„Globuleţul nostru” mai are (încă) doi plămâni: unul în pădurile Amazoniei din America de Sud, iar al doilea, în Carpaţii Europei, cea mai mare parte a acestora ocupând România. Cartea cu titlul de mai sus, la care mă voi referi, este opera unui om al Bucovinei, din Mănăstirea Humorului, apărut pe lume la umbra brazilor şi molizilor, fiul unor ţărani munteni, Dumitru şi Domnica. Este silvicultorul de elită Vasile Paşcovici, absolvent al ilustrului Colegiu „Ştefan cel Mare” din Suceava şi al Facultăţii de Silvicultură din Câmpulung Bucovina. Subtitlul acestei cărţi este dovada modestiei omului de ştiinţă care tocmai a depăşit 90 de ani: „O seamă de contribuţii aduse silviculturii româneşti”. Titlul volumului mi-a plăcut, „România forestieră”. Cartea şi autorul sunt absolut ai Bucovinei, iar coperta, la fel, cu păduri, căpiţe, pajişti şi sălcii. Cândva, cerând transferul în alte şcoli medii aparţinând de două ministere – al pădurilor şi al sănătăţii, aprobarea a venit mai degrabă de la Ministerul Sănătăţii, deşi privisem cu interes şi la facultatea câmpulungeană, fiind elev al unei şcoli de industria lemnului unde, am aflat din primul an, nu voi îngriji pădurile, ci le voi tăia în fabrici…
Ani la rând autorul cărţii a lucrat ca inginer şi cercetător silvic, în domeniul ocrotirii pădurilor din zona Iaşi. Era deja autor al peste 100 de comunicări ştiinţifice şi colaborator la reviste de silvicultură din ţară şi din străinătate (Germania, Italia, Franţa) când, în 1979, publica volumul „Codul biogeografic al localităţilor din România”, util în cartografiere (259 p.). Este o carte a Bucovinei, tărâm care continuă să fie o legendă perpetuă, cu locuri mirifice şi oameni deosebiţi. L-a avut ca model şi mentor pe un unchi de-al său, inginer silvic, Nicolae Paşcovici (1895-1993), cu studii superioare silvice la Viena, la Hochschule für Bodenkultur. Abt. Fortwasen (1918); colaborator la „Revista pădurilor”, „Viaţa forestieră”, „Codrii Bucovinei”, a alcătuit un original şi prestigios „Dicţionar silvic german-român”, rămânând fidel pasiunii sale mai vechi pentru molidul de rezonanţă. Concomitent, editează cursuri pentru Şcoala de Brigadieri Silvici din Rădăuţi, ca profesor şi director mulţi ani. „Botanica forestieră” şi „Dicţionar silvic german-român” l-au consacrat apărător ca nimeni altul pentru „aurul verde” din Bucovina şi nu numai, pe care nu întâmplător l-a adoptat ca model tânărul Vasile Paşcovici.
Pentru realizări şi merite deosebite, profesionale şi în cercetarea silvică, a fost onorat cu distincţii, între care „Medalia prof. dr. ing. Marin Drăcea” şi „Meritul ştiinţific pentru activitatea în cercetarea ştiinţifică silvică” acordat cu prilejul împlinirii a 60 de ani de la înfiinţare Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice; a lucrat ca şef de laborator la protecţia pădurilor din zona Iaşi (1958-1978).
Debutul ing. Paşcovici Vasile la „Revista pădurilor” a avut loc în 1958, cu studiul „O staţiune naturală de stejar tardiflor în România”, iar „România forestieră” poate fi considerată o realizare deosebită a pensionarului. Despre relaţia om-pădure în lume voi arăta ce am văzut la periferia capitalei Finlandei: în Parcul Topelius, nu întâmplător, am admirat Monumentul Sibelius, reprezentat de mai multe trunchiuri de mesteacăn dispuse vertical, unul lângă altul; în acel parc, Jean Sibelius, cel mai mare compozitor finlandez, deplasa orchestre filarmonice pentru a cânta pădurii, convins că arborii au un „duh al lor”, care le permite să perceapă muzica.
Originală şi emoţionantă este „Rugăciunea arborelui” care începe astfel: „Am apărut pe Terra cu multe milenii înaintea ta Homo sapiens, străduindu-mă să-ţi uşurez sosirea” şi sfârşeşte prin „Nu uita, numai ocrotindu-mă te mai poţi salva şi numai aşa vom putea convieţui în eternitate!”. Ajută-ne, Creatorule!
Adevăruri silvo-ecologice vitale: > Pădurea sănătoasă ne asigură o viaţă sănătoasă (principalul postulat bio-ecologic). > „Silvicultura să vă fie vouă religie şi un crez, căci numai acela care este pătruns de un adevăr şi care cu credinţă nestrămutată lucrează în domeniul său de activitate va produce ceva de seamă”.
Cartea se referă succint la următoarele probleme naţionale şi europene:
> Euroforesta: Cartea pădurilor. Strategia mondială a conservării. Pădurea este unul dintre cei mai preţioşi şi de neînlocuit factori de echilibru a vieţii mondiale. > Consiliul Europei: Carta ecologică a regiunii montane în Europa. > Consiliul Europei: Carta europeană a apei. > Consiliul Europei: Carta europeană a solului. > Consiliul Europei: Carta nevertebratelor. > O nouă formă de stejar tardiflor în flora României. > O contribuţie la înnobilarea pădurilor noastre cu specii fructifere. > Combaterea biologică a dăunătorilor cu ajutorul furnicilor de pădure. > Biologia insectelor de scoarţă în legătură cu uscarea în masă a ulmilor. > Rolul furnicilor în dăunătorii teiului. Molidul de rezonanţă.
Cartea inginerului Vasile Paşcovici, văr drept cu coautoarea Oltea Ieţcu, ecologist nu numai prin profesie, vine ca un nou îndemn ştiinţific şi nu doar sentimental, pentru ocrotirea naturii, înainte să fie prea târziu! Documentarea tehnică aduce argumentele necesare, iar autorul dovedeşte că ştie ce spune; cele 200 de pagini ale cărţii oferă loc şi pentru alte aspecte conexe cu pădurea şi ecologia.
Au ajuns alţii mai departe în ocrotirea naturii şi respectarea ei; am văzut copacul, arborele tratat ca un organism viu în parcul finlandez Topelius.
Dr. IOAN IEŢCU, Mişcarea Ecologistă din Bucovina
Ing. OLTEA IEŢCU, horticultor
Dr. VLAD RĂDĂŞANU, specialist urolog
Comentarii