Cireşe dulci şi-amare…

> Rană sângerândă şi după 81 de ani, amintire încă dureros de vie > Marea deportare din 13 iunie 1941 a Românilor în Siberia, Kazahstan, Karelia, Onega… > Tragedia Neamului Românesc din Bucovina cedată şi înstrăinată

 De Duminica Mare – Duminica tuturor Sfinţilor, ne sărbătorim morţii, martirii. Duminica a doua după Rusalii, Biserica a rânduit să se citească pericopa de la Sfântul Evanghelist Matei care surprinde momentul chemării la apostolat a ucenicilor. Pentru noi, românii, această pericopă are o semnificaţie aparte ce ne cheamă la unire, neuitare şi ne înnobilează cu o zi de praznic a tuturor sfinţilor din cei peste 2000 de ani de istorie creştină, prăznuind această sărbătoare ce este şi a sfinţilor noştri mucenici, care au obţinut sfinţenia prin sacrificiu, prin jertfire, ale căror urme trăiesc în lacrima amintirii noastre.

Rană sângerândă – 12-13 iunie, cireşe dulci şi-amare, din care au gustat din plin conaţionalii noştri, deznaţionalizaţi, masacraţi, deportaţi în lagărele morţii, exterminaţi în gulaguri şi închisori staliniste, după răpirea nordului Bucovinei, Ţinutului Herţei şi Basarabiei de către armata „eliberatoare” rusă, în anii de groaznică teroare bolşevică – 1940-1941, 1944 – laitmotivul peliculei documentare regizate de Vasile Rauţ şi demonstrate la 14 iunie curent, la sediul Palatului Naţional al Românilor din Cernăuţi (Societatea „M. Eminescu”), tragedii deşi cunoscute de fiecare dintre noi, trăite pe viu de aproape fiecare familie de români înstrăinaţi de Ţară printr-un gard de sârmă ghimpată, instalat peste noapte de „eliberatori”, au trezit amintiri amare şi lacrimi în sufletul nostru, fiecare constatând cu durere că buneii şi străbuneii lor au avut parte mai mult de cireşe amare.

Anunţând un moment de reculegere, preşedintele Vasile Răuţ a amintit de tragedia neamului înstrăinat din Bucovina cedată şi anexată de sovietici 1941: „comemorăm 80 de ani de la zguduitoarea noapte a deportărilor din 12 spre 13 aprilie, când mii de români au fost deportaţi, duşi cu forţa la munci silnice în Siberia, Carelia, Kazahstan, Onega, unde mulţi au murit de foamete şi munci silnice, puţini având norocul să se întoarcă Acasă”.

Respirând în puritatea simţirilor ce le răscolesc sufletul, fiecare lider de societate, fiecare român prezent la „masa rotundă” a tragicei noastre istorii, care a răspuns la apelul preşedintelui Societăţii „Golgota” Vasile Răuţ – Alexandru Platonov, preşedintele filialei din Herţa a Societăţii „Golgota”, Elena-Vântu Tărâţeanu, directoarea Muzeului „M. Eminescu”, jurnalista Felicia Toma, vicepreşedinta Societăţii „Golgota”, publicista Maria Toacă, Elena Nandriş, preşedinta Societăţii Culturale „Grigore Nandriş”, Nicolae Toma, redactorul-şef al publicaţiei online „Zorile Bucovinei”, preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din Regiunea Cernăuţi, Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii „M. Eminescu”, academicienii Alexandrina Cernov şi Vasile Tărâţeanu, Dumitru Fedorcea, Octavian Voronca, membri în comitetul de conducere al „Golgotei”, a venit cu o lacrimă, cu o rană încă sângerândă în suflet, amintire încă dureros de vie prin sacrificiul rudelor apropiate, consătenilor, românilor din Ţinutul Herţa, nordul istoric al Bucovinei, din satul martir Mahala, Voloca, Boian, amintind de jertfa prin care eroii, servind Credinţa şi Neamul, şi-au câştigat veşnicia.

Lăudabil e şi faptul că preşedintele Societăţii „Golgota”, Vasile Răuţ, având susţinerea soţiei Aliona, ca şi predecesorul său Octavian Bivolaru, menţine continuitatea memoriei, astfel încât martirii care şi-au dat viaţa pentru Libertate, pentru întregirea Neamului, să nu fie uitaţi.

Spre regret, timpul pe care îl trăim este la fel unul tragic. Or, istoria se repetă. Acum, în Ucraina e jale mare – sunt omorâţi cu sânge rece de criminali, de aceeaşi „eliberatori” ruşi, copii, oameni paşnici, nevinovaţi. Sunt distruse, frânte şi schilodite atâtea destine, răpite atâtea vieţi, atâtea suflete nevinovate… Cine şi când va răspunde, când îşi va primi răsplata pentru toate crimele? Deşi e o întrebare mai mult retorică, îi cunoaştem răspunsul din drama românilor „eliberaţi” de „eliberatoarea” şi „pacificatoarea” armată rusă, care le-a adus şi românilor „raiul” promis. Să ne ferească Dumnezeu de acest „rai”!

Trăim în lacrima amintirii. Nu mai putem face altceva nimic decât să nu-i uităm şi să-i pomenim pe sfinţii noştri martiri, care s-au sacrificat pentru continuitatea Neamului.

FELICIA NICHITA-TOMA,

„Zorile Bucovinei”, Cernăuţi

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: