Dragostea pentru artă, dorinţa de a merge la spectacole de orice fel, ne ajută să suportăm mai uşor rutina exasperantă a vieţii de zi cu zi, să trecem peste probleme şi obstacole cu un tonus mai optimist, să combatem cu mai mult succes stările de depresie după cumplita pandemie, frica că la „2 paşi” de ţara noastră se desfăşoară un război cumplit şi s-ar putea extinde, să avem un intelect ceva mai „vioi”. Vizionarea unui spectacol oferă un remediu eficace împotriva stărilor de tristeţe, alungă monotonia şi ajută la înfiriparea unor relaţii umane mult mai relaxate. De aceea, este binevenit îndemnul specialiştilor să iubim arta, fie vizitând cât mai multe muzee, fie mergând mai des la un concert, fie la un spectacol de balet, la o piesa de teatru sau o expoziţie. Acolo, în fotoliul confortabil şi apărat de întunericul sălii, îl judecăm cu măsurile noastre, pretinzându-i actorului să fie fiecare dintre noi în fiecare moment: suntem obişnuiţi să-i cerem tot. Să pătrundă gândurile şi visurile noastre. Să ne transmită înţelepciune şi morală. Să nu ezite când îmbracă haina unui ticălos, să nu greşească atunci când este bolnav sau, poate, nefericit. Rar îi acordăm privilegiul de a ne gândi la el ca la omul de lângă noi. Rolurile actorilor presupun nu numai suportul unor mari talente şi individualităţi artistice, ci şi pe cel al unor oameni cu o conştiinţă superioară implicată în real. Actorul simte în adâncul sufletului său, cu toate antenele, că ceea ce spune nu mai „zboară”, ci lucrează în sensibilitate, forează în memoria auditoriului; că ceea ce creează nu mai aparţine clipei, ci valorilor perene ale omului, ale colectivităţii, ale poporului din care face parte, că arta sa este cu adevărat solidară idealurilor lui celor mai durabile, speranţelor lui celor mai fierbinţi.
Întâlnirea cu personajul exemplar pe care am numi-o, în chip convenţional, o întâlnire de „o zi” – dă o nouă identitate umană şi publică artistului. Este vorba despre Florin Piersic – „tezaurul României”, care este înzestrat cu „un fel de-a fi care este un Dar: atenţia pe care o acordăm altora, atitudinea de înţelegere şi încurajare (mai ales pentru cei recenţi angajaţi), atenţie desăvârşită la ce povestesc alţii, disponibilitatea pentru grijile altora, prin naturaleţe şi străduinţă, imediat pun pe ceilalţi în valoare. Să apreciezi pe cineva şi să vrei să-l aprecieze şi ceilalţi este o atitudine pentru care oricine este recunoscător. Această trăsătură de generozitate dublată de răbdare a făcut din actorul de teatru şi film Florin Piersic un prieten de nepreţuit. Când pronunţi numele acestui actor, imediat apare vioiciunea, buna dispoziţie, umorul, dublate de atributele fizice, dar mai ales moral-spirituale care sunt determinante. Redau cuvintele marelui artist-actor Florin Piersic în avion, la 13 mai a.c., pe relaţia Cluj-Napoca – Londra: „Amicului meu pilot – atât de tânăr că mă doare capul – Dan Ghiorghi, pe care-l salut la vârsta mea «fragedă» de 86 de «zboruri», cu speranţa că-i port noroc. Te îmbrăţişez, Florin Piersic”. (scris pe verso fotografia păstrată spre o plăcută şi emoţionantă amintire).
ARTEMIZIA GHEORGHI,
Brodina
Comentarii