Ziua din asfinţit spre răsărit mergând (3) 

La Centrul Cultural „Mitropolit Iacob Putneanul”, pe pereţii de un alb desăvârşit ai sălii de expoziţii, care de azi, 5 mai 2022, se va numi „Dan Hăulică” – semnăturile lor. Ale artiştilor plastici Vasile Gorduz, Paul Gherasim, Horia Bernea, Alexandru Antonescu, Gheorghe Berindei, Ştefan Bertalan, Sorin Dumitrescu, Constantin Flondor, Marin Gherasim, Gheorghe Ilea, Matei Lăzărescu, Marcel Lupşe, Christian Paraschiv, Doina Mihailescu, Ion Nicodim, Paul Neagu, Simion Crăciun, Horea Paştina, George Mircea, Teodor Rusu, Mihai Sârbulescu, Ştefan Sevastre, Vasile Varga, Dacian Andoni, Silvia Radu. Aşa cum semnează artiştii, aproape întotdeauna, numai cu lucrările lor. Una singură, un „Prapor” de Horia Bernea, aparţine mănăstirii. Celelalte, unui colecţionar cunoscut şi apreciat în lumea pictorilor, dr. Sorin Costina. Stareţul Melchisedec Velnic mărturiseşte sentimentul de linişte care l-a înstăpânit în ajun, când, de-acum urcate pe simeze, a intrat în universul lor. Curatorul expoziţiei, criticul de artă Oliv Mircea, vorbeşte amplu despre colecţionar şi despre autori în relaţie cu Dan Hăulică. Din când în când, cineva se mişcă uşor pentru o fotografie lângă portretul incomparabilului critic şi eseist văzut de Dacian Andoni.

La intrare, o vitrină cu volume ale revistei „Secolul XX”, alese de Teodora Stanciu şi Oana Georgiana Enăchescu din numerele dedicate artelor plastice. O revistă de tip magazin cultural, s-a spus în mai multe rânduri, înălţată de spiritul vizionar al lui Dan Hăulică la una de filosofie culturală. Revistă proclamată unică în Europa în anul 1987 de Premiul pentru Cea mai bună revistă de artă şi literatură din lume, acordat de Bienala UNESCO de la Paris.

Deasupra sălii de expoziţii, sala de conferinţe. Voi urca şi voi coborî când la una, când la alta, în sensul drumului în memorie, dinspre asfinţit spre răsărit, până când vor deveni un singur spaţiu, al amintirii. Nemişcate, multă vreme, doar artistele plastice sucevene Camelia Sadovei şi Oana Ruxandra Hrişcă nemaisăturându-se să absoarbă, cu porii pielii preschimbaţi în ochi, lucrările expoziţiei înălţate sub arcada înţelesului de „Durată românească: libertate şi conştiinţă. In memoriam Dan Hăulică”. Asemenea lui Dan Hăulică, asemenea lui Oliv Mircea, toţi căutăm în primul rând autori pe care îi preţuim, care ni se adresează, de care ne simţim legaţi sufleteşte şi suntem irezistibil chemaţi de creaţiile lor. După sfârşitul discursului lui Oliv Mircea, bucuria întâlnirii cu marele artist Constantin Flondor în durerea îngheţat-învolburată a eminescienei „Plânsu-mi-s-a”. În faţa picturii, neaşteptat, răscolitorul gând că, în biblioteca mea, Eminescu, fosta mea profesoară de la Universitatea Bucureşti, Zoe Dumitrescu Buşulenga, şi Dan Hăulică sunt împreună, ei, şi ei cu mine, în darul scump al volumului lui Zoe Dumitrescu Buşulenga, „Eminescu. Viaţa”, ediţia Dumitru Irimia, cu „Statua lui Eminescu” de Vasile Gorduz (varianta în ghips) pe coperta I, ediţie a Fundaţiei „Credinţă şi Creaţie. Acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga – Maica Benedicta”, Editura Ieromonah Nicodim, Mănăstirea Putna, 2009, cu generoasa dedicaţie a semnatarului Cuvântului înainte, Dan Hăulică, scrisă chiar de ziua de naştere a Poetului, pe 15 ianuarie 2009.

L-am întâlnit, l-am ascultat de mai multe ori, dar pentru că sunt la Putna, le mărturisesc tuturor, cel mai puternic îmi vin în minte expoziţiile Constantin Flondor, „Însemnări pentru o nostalgie” din Bucovina, în toamna anului 2010, prima la Muzeul Naţional al Bucovinei, cum se intitulează azi, adică la Suceava, după ce o parte din picturile şi fotografiile sale au poposit întâi aici, la mănăstire, în semn de omagiu din partea artistului şi pentru binecuvântarea lui şi a lor. Iar după aceea, la Muzeul Regional de Artă din Cernăuţi. Expoziţii de mare rafinament plastic şi afectiv, amândouă la vernisaj cu spectacolul eclatant al discursului Preşedintelui de Onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă – acad. Dan Hăulică, nu simplu de tradus nici în ucraineană din română, nici în română din română. Şi la Cernăuţi, ca şi la Suceava, cu Sf. Mănăstire Putna alături, cum bine îşi aduc aminte părinţii Dosoftei Dijmărescu, Teofan Popescu şi Elefterie Ionesie, dar şi prietenii lui Constantin Flondor şi Dan Hăulică, artiştii plastici Emilia Paştina, Horea Paştina, Dacian Andoni şi alţii.

Da, Putna şi cei pomeniţi astăzi de Putna… Doamna Profesoară Zoe Dumitrescu-Buşulenga, preşedinta Juriului Concursului Naţional de Literatură Română la ediţia de la Suceava din anii 80, rupându-se câteva ore pentru un drum şi o rugăciune în genunchi la mormântul lui Ştefan cel Mare. La hramul mănăstirii sau poate la sărbătoarea naşterii lui Eminescu, pierdută în mulţime şi nesigură pentru reportajul pe care îl aveam de scris pentru „Crai nou” Suceava, până ce ochiul ager al lui Mircea Motrici m-a zărit şi braţul său colegial m-a urcat în balconul muzeului de unde, prin Radio România Actualităţi, transmitea evenimentul ţării întregi. Cel dintâi, de altminteri, prezent pe postul naţional cu relatări din viaţa Bisericii, pe vremea când nu exista Trintas, dar şi de pe Athos, dar şi de la Cernăuţi. Însă nici Putna nu l-a uitat, nu îl uită, ca la marea pomenire la 7 ani de la plecare în Biserica de la Udeşti, la locul odihnei sale de veci, cu ceremonii oficiate de soboruri de preoţi în frunte cu stareţul său de suflet, Melchisedec Velnic, ca la marele, răsunătorul parastas de astăzi. Cât despre Carmen Veronica Steiciuc, atât de des aici cu scriitori şi copii, în numele poeziei, eminescologiei şi al unei educaţii în spiritul respectului pentru valorile noastre spirituale şi naţionale, cel mai des o văd la Putna iarna, cu participanţii la Festivalul de Literatură „Mihai Eminescu” Putna – Călineşti-Cuparencu – Suceava, cu laureatul său lângă bustul Poetului, de unde, ne-o reaminteşte stareţul Melchisedec, porneşte linia de lumină, linia sacră care duce la mormântul lui Ştefan cel Mare şi apoi al Maicii Benedicta şi al stareţului Iachint, unindu-le.

Dar la acest ceas al aducerilor-aminte, al pomenirii unor scriitori pe care cei mai mulţi i-am cunoscut aievea, linia care ne leagă îmi apare, omeneşte, mai ales ca un şirag de lacrimi, adăugate rând pe rând de arhim. Melchisedec Velnic, stareţul celui mai iubit lăcaş monahal al românilor, de părinţii Iustin Taban, Dosoftei Dijmărescu, Timotei Tiron, de Teodora Stanciu, acad. Alexandrina Cernov, Adrian Alui Gheorghe, Dacian Andoni, Alecu Beldiman, Ioana Beldiman, pr. Gabriel Herea, Grigore Ilisei, Bogdan Loghin, primarul municipiului Rădăuţi, Marcel Lupşe, Doina Mihailescu, Rozalia Motrici, preşedinta Asociaţiei Culturale „Mircea Motrici” Suceava, Maria Olar, preşedinta Fundaţiei Culturale „Leca Morariu” Suceava, Camelia Sadovei, preşedinta Filialei Suceava a Uniunii Artiştilor Plastici, Alexandru Ovidiu Vintilă, preşedintele Societăţii Scriitorilor Bucovineni şi redactor-şef al „Bucovinei literară”, care o evocă atât de cald pe Carmen Veronica Steiciuc, predecesoarea sa în fruntea Societăţii şi a revistei.

Un şirag de lacrimi-perle strălucind orbitor în amiaza întâlnirii asfinţitului cu răsăritul.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: