Zi mare la Voroneţ

Cu mai mulţi trandafiri decât de-a lungul întregii veri, dar şi cu proaspăt deschise crizanteme, Sf. Mănăstire Voroneţ a avut în ziua de 28 septembrie 2021 o zi mare, în ciuda înscrierii sale dincoace de Echinocţiul de Toamnă. Deşi nicio zi nu este la fel cu alta între zidurile ei, fiecare având cu frumuseţea sa, aceasta a fost cu totul aparte, prin triplul eveniment organizat şi sărbătorit aici.

În primul rând, în ordinea sufletului, 28 septembrie 2021 a însemnat a 89-a aniversare a zilei de naştere a primei sale stareţe, stavrofora Irina Pântescu, cea care – după perioadele dureroase ale desfiinţării obştii călugăreşti de către ocupaţia austriacă şi reducerea menirii locaşului la viaţa unei biserici de parohie în comunism – a contribuit esenţial la înflorirea ctitoriei ştefaniene în bogăţia ocrotitoare a  monahismului reînviat şi a noilor, trainicelor sale construcţii. Minunata aniversare a fost luminată de „Crucea Bucovinei”, acordată proinstareţei Irina de Înaltpreasfinţitul Calinic, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, şi înmânată de Preasfinţitul Damaschin, de lansarea cărţii consacrate personalităţii sărbătoritei, „Stavrofora Irina Pântescu, întâia stareţă a Mănăstirii Voroneţ. Biografie interpretativă”, scrisă de universitara, sociolog Carmen Cornelia Balan şi apărută, cu binecuvântarea ÎPS Calinic, la Editura Crimca, Suceava, 2021, şi, nu în ultimul rând, de prezenţa caldă, admirativă a prietenilor, personalităţi şi persoane care i-au fost alături în cele trei decenii de la reluarea călugăriei la Voroneţ şi cărora le-a fost, la rându-i, aproape, cu vorba înţeleaptă, alinătoare, care le-a dat curaj şi putere în viaţă. Un eveniment sintetizat memorabil de Damaschin Dorneanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, în sensul că, a spus Preasfinţia sa, proinstareţa Irina Pântescu se alătură Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul şi Mitropolitului Grigorie Roşca ca figură benefică majoră pentru soarta ctitoriei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt.

În aceeaşi ordine sufletească, cel de-al doilea eveniment al acestei zile mari l-a reprezentat inaugurarea spaţiului muzeal din vecinătatea Bibliotecii „Petru Comarnescu” cu o expoziţie şi aceasta de zile mari, în sensul reunirii aici, în original sau în copii de aleasă calitate, a unora din cele mai scumpe odoare din istoria faimoasei biserici, obiecte de mare preţ, puţine rămase, păstrate în locaşul ctitorit de Ştefan cel Mare, cele mai multe înstrăinate de furtuna ocupaţiei austriece. Unele au avut şansa ajungerii în ocrotire de mănăstiri, altora li s-a pierdut urma. Prezenţa stareţelor de la Suceviţa şi Dragomirna la vernisarea expoziţiei „Restituiri” a fost salutată cu recunoştinţă de stavrofora dr. Gabriela Platon, stareţa Sf. Mănăstiri Voroneţ şi arhitecta acestei zile mari, sub semnul bucuriei suroreşti a reîntoarcerii de către obştile lor Voroneţului a unora dintre aceste odoare, între care scaunul voievodal din strană – tronul lui Ştefan cel Mare, care cu siguranţă va atrage primul atenţia vizitatorilor ce vor trece pragul acestui spaţiu muzeal. Înclinându-mă, ca toţi participanţii, în faţa gestului stavroforei Mihaela Cozmei şi stavroforei Maria Bodnar, nu pot, personal, ca iubitor de carte şi de scris, să nu mă recunosc emoţionată şi încântată îndeosebi de prezenţa aici, împreună cu doamna sa, a acad. Nicolae Noica, directorul Bibliotecii Academiei. Pe de o parte, rămâne de neuitat rolul important pe care l-a jucat în invitarea şi sărbătorirea la Academia Română a Mănăstirii Voroneţ la împlinirea a 533 de ani de  existenţă şi a trei decenii de la reînfiinţare, iar pe de alta, rolul esenţial în organizarea în spaţiul înaltei instituţii a expoziţiei dedicate comorilor cărturăreşti zămislite la Voroneţ, izvodite graţie Voroneţului, şi în aducerea a unora dintre acestea în muzeul mănăstirii, între care „Pomelnicul Mănăstirii Voroneţ” al cărui original se află la Academia de Ştiinţe a Moldovei. Cu menţionarea sa, nu putem merge mai departe fără să-i pomenim şi pe basarabenii care pentru prima dată ni l-au pus sub priviri, integral, acad. Andrei Eşanu şi dr. Valentina, în cartea lor dedicată Voroneţului.

Cel de-al treilea eveniment l-a constituit reunirea în ziua cea mare a Voroneţului a apropiaţilor mănăstirii, ai stareţelor sale şi cinstirea de către Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic pe cei ştiuţi şi mai puţin ştiuţi care au contribuit  la dezvoltarea şi înflorirea Voroneţului cu distincţii ale Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor înmânate de Preasfinţitul Damaschin Dorneanul. Lista este lungă, însă, începând cu apropiaţii, să-i numesc măcar pe cei care, cu braţele pline de flori, au trecut graniţe şi vămi ca să-i poată ura  Măicuţei Irina sănătate şi bucurii – primăriţa Elena Nadriş şi gen. (r.) Lazăr Fialcovschi din nordul Bucovinei şi medicii Ecaterina şi Nicolae  Duca de la Chişinău. Şi să continui, numindu-i pe o parte din cei care s-au dovedit vrednici de valoroasele distincţii – stavrofora dr. Gabriela Platon – Ordinul „Sfântul Mucenic Ioan de la Suceava”, monahia Elena Simionovici – Ordinul „Muşatinii”, preoţii Mircea Nuţu (Gura Humorului) şi Glichentie Stănuc (Voroneţ) – Ordinul „Sfântul Ierah Iacob Putneanul”.  Dintre distincţiile pentru mireni, am reţinut (şi aplaudat) „Crucea Bucovinei” pentru acad. Nicolae Noica şi pentru ing. Mircea Gheorghe Leţiu (venit din Satu Mare îmbrăcat în cămaşă naţională, ca şi soţia sa, de altminteri) şi Ordinul „Muşatinii” pentru conf. univ. dr. Carmen Cornelia Balan, ing. Mihai Grozavu, consilier judeţean, ing. Marius Ursaciuc, primarul oraşului Gura Humorului, care la rândul său i-a acordat proinstareţei Irina Pântescu, din partea conducerii oraşului Gura Humorului, o Diplomă de Excelenţă şi i-a cerut iertare pentru greşelile primarului, eventualele greşeli făcute de primărie în relaţia cu Mănăstirea Voroneţ, care aduce atâta cinste Humorului şi aduce  lumea întreagă la Humor. Ordinul „Muşatinii” va străluci de-acum înainte la sărbători, în biserică, şi pe pieptul înzestratei ţesătoare Victoria Platon, ale cărei covoare au împodobit locaşurile noastre, în frunte cu Voroneţul, dar şi muzeul proaspăt inaugurat, şi care l-a primit şi ea îmbrăcată în costum naţional, cu ochii înrouraţi de emoţie. La fel trebuie să fi fost şi ochii proinstareţei sub caldul, mişcătorul cuvânt de mulţumire rostit de stavrofora dr. Gabriela Platon, stareţa Sf. Mănăstiri Voroneţ, pentru mamele sale, Victoria Platon, care a născut-o, şi proinstareţa Irina Pântescu, care a renăscut-o.

La plecare, mi-a plăcut să fac o fotografie celor două autoare de cărţi medaliate, monahia Elena Simionovici şi universitara Carmen Cornelia Balan, atât de întinerite de bucuria recunoaşterii valorii scrisului lor prin Ordinul „Muşatinii”, încât am simţit nevoia să le spun, să le reamintesc că „muşat” înseamnă nu numai numele unui neam de voievozi ai Moldovei, ci şi „frumos”.

Astfel că zâmbetul lor s-a adăugat luminii împăcate din ochii proinstareţei Irina şi celei fericit-gânditoare din ochii stareţei Gabriela, luminozităţii trandafirilor şi crizantemelor, prelungind împreună, cu delicata lor putere, ziua cea mare a Voroneţului.