Au plecat românii noştri în lume să-şi găsească un trai mai bun, şi-au lăsat familiile, şi-au lăsat la bunici sau alte rude, copiii, tocmai pentru a le asigura cele necesare…
Unii şi-au schimbat meserii nobile, ca cele din învăţământ şi sănătate, cu îndeletniciri modeste cum ar fi îngrijirea bătrânilor (cinste ţărilor care au grijă de cei în vârstă, bolnavi şi singuri!). Printre aceştia, şi nepoata mea, Mihaela Brădăţan, mânată de nevoile ei şi ale fiului, pentru a-şi încheia studiile universitare şi a avea strictul necesar întemeierii unei familii.
Mihaela se bucură şi acolo de preţuire, făcându-şi datoria cu dăruire, ca şi la catedră. A realizat în parte ceea ce şi-a dorit, dar, ca pe mulţi alţii, o macină dorul de cei şi de cele de acasă. Dorul acesta devine şi mai puternic în vremea sărbătorilor.
În Ajun de Crăciun, nepoata mea m-a colindat pe o melodie veche, cunoscută şi dragă în care şi-a spus gândurile şi dorul ei. Şi pentru că urătura de Anul Nou şi colinda exprimă nu numai sentimente singulare, ci şi ale marii majorităţi ale celor plecaţi peste hotare, m-am gândit, cu permisiunea ei, să împărtăşesc şi cititorului acestor rânduri conţinutul urărilor şi dorului trimis mie de departe.
Colind Afară, timpul e plăcut Şi bate cald „scirocc-ul” Nu simţi căldura de Crăciun Deşi aprindem focul. Suntem departe de cei dragi, C-aşa ne e sorocul, Muncim, gândind, c-un dor amar… „Să nu ne pierdem locul”. Dar banii nu ajung nicicând Căci „criza-i mondială”. Aş vrea la loto să câştig Şi să mă-ntorc în ţară! Şi ne gândim la cozonac, Covrigi, calde plăcinte. Aici mâncăm pasta, cu drag Şi… ne dorim colinde. Ne întâlnim toţi, uneori. Români suntem, de sânge. Şi râdem mult adeseori, Dar… sufletul ne plânge. Şi-acum, în prag de sărbători, Transmit gândul cel bun: Crăciun cu bucurie, tuturor! Şi La Mulţi Ani vă spun! Urătură Aho, aho, români creştini Ce suntem printre străini, Iată, un alt an trecu… Şi de mâine, începem altul! Căci cu „criza naţională” Cam… fug românii din ţară Şi speră, care, cum poate La un an cu sănătate, Cu puterea de-a răzbate Şi de-a face bani din toate! Am plecat din România Şi-am ajuns în Italia. Căci aici s-a dus de veste, Că bătrânii-s de poveste Şi trăiesc până la sută Chiar de mintea nu-i ajută. Toţi au câte-o „malattie”, Mai niciunul anemie Şi-s trataţi cum se cuvine. Astfel… o ducem şi noi bine, Căci dintr-a lor pensioară Trimitem noi bani în ţară. Dă-le, Doamne, ani de viaţă S-avem viitor în faţă! Iar nouă… sănătate, Să-i împingem, de la spate, În căruţ cu patru roate! Aurei şi clopoţei… „Capodann” frumos… la ei! Dar la noi… îl simţi, măi frate, La mulţi ani cu sănătate! Domnul Sfânt să ocrotească Viţa noastră românească!!!
Comentarii