Profesorul Constantin Bulboacă şi Radu Bercea, „cu şi fără covid”

Mi-am permis, luni după-amiază, să fac o pauză de la alte activităţi, pentru a participa la un eveniment literar ce a avut loc la Fălticeni şi care, sincer să fiu, m-a încântat. Profesorul Constantin Bulboacă, până nu de mult vânător „feroce” la Societatea de Vânătoare „Bucovina” Suceava,  şi-a lansat volumul de epigrame  „cu şi fără covid”. În prefaţa ce poartă semnătura redutabilului scriitor sucevean Cezar Straton, vicepreşedinte al Societăţii Scriitorilor din Bucovina, acesta explică, amănunţit, ce înseamnă, conform dicţionarelor, cuvântul „bulboacă”. „E un fel de ochi, val vârtej, vâltoare, volbură de ape, bulbuceală,  ciulniţă, dâlboană, sfredel, şipot, toancă”. Judecându-l după fire, o parte dintre aceste sinonime i se potrivesc de minune domnului profesor Bulboacă. Şi asta pentru că mai tot timpul este plin de viaţă, uneori vulcanic, comunicativ, neastâmpărat, oricând cu o glumă pregătită, aşa cum îi şade bine unui român adevărat. Un „cuibar rotind de ape, peste care luna zace”,  un pedagog de şcoală nouă, care ştie să socializeze şi să se facă cunoscut. Domnul Bulboacă s-a remarcat nu numai prin poezie, ci, de astă dată, şi prin epigramă,  „această mofturoasă doamnă”, cum plastic o numea  Cezar Straton, prin care autorul  încearcă şi reuşeşte să devină un „istoric” al clipei, denunţând eterne moravuri şi năravuri.

„Moş Crăciun”,  alias Constantin Bulboacă, foarte inspirat, l-a chemat în ajutor, pentru a da greutate volumului, pe artistul, graficianul şi omul minunat, „mereu inovator… şi etern surprinzător”, Radu Bercea, prieten mai vechi de-al meu,  care s-a mântuit prin suferinţă, dar care nu ştie ce înseamnă ura. Aflându-mă în sală şi avându-i sub priviri pe cei trei amfitrioni ai manifestării, Cezar, Costel şi Radu, nu am putut să nu-mi amintesc de un moment „tragic-comic”, din viaţa domnului Radu Bercea, despre care, cu mulţi ani în urmă, am scris în ziarul „Crai nou”. Am povestit, pe scurt, spre descreţirea frunţilor celor prezenţi în sală, ceea ce fac, acum, şi pentru domniile voastre, dragi cititori.

Aflat pe meleagurile sucevene, un brazilian l-a cunoscut pe Radu, l-a admirat ca om, dar şi ca artist, invitându-l să vină în vizită la el. În Brazilia, la peste 10.000 de km distanţă. Într-o ţară uriaşă, cu 5564 de municipii, aproape 190.000.000 de locuitori şi o suprafaţă de 8.511.996 de km pătraţi, ceea ce înseamnă 47 la sută din teritoriul sud-american, Brazilia este a noua putere economică din lume, iar unul dintre marile sale oraşe, Sao Paulo, are aproape 11 milioane de locuitori. Rămâi uimit numai citind despre aceste realităţi, dar să le şi vezi. Încântătoare invitaţie, numai că o asemenea plimbare presupune o putere financiară aparte. Brazilianul a înţeles acest lucru şi s-a oferit să suporte toate cheltuielile. Drum, masă, cazare etc. Ei, aşa mai merge! Şi Radu Bercea a plecat, pe calea aerului, în Brazilia. Toate bune şi frumoase, cu emoţii uriaşe, cu palpitaţii şi suspansuri.  Până a ajuns pe un aeroport brazilian. De aici trebuia să schimbe avionul spre o altă direcţie, spre o altă destinaţie, unde îl aştepta prietenul său. La o distanţă destul de mare. Cum limba portugheză, care este oficială în Brazilia, nu o prea stăpânea,  a ajuns, totuşi, la un avion, înţelegând că acela va zbura spre locul de întâlnire stabilit. A găsit uşor locul indicat pe bilet, s-a aşezat  liniştit pe scaun şi aştepta, cu suficient trac, decolarea. Bucuria sa lăuntrică, de moment, a fost întreruptă de un negru care  a venit lângă dânsul, l-a privit lung şi i-a făcut semn să se ridice, pentru că acolo este locul lui. Ce situaţie penibilă. Om cu mult bun-simţ, Radu s-a ridicat, i-a arătat biletul, dar acesta nu şi nu. A venit o stewardesă şi  a lămurit lucrurile pe loc. Biletul era bun, dar pentru alt avion, pe care fata i l-a arătat, spunându-i să se grăbească, pentru că e gata de zbor. Noroc de omul negru, că, altfel, poate că artistul nostru humorean ajungea undeva prin  Bolivia, Uruguay, Columbia, Venezuela, sau chiar Guyana, unde am înţeles că, în unele triburi, se practica, cândva, canibalismul. Lăsând gluma la o parte, trebuie să vă spun că Radu Bercea, ajuns în Brazilia, a muncit zile şi nopţi  desenând, după care a deschis o expoziţie ce s-a bucurat de un mare succes, făcând, astfel, cinste nu numai lui, dar şi României ca stat. Felicitări, Radule!

Revenind la manifestarea de luni,  simt nevoia să-l copii pe amicul Cezar Straton. Domnia sa şi-a încheiat prefaţa cărţii cu o epigramă închinată domnului Constantin Bulboacă, pe care o reproduc întocmai:

Spune-n mintea lui, Bulboacă:

Epigrama nu-i o joacă!

E-o cucoană cu mulţi draci,

Minte-ţi trebe s-o dezbraci.

Văzând acest lucru, m-am gândit de ce n-aş face şi eu la fel. Să-mi închei mica expunere cu două epigrame pe care le-am  „însăilat” pentru domnul profesor Constantin Bulboacă. Iată-le:

Când ai scris o epigramă,

Spune drept, şi transpirat?

Că eu cred şi îmi dau seamă

Că mai mult te-ai …

                            bulbucat.

                 *

Epigrama n-are strune

Adevăr ce n-o să-ţi placă.

Şi din coadă o să sune

 Dacă-i scrisă de…

                                            Bulboacă.

Print Friendly, PDF & Email

Admitere USV

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: