„Clepsidra cu poeme”

Sunt, iată, un Ulisse rătăcit…

 Geologul Vasile Cristea revine în peisajul literar al Bucovinei cu un nou volum consistent de versuri, având acest titlu, apărut parcă dintr-un şuvoi de ape subterane luminate de stele mioritice, volum ieşit în lume sub îngrijirea Editurii SMArt din Gura Humorului în 2020. Se pare că viaţa lui V. Cristea a fost însoţită de măreţia dinamică a baciului moldovean, căci, la urma urmei, ce este omul decât o clepsidră care, „atent la tot şi la toate”, îşi aşteaptă valorizarea finală. Se va fi adunat acolo doar praf ori „colb mărunt de aur”? Pentru V. Cristea curg poemele cu scânteieri fosforescente, rondeluri bine întemeiate, pastile pentru inimă cu concentraţie variabilă („Viaţa mi-a fost singur diamant / Minţindu-mă frumos cu nemurirea”) şi catrene abrazive, numite în general (ba chiar şi în special) epigrame, încheindu-se, aşa cum i se stă bine unei inteligenţe, cu una autocontondentă: „La colegi făcând răvaşe / Risc ca gluma să se îngroaşe, / Dar să ştiţi că nu-mi ţin parte: / Râde hârb de oale sparte”. Am avut impresia, pentru moment, că îl aud pe basarabeanul Efim Tarlapan, stabilit cândva în Ţară, un „umorist de clasă”, cum îl caracterizează într-o formulă concentrată criticul şi istoricul literar Theodor Codreanu în volumul „Scriitori basarabeni”.

„Clepsidra cu poeme” beneficiază de o copertă şi de alte câteva ilustraţii realizate de maestrul humorean Radu Bercea şi de o prefaţă („File de viaţă”) prea bine tocmită, vreme în care clepsidra, sub harul criticului (nu greşesc deloc!) L. D. Clement, şi-a încetinit curgerea, prezentându-şi interiorul sub toate faţetele. Una din ele, având în vedere multitudinea subiectelor abordate, e suferinţa şi, dacă-mi este permis, nobleţea suferinţei. Sigur, pentru omul rămas în umbra inerţiei, fără perspectivă dinamică, a „devenirii întru devenire”, după expresia filosofului Constantin Noica, sintagma „nobleţea suferinţei” poate să apară întru totul riscantă. Având în vedere, însă, că religia creştină e dinamică şi că i-a fost dat omului să tindă către asemănare, Golgota reprezintă un reper fundamental care duce, necesarmente, la imitatio Christi sau, conform celor afirmate de Meister Eckart, „Cel mai iute animal care vă poate duce către desăvârşire este suferinţa!”. Poetul, ca un Ulisse rătăcit, trece prin încercările vieţii, îşi asumă suferinţa, dar îşi pune şi întrebări: „Mă-ntreb dacă durerea e-o stare sau un semn, / E-un mod de vieţuire sau străjuie păcate / Când trupul se-nconvoaie spre ţărână solemn / Şi-aşteaptă ghilotina – pedeapsă sau dreptate”, întotdeauna cu dreptate! Un poet are de obicei o gândire dilematică, interogaţiile şi neliniştile sale găsindu-şi cu greu un răspuns şi nici atunci nu este convins că a găsit cheia de aur a misterelor în mijlocul cărora se mişcă. Şi atunci, pentru a-şi echilibra existenţa, porneşte pe drumul visării, cum o face V. Cristea într-un prea frumos „Vis sterp”. Poetul dovedind o debordantă imaginaţie, ar vrea să fie „stea polară sus pe cer, / flacără arzând în ger, / un bujor, un trandafir, / candelă arzând cu mir, / pe Acropole un zeu, / prinţ sfinţit de Dumnezeu”, constatând, fără surprindere, că drumul se bifurcă şi e nevoit să păşească pe traseul lăsat de Adam tuturor urmaşilor: „Dar nu sunt decât ce sânt, / Vechi client pentr-un mormânt!”. Prin urmare, V. Cristea, ca un poet autentic, trece prin suferinţa sfâşierii ontologice. El simte prezenţa eternităţii pentru care a fost plămădit („Raiul, iată, / e pe undeva pe aproape), căutarea punctelor cardinale fiind în plină desfăşurare, în vreme ce farmecele gravitaţiei pământeşti încearcă să-l reţină în mrejele sale („tentacule nevăzute / mă cuprind şi mă aruncă / în clar-obscurul / de fiecare zi”)… Aceeaşi idee stihuitorul a reluat-o şi în alte poeme, drama existenţială urmărindu-l cu tenacitate, aşa cum se întâmplă în rondelul „Respiră veşnicia din frunze şi izvoare”. Şi, dacă tot am ajuns aici, se cuvine să remarc faptul că V. Cristea şi-a scris poemele în vers clasic şi în cel liber, abordând pe un spaţiu destul de larg forma fixă a rondelului care nu este chiar la îndemâna oricui. Experienţa îl face să creadă că a ajuns pe ultima treaptă a vieţii („Am ajuns pe treapta scării, / Ultima, cea mai de sus”) ori, în altă variantă, trenul său îi semnalizează că „gara de pe urmă nu-i departe”, însă „Clepsidra” poetului nu şi-a epuizat stihurile, de aceea declară cât se poate de ritos: „Te aştept să vii, dar nu acum!”. Până atunci, cu Dorna copilăriei în suflet, „dor de nou-născut” şi cugetând „în noapte”, V. Cristea cade în genunchi, prin lepădare de sine şi de cele ale lumii, sub epitrahilul rugăciunii, izvor de veşnicie: „Curgă vinul în pocale, / Cânte cobza, cânte naiul, / Cînd mi se-ntrerupe graiul / Şi spre Tine plec agale, / Doamne, du-mă pe-a Ta cale”.

Nu-ţi rămâne decât să exclami: Doamne, ce-ar fi lumea aceasta fără poeţi, cei care conjugă mereu verbul a fi, raportându-se totodată la libertatea pozitivă? Ar rămâne doar pe mâna politicienilor şi a lui mamona (libertatea negativă!), de aceea V. Cristea, ca poet al cetăţii, trage un poetic semnal de alarmă: „E necesar un nou război / În prea iubita noastră ţară / Ajunsă pradă şi ocară / Lichelelor prăsite-n noi”. Să nu ne sperie cuvântul. Creştinul, având conştiinţa situaţiei sale ontologice, duce un permanent război cu sine însuşi şi cu viciile lumii, ceea ce răzbate şi din „Clepsidra…” lui V. Cristea, poet complex care abordează o serie de alte subiecte, etalându-şi, printre altele, şi o cultură solidă, un atu serios pentru un autor cu formaţie ştiinţifică. O singură observaţie: aşezarea în pagină a poeziilor e deficitară, versurile tipărite cu corp mic fiind înghesuite în partea superioară a spaţiului, dezechilibrând aspectul paginii, ceea ce nu se poate imputa autorului.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: