Anuala artiştilor plastici suceveni: revoltă şi frumuseţe, strigăt şi bucurie

Cu frumoase lucrări pe simeze, care de miercuri, 15 decembrie 2021, dau Galeriei „Ion Irimescu” Suceava aspectul feeric al unui brad de Crăciun din copilărie, cu globuri şi bomboane în staniol strălucind în toate culorile, Expoziţia anuală a membrilor Filialei Suceava a Uniunii Artiştilor Plastici din România îşi aşteaptă vizitatorii. Vernisajul a adunat o parte din autori, iubitori de artă şi elevi ai

colegiului de profil. Tuturor le-a urat bun venit Oana-Ruxandra Hrişcă, după care a luat cuvântul Lucia Puşcaşu. Începând cu o mărturisire, a bucuriei reîntâlnirii cu publicul, singura care dă sens zilelor, lunilor petrecute în singurătatea atelierelor, continuând cu exprimarea persistentei amărăciuni de a trăi şi crea într-o Suceavă „oraş comercial”, care nu a apreciat niciodată arta plastică modernă, a continuat cu un comentariu al lucrărilor reunite de Anuală, care a făcut bine tuturor participanţilor prin sentimentul generat: al evenimentului major, chiar cel mai important pentru Filială şi pentru fiecare artist după un an de muncă şi de inspiraţie, de setea sentimentului reuşitei concretizării acestora în lucrările realizate şi a aprecierii lor de confraţi, de public, de critica de specialitate.

Sunt prezenţi pe simeze Iulia Andrieş, Gabrel Baban, Sorin Baciu, Florin Batâr, Ovidiu Buzec, Oana Chilariu-Moruz, Alexandru Cătălin Chifan, Ioan Coţofan, Sergiu Grapă, Dan Grigoraş, Răzvan Horobeţ, Oana-Ruxandra Hrişcă, Marcela Larionescu, Cătălin Luca, Moroşan Niculai, Viorica Moruz, Puşa Pîslaru, Lucia Puşcaşu, Camelia Rusu Sadovei, Dumitru Rusu, Constantin Ungureanu-Box, cu pictură, grafică, tapiserie şi sculptură.

 În lucrările colegilor şi ale sale, Lucia Puşcaşu a văzut o teribilă nevoie de culoare, într-o lume cenuşie, uniformizată de măştile pandemiei, un puternic dor de libertate, de zbor dincolo de restricţiile sale. Astfel, domină culorile tari, roşul în primul rând (Lucia Puşcaşu: „Speranţa ne dă aripi” – 1 şi 2, Iulia Andrieş: „Natură statică” şi „Clown”, Oana Ruxandra Hrişcă: „Liberare”, Constantin Ungureanu-Box: Spiritualitate – 1 şi 2), împreună cu derivatul său roz (Niculai Moroşan: „Scaunul roz”, Ovidiu Buzec: „Dialog”, „Roz de Cernăuţi”, „5 Decembrie”; Alexandru Chifan „Portret cu flori roz”), dar, amândouă şi mai estompate (Oana Chilariu-Moruz „Dans”). Opresiunea măştii (Cătălin Luca), elanul spre libertate (torsurile lui Cătălin Luca şi Sergiu Grapă) coexistă împreună cu strigătul protestului şi cu zborul spre înălţimi, cu desprinderea de lumea ternă a acestor vremi din lucrările Luciei Puşcaşu, Oanei Ruxandra-Hrişcă, în picturi de Ovidiu Buzec, Puşa Pîslaru („Zbor”), în tapiseria Marcelei Larionescu („Cântarea pământului”). Revolta, aspiraţia spre eliberare şi zbor respiră pe simezele Anualei cu alte teme, a întoarcerii spre ultimele vestigii ale unei civilizaţii bătrâne, încălzite de lemnul din structura sa, din lucrările lui Gabrel Baban, ale naturii şi oamenilor din Bucovina (Dumitru Rusu: „Toamnă pe plai bucovinean”; „Bucovineancă din Frătăuţi”), a bucuriei fructelor pământului (Puşa Pîslaru: „Ciulini”, Niculai Moroşan: „Ai”), a splendorii feminine eterne (Camelia Rusu-Sadovei: „Afrodite”), cu gândul îndreptat spre un trecut eroic (Viorica Moruz: „Victorii apuse”). Coexistă, de asemenea, lucrări ale pasionalităţii temperate şi ale meditaţiei penelului cu altele, ale experimentului (Dan Grigoraş), ale elaborării rafinate (Ioan Coţofan, Sergiu Grapă, Sorin Baciu).

O mărturisire a opţiunii personale pentru frumos, o pledoarie adresată artiştilor pentru frumos şi sentimente curate, un strigăt de luptă împotriva urâtului a însemnat şi intervenţia lui Niculai Moroşan, cu o urare de Sărbători fericite, dătătoare de putere şi încredere. Lucia Puşcaşu a mulţumit lui Sergiu Grapă pentru afiş şi, pentru că eram încă aproape de Sf. Lucia din calendarul creştin, i-a invitat pe participanţi să verse o lacrimă de vin pentru cei care au plecat şi să ciocnească o cupă pentru prieteni şi pentru bunătatea anului care vine.

Dar corolarul acestei fermecătoare întâlniri prilejuite de o fermecătoare Anuală l-a constituit microconcertul Anei Creangă, aplecată asupra chitarei şi plecată în lumea ei, a creaţiei sale. Din care s-a reîntors ca să ne colinde, cu un glas argintiu, atât de pur, atât de visător, încât clopoţeii metalelor vechi şi ai cleştarului din copilărie au prins să cânte, însoţind-o. Leru-i ler…