare
Şi-o declară fată mare.
Ţara, ca o grădină
Avem o ţară minunată
Cu multe flori în largul zării.
De lăcrămioare e scăldată
Şi ghiocei… în fruntea ţării.
Moştenirea porcului
Din porcul sacrificat
La Ignat, noi am păstrat:
Tobă, caltaboş, cârnat…
Lăcomia la mâncat.
Finanţiştii şi gramatica
Şi-n limba noastră, mi se pare,
Că au produs o transformare,
Numind furturi importante:
Credite neperformante.
Criza ce va să vină în Europa
Speriaţi sunt toţi, fireşte,
De criza ce ne pândeşte.
La români, nu mai contează,
Ea aici domiciliază.
Preţul iubirii în cuplu
Te iubesc, i-am spus cândva,
Ai în dar inima mea!
Ea mi-a luat-o jucăuşă
Şi a pus-o preş la uşă.
Crez neschimbat
Când ne-am iubit, la început,
O dulce poamă mi-a părut.
Şi azi mai cred, de bună seamă:
Iubita mea e mare poamă.
Comunism şi pandemie
Comunism, viaţă amară,
Nu puteai să ieşi din ţară.
Democrat, viaţa-i frumoasă,
N-am voie să ies din casă.
Invidie poetică
Ca scriitor, vă spun aceasta,
Mereu îmi invidiez nevasta,
Câte metafore găseşte
Atuncea când mă cicăleşte.
Cătălina Orşivschi
Rugăminte către Moş Crăciun
Nu cred c-aveţi vreun comentariu
De-i cer lui Moş Crăciun în dar
Să pună-n noul calendar
Mai multe zile de salariu.
Dar de Crăciun
Nu-ţi cer cadouri, Moş Crăciun,
Dar te-aş ruga chiar din Ajun,
De-ţi pun sub brad, cum darnic eşti,
Facturile, să le plăteşti!
Bravul Moş Crăciun
Prin codru, luncă sau zăvoi
Se-ndreaptă Moşul către noi;
Cu sacul, iată, a sosit,
Da-n Parlament i-a fost golit!
De sărbători
Carne-avem, dar şi untură,
Răcituri şi tochitură,
După care şi surprize
Reieşite-n analize.
Iarnă grea
Ne pune iarna la-ncercare
Şi noi cu greu îi facem faţă,
Că bate vânt prin buzunare
Şi numai preţul nu îngheaţă…
La gura sobei (minifabulă)
Pe prichici motanul toarce,
Mustăcind în zi geroasă:
– Vara nu se mai întoarce?
Că e frig cumplit în casă.
Vecinul
E iarnă; fac cărări mereu,
Că e omăt şi ninge iar;
Vecinul face, că nu-i greu,
Cărare-ntr-una pân’la bar…
Iarna nu-i ca vara
Cum groapa-i plină cu zăpadă,
Conduc uşor pe-această stradă.
Dar nu mai vreau să vină vara:
N-am bani să-mi schimb iar planetara!
Siguranţa unui chefliu
Cum iarna-i grea, omătu-i mare,
Pe lângă foc mereu mă ţin,
Dar n-am motiv de-ngrijorare,
Că am înc-un butoi cu vin…
Astăzi, la noi, în Bucovina
Auzi şoptind izvorul şi pământul
Că Bucovina-i fără-asemănare;
Asculţi istorii despre Ştefan Sfântul
Şi vântul fluierând prin buzunare.
George Mahalu
Afacere
În bazar, pe la amiază,
Printre raci şi crapi de mâl
O băbuţă etalează:
Mere de la Cernobîl!
Vine-un om şi o întreabă:
– Ţi le cumpără vreunul?
Spune adevărul, babă!
Ţi-ai găsit vreodat’ nebunul?
Cu voce tărăgănată,
Baba nu se supără
Ci-i răspunde deîndată
Cum că lumea cumpără.
– Cumpără maică de zor
Chiar şi pe cele mai acre,
Unii pentru şefii lor
Iară alţii pentru soacre.
La ginecolog
Vine dama la consult
La doctor ginecolog:
– V-aş ruga atât de mult,
Dar nu ştiu cum să vă rog…
– Hai domniţă, lasă jena,
Zice medicul atent,
– Spuneţi care e problema,
Că mai am un pacient!
– Păi problema-i că,
domn’ doctor,
Sutienul când mi-l scot
Instant sânii se ridică,
Şi-asta cu sfârcuri cu tot.
El se miră peste poate:
– Să văd dacă-i
cum aţi spus!
Dama sutienul scoate
Iar sânii, ţuşti, sar în sus.
Ia lupa, o potriveşte,
O fixează pe un sfârc
Care iute se-ntăreşte.
Doctorul nu zice mârc.
– Spune doctore-o să doară?
E pericol ca să mor?
– Nu e cazul, domnişoară,
Însă e… molipsitor
La balamuc
Trece Viorel pe lângă sanatoriul de nebuni,
Ziua pare-a fi frumoasă, deşi e o zi de luni
Păsări ciripesc ferice în frunzişul verde-crud,
Iar dinspre clădirea veche şoapte stranii se aud.
Peste toate-o voce spartă se distinge obiectiv:
„Treisprezece, treisprezece”, spune dânsa obsesiv.
Omul, curios din fire, sare gardul sprintenel,
Detectează straniul zgomot şi se-ndreaptă cătinel,
Ajunge la zid îndată şi zăreşte-o bortă-n el,
Pune ochiul şi pe dată simte-ntrânsu-n degeţel
Zbiară omul şi răcneşte gata fiind ca să se-nece,
Iară dinspre zid se-aude: „Paisprezece, paisprezece”.
Derută
Miez de noapte, lună plină, strada e de mult pustie,
Unul mangă stă şi ţipă, răstindu-se la o stea,
Cu o cheie între deşte şi o tonă de furie:
– Unde dracu e maşina ce era înfiptă-n ea?
Din maşina ce opreşte, un poliţist enervat:
– Domnule, te rog pe dată să-ncetezi a face asta!
Şi dacă tot veni vorba, vezi c-ai şliţul descheiat
– Aha, zice beţivanul. Unde dracu mi-e nevasta?
Comentarii