Poetul-medic Lucian Piticar

Aflat la a doua carte de poeme, Jefuit de primăveri (Ed. Princeps Multimedia, Iaşi, 2022), Lucian Piticar din Câmpulungul Bucovinei se dovedeşte a fi poet în deplină forţă creatoare. Într-o prefaţă scurtă şi densă, Daniel Corbu îl aşază în constelaţia poeţilor neoromantici, având, desigur, dreptate. Încadrarea făcută de polivalentul D. Corbu mi-a amintit de versul eminescian „Eu rămân ce-am fost: romantic”. Pentru mine, aşadar, calea romantică rămâne aceeaşi, indiferent de epocă, fiind caracterizată prin sensibilitate excesivă, imaginaţie debordantă şi căutarea permanentă a si-nelui profund. George Popa, într-un articol intitulat Metaforă şi eliberare – „Convorbiri literare” nr. 6(126)/ 2006 –, după ce atrage atenţia că metafora se naşte mereu din nevoia omului de armonie, aminteşte de experienţa poetei indiene Lala Lalbed care a recunoscut că a trăit aceeaşi stare: „Înţeleptul m-a învăţat un singur cuvânt: / «Din exterioară să devin interioară!»”. Refuzul exteriorităţii, supusă determinării, a haosmosului, echivalează cu regăsirea libertăţii şi a metaforei, energia inepuizabilă a romantismului.

Daniel Corbu are încă o dată dreptate să-l încadreze pe Lucian Piticar în ceea ce numim neoromantism pentru simplul motiv că, de la şcoala romantică a secolului al XIX-lea, literatura şi arta, în general, au străbătut printr-o gamă întreagă de… isme, dacă nu cumva şi de iasme. Perioada contemporană este invadată, ba chiar sufocată, de o poezie narativă pliată pe o realitate aflată perpetuu în dezechilibru, creând uneori impresia că suntem în faţa unui fluviu cu izvorul în abundenta versificare din anii lui Lazăr de la Rusca şi ai corifeilor comunismului.

Orice revenire la poezia autentică, la o intensă vibraţie lirică, aşa cum procedează la Câmpulung Tucu Moroşanu şi, iată, Lucian Piticar, e o chemare a unui suflu nou în creaţia poetică, aducând-o între stănoage artistice. Din acest punct de vedere, poemele poetului-medic pot fi înscrise în sfera neoromantică, Lucian Piticar fiind un Don Quijote (cum îl numeşte Daniel Corbu), îmbrăcat în platoşa metaforei. Şi, cum intenţia creatorului e întotdeauna de o nemăsurată amplitudine, iar împlinirea ei nu atinge niciodată dimensiunile sale urieşeşti, doar aşa poate primi o explicaţie prezenţa în volum a unui scurt poem intitulat Adevăr: Etern pigmeu / în poezie / îndrăznesc / timid, / să palpez / metafora. Versurile acestea îmi amintesc de o aserţiune a lui Serghei Bugakov care în Lumina neînserată se referea la poziţia omului în lume. El spunea că oricine ajunge să fie satisfăcut de această lume şi nu manifestă o insaţietate spirituală acela nu înţelege rostul lui în viaţă şi credinţa, fiind departe de ceea ce numim fiinţare, iar fiinţarea ţine de eternitate. Se poate recunoaşte în versurile deja citate şi o smerenie a poetului rezultată tocmai din anvergura gândului iniţial şi realizarea efectivă prin vers. E poate şi o recunoaştere a faptului că singurul creator e Dumnezeu, în vreme ce omul, supus vremuirii şi aflat sub inspiraţie, e doar imitatorul, o idee pusă în circulaţie încă de Platon în Sofistul. Şi dacă am adus în discuţie vremuirea, mă opresc puţin asupra titlului Jefuit de primăveri, de fapt două versuri din poemul Prezent, o metaforă ce atestă ireversibilitatea timpului, fără să implice şi spaima în faţa fenomenului, căci Lucian Piticar doar miroase spaima viitorului / neodihnei, după ce a trecut prin tinereţi pierdute / în / scorbura anotimpurilor. (Regrete) Cititorul ar putea detecta în aceste versuri cel mult o umbră de regrete, având în vedere că „scorbura” e un spaţiu securizant, proteguitor, unde acţionează mai ales prezentul, însă un prezent mărginit care nu suportă să stea pe loc. Cu alte cuvinte, în „scorbura” poetului se frământă cele trei timpuri ale Sfântului Augustin din Confesiuni (XI, 26): „prezentul din cele prezente, prezentul din cele trecute şi prezentul din cele viitoare”. Şi atunci e normal ca poetul să fie asaltat de amintiri „răsfăţate” de magma efervescentă a metaforelor: Am / stropi de sânge / închegat / pe ceaţa / amintirilor ucise / de regretul / juvenil / al păsării-timp / prăbuşită / în stolul anilor. (Amintiri)

Unul din poeme se numeşte Vămile tinereţii, putând să fie intitulat tot aşa de bine „Vămile primăverii”, unde „prezentul din cele trecute” se intersectează cu „prezentul din cele prezente”. Departele temporal se varsă în aproapele poeziei în aceeaşi curgere metaforică: Nu ştiu / dacă-i uitare / rugă / sau suferinţă / urma ta / sângerândă / din miezul / viselor mele // dar Ariadna / deşiră tot către tine / firul întors / spre / proscrisele vămi / ale tinereţii. Poetul e un nostalgic, el retrăieşte o tinereţe năvalnică purtând-o în sufletul său aproape cu veneraţie, fără ca sentimentul acesta să se transforme într-o dramă. Petrecând cu vremea, ori sub vreme, se constată o împletire a trăirii sentimentale cu înţelepciunea omului trecând fugar peste vară şi instalându-se într-o toamnă incomodă: Putred de merele verii trecute / Pământul m-alungă cu geamăt de ceaţă / Iar pasărea timpului cu pene cărunte / Îmi muşcă din soare cu ciocul de gheaţă. (Autumnală) În altă poezie, a sosit, parcă prea devreme, iarna, când, după rostirea lui Lucian Piticar, Nămeţii se descalţă-n pragul uşii, iar poetul face o constatare uimitoare: Pământul de-astă vară-i hemiplegic / De viscol subteran perpetuu e izbit / Încerc să număr anii, dar amnezic / Văd doar în luciul gheţii un chip îmbătrânit. (Iarnă)

Practicând o poezie cu rimă sau fără, cu adânci semnificaţii şi imagini de o rară prospeţime, poetul-medic Lucian Piticar se înscrie cu drepturi depline în galeria celor care îşi înmulţesc talanţii de pe o zi pe alta, iar volumul Jefuit de primăveri o mărturiseşte cu asupra de măsură.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: