Îmi place să merg mult pe jos şi să observ. Mă străduiesc să aflu cât mai multe din cele care s-au petrecut prin locurile mele dragi. Am locuit o vreme „pe Tâmpeşti”, adică pe dealul Tâmpa, de aceea, sunt interesată şi de partea aceasta a oraşului. Mă plimb uneori printre mormintele cimitirului „Grădini” din Tâmpeşti şi recunosc că unele dintre ele îmi atrag atenţia în mod deosebit.
Cel mai mare cimitir al oraşului Fălticeni este fără doar şi poate cimitirul „Grădini”, situat în Tâmpeşti, fost sat care a făcut parte din comunele Şoldăneşti, Rădăşeni, Oprişeni, în diferite momente istorice. Acest cimitir reprezintă un loc în care se odihnesc nume însemnate ale culturii fălticenene: familia Stino, familia Lovinescu, familia Cazaban, Matei Millo şi mulţi, mulţi alţii. În cimitir există şi astăzi morminte ale eroilor căzuţi în al Doilea Război Mondial, parcela suferind modificări de-a lungul vremii. Monumentul care înfăţişează un soldat cu arma în mână, operă a sculptorului Vasile Condurache; cu ani în urmă era înconjurat de morminte ale soldaţilor. Astfel, în spatele monumentului au fost îngropaţi soldaţii care au murit în Primul Război Mondial, iar în faţă cei care au murit în a doua conflagraţie mondială. Astăzi doar în faţa monumentului mai sunt delimitate mormintele. Ce s-a întâmplat cu celelalte? Au fost mutate osemintele sau au fost îndepărtate doar crucile, iar noi călcăm pe piepturile tinerilor care s-au jertfit pentru un crez sfânt lor? Nu ştiu. Păcat ar fi… Mare păcat, mai ales că soldaţii din Primul Război au luptat pentru Unire, iar în bătălia de la Spătăreşti au oprit trupele ruseşti să invadeze oraşul. În partea stângă a parcelei cu soldaţi au fost îngropaţi 10-12 germani; aceştia, după cum aflăm de la cronicarul Eugen Dimitriu, aveau cruce de lemn şi caschetă la cap. Azi nu li se mai ştie mormântul, ca urmare a urii ce o simţeau oamenii pentru nazişti. Puţini locuitori cunosc istoricul acestui cimitir. Biserica Tâmpeşti din dealul Tâmpa, biserică având hramul Sf. Mihail şi Gavriil, a fost ridicată de boierul Tudorache Ciurea şi soţia sa Elisabeta, sfinţirea având loc în anul 1807, paroh la acea vreme fiind preotul Paul Todicescu. Înainte de înălţarea acestui lăcaş sfânt, satul Tâmpeşti avea o bisericuţă din lemn cu temelia de piatră. Boierul urca dealul Tâmpa cu trăsura şi mergea personal să se intereseze de modul în care se derulau lucrările construcţiei. Biserica din Tâmpeşti are formă de cruce şi zidurile groase de 1,50 m. Pictura sa a fost realizată mai târziu de acelaşi pictor angajat şi pentru a picta bisericile „Adormirea” şi „Sf. Ilie” din oraş, deşi mulţi susţin că era dotat cu un talent îndoielnic (primea angajamente remunerate prin susţinerea celor de la conducerea oraşului). În anul 1977 s-a construit şi pridvorul. Suburbia de ieri Tâmpeşti, în momentul actual, este unită cu oraşul, fiind considerată cartier al Fălticeniului.
Foarte interesant mi se pare destinul acestui mare căminar Tudorache Ciurea, care a avut conacul la Tâmpeşti. Tată a patru copii (Costache, Nastasia, Zoe, Ecaterina), boierul Ciurea s-a dovedit a fi un om cu simţ practic, dar şi cu mare sensibilitate. Om capabil, a urcat în ierarhia socială, atribuindu-i-se mai multe titulaturi: clucer, paharnic şi căminar. De teama eteriştilor, Ciurea este nevoit să fugă în Bucovina, de unde se întoarce peste doi ani. Văzând marile distrugeri pe care turcii le-au făcut (1821) la conac şi la biserică (au înţepat ochii icoanelor de pe catapeteasmă), boierul s-a îmbolnăvit grav, ajungând la paralizie.
Care a fost soarta conacului construit cu atâta gust, nu este greu de ghicit. În încăperile frumoase a fost înfiinţată o puşcărie de drept comun. Multă lume nu ştie că la Tâmpeşti a fiinţat o închisoare în care au fost surghiuniţi chiar şi deţinuţi politici, deşi se circulă foarte mult prin zonă. Mai rău, peste ani, puşcăria desfiinţându-se, frumosul conac a devenit bază auto, aici maşinile şi autobuzele fiind reparate, spălate. Se înţelege că s-au înălţat garaje noi, hale, ceea ce a făcut ca tot ce a fost odată să rămână de domeniul poveştilor.
Strada din capătul oraşului, pe care cu toţii o ştim ca fiind strada 2 Grăniceri, în trecut era de fapt „Uliţa Ciurii”, numele său fiind legat de cel al paharnicului Tudorache Ciurea de la Tâmpeşti. Oameni, locuri, întâmplări ce nu trebuie uitate!…
Aceasta este pe scurt povestea cartierului Tâmpeşti din Fălticeni. Consider că este necesar să ne cunoaştem istoria şi să nu trecem nepăsători pe lângă un mormânt, pe lângă o inscripţie sau pe lângă un monument. Din contra, dacă putem, să aducem o floare şi să aprindem o lumânare, mai ales la mormântul eroilor plecaţi atât de tineri de la casa părintească, ca să nu se mai întoarcă niciodată.
LENUŢA RUSU,
Fălticeni
Comentarii