Piatza

…Până să dea toată Europa peste noi…

(În urmă cu nu mulţi ani, pe un traseu de voie prin Amsterdam, nu mult mai sus de zona cu domnişoare în vitrine, am aflat o mică piaţă „agro” şi, curios din fire, am cercetat-o: mică, dar mică!; flori, răsaduri, seminţe…, abia dac-am văzut pe-acolo legumă sau fruct, ca în supermarketuri; precupeţii păreau mai mult a se etala pe sine decât marfa care le va fi avut, de fapt, alt dever; alături, însă, lanţ de magazine cu brânzeturi de manufactură, unde erai îmbiat să guşti, gratis, din zeci de sortimente, doar-doar ai cumpăra ceva; iar dacă tot gustai, măcar de ruşine tot cumpărai câteva delicioase sute de grame. Cum, spre o comparativă pildă, în Edinburgh, dacă pofteşti, magazinele cu păhărele gratis de whiskey, aşa încât, de-ţi faci coraj cu două-trei, să-ţi cumperi sticla. Tot cam pe-atunci m-am găsit, străin, într-o piaţă şi „agro” din Montreuil – un orăşel mai mare ca Suceava din constelaţia urbană pariziană –, unde inşi înnebuniţi de sărăcie strigau, de pe cartoanele lor, să vândă la a nu ştiu a câta mână legume şi fructe vechi, unele parcă adunate din tomberoane, alături de boarfe şi lucruri părând adunate din casele părăsite. Nefiind de-al locului, dacă nu te depărtai la vreme, măcar de frică ai fi cumpărat câte ceva!)

…Şi-mi zic că, până să dea Europa peste noi, încă am putea să ne bucurăm (dacă asta va fi fiind vorba) de pieţele noastre agroalimentare, aşa cum sunt şi cu ce sunt. Adevăr (circumstanţial) zic vouă, după ce am consumat (bune!) nişte agrişe din supermarket venite tocmai din Regatul Ţărilor de Jos, cel care ne caută la statul de drept (MCV). S-ar părea că n-are a face statul de drept cu agrişele. Dar pasămite cu piatza şi frontierele ei are de-a face!