Prieteniile sunt extrem de importante în viaţa oricărei persoane. Însă, spre deosebire de familia pe care ne-o dă Dumnezeu, prietenii ni-i putem alege. Un prieten vechi nu este uşor de înlocuit, pentru că o prietenie veche şi strânsă presupune o „istorie” comună, întâmplări bune şi rele prin care două persoane au trecut împreună şi care au creat o anumită intimitate.
Perioade bune şi clipe grele există în orice prietenie, dar momentele dificile pot fi depăşite împreună de cei care sunt prieteni adevăraţi.
Am cunoscut-o pe Stela Zaharia…
Am cunoscut-o pe Stela Zaharia chiar în primele zile ale venirii mele la Brodina. Ne întâlneam la repetiţii la cor, teatru, dansuri la şcoală sau la căminul cultural. Eram nou-venite în Brodina, nu cunoşteam lumea. Dar Stela era o persoană faţă de care ai sentimente de afecţiune, stimă şi respect. Prezenţa ei îţi satisfăcea nevoia de loialitate, de empatie, de intimitate, te ajuta să scapi de sentimentul apăsător al singurătăţii, oferindu-ţi un sentiment confortabil de siguranţă, mai ales de siguranţă emoţională. A oferit suport şi a ajutat să-ţi menţii o părere bună despre tine. M-a învăţat lucruri noi, împărtăşind experienţa ei de viaţă. Mă binedispunea când eram tristă şi pesimistă. Cu ea am petrecut agreabil timpul. Ne-am deplasat şi la Bucureşti pentru cumpărături, ea fiind o bună meseriaşă în croitorie. S-a născut la 29 martie 1930 în comuna Carapciu (URSS). În cel de-al Doilea Război Mondial a fost nevoită să-şi părăsească locul natal, refugiindu-se cu întreaga familie la Ulma, apoi la Brodina. Îmi amintesc cu plăcere şi recunoştinţă de anii aceia luminaţi de atmosfera calmă şi echilibrată din familia ei, în care am învăţat respectul pentru celălalt.
În modelarea caracterelor copiilor (două fete şi doi băieţi), părinţii ei au ştiut să fie un exemplu viu şi atât de puternic, încât n-a fost nevoie de cicăleală, de sora ei – urecheală sau de alte metode „contondente”. În ciuda evenimentelor trăite, care au marcat definitiv istoria familiei, n-am surprins la ei niciodată vreun moment de descumpănire sau de pierdere a stăpânirii de sine. Casa ei a fost mereu o oază de linişte şi echilibru.
Dumnezeu n-a făcut să aibă copii, dar ea a avut grijă, iubindu-i pe copiii nepoatei Rodica – o învăţătoare de excepţie care, şi la vârsta înaintată pe care o are, este chemată să suplinească vreo colegă la nevoie. A înfiat una dintre nepoate, oferindu-i sprijin după decesul tatălui ei, Horia Lasov. Cu toate că nu a urmat studii înalte, din cauza greutăţilor de după război, a exercitat mai multe funcţii, la care a făcut faţă cu brio: contabilă, telefonistă, croitoreasă de lux. Câtă durere am avut când s-a mutat la Rădăuţi! Dar o vizitam mereu. Aveam ce vorbi şi toată noaptea. Ne conduceam una pe alta şi nu ne săturam de vorbit. La Rădăuţi era foarte apreciată prin calitatea lucrului, prin seriozitate. Soţul ei, Vasile Zaharia, era un om liniştit, cult, la el găseai o întreagă enciclopedie. Dar boala necruţătoare l-a secerat. A fost adus la Brodina şi înmormântat la cimitirul din Sadău. Dar, din cauză că singurătatea e mai grea decât moartea, nepoţii au luat-o la Suceava, însă nu oricum, ci au construit o clădire cu tot necesarul pentru vieţuire, unde a fost îngrijită foarte bine. Mereu îmi spunea: „Florin e un înger. Are mâini nu de aur, ci de diamant!”, Florin fiind soţul nepoatei ei Diţia, asistentă medicală la Spitalul Judeţean Suceava.
Cu toate că venea de la lucru extenuată din cauza combinezonului, a măştii, primul lucru pe care îl făcea era grija faţă de Stela. Imediat o vizita, îi aducea medicamente şi tot ce e necesar. Într-o zi nefastă, Stela a căzut, s-a lovit la cap şi a fost dusă la Urgenţe. De atunci, ea a avut nevoie de supraveghere permanentă. Hotărârea şi soluţia au fost internarea într-un aşezământ. Este cel mai bun din oraşul Suceava. Pacienţii au parte de o îngrijire foarte bună, există acolo un personal inimos. Dar suferinţele pe care le-a trăit de-a lungul vieţii nu se compară cu aceasta, adică internarea.
Din cauza pandemiei, vizitele sunt limitate sau chiar interzise. Dar, respectând strict reglementările impuse, Diţia a vizitat-o mai des, plecând de la ea plângând şi cu sufletul răvăşit, simţind cum în interiorul ei se prăbuşeşte totul. A fost tot timpul sub tratament de specialitate, pacienţii fiind monitorizaţi cu camere video. Iată cuvintele nepoatei Rodica: „Niciodată nu voi judeca pe nimeni care îl internează într-un aşezământ pe cel aflat în suferinţă. Cine ştie câte rude ai celor mulţi bătrâni aflaţi în azile suferă ca şi mine?!…”
Stela, îţi mulţumesc pentru prietenia ta dezinteresată de 64 ani. Îţi mulţumesc pentru eleganţa vieţii ce am trăit-o împreună!
Mă rog la Dumnezeu să te aşeze în rândul celor ce au iubit semenii, i-au ajutat!
Fie-ţi drumul lin şi trecerea uşoară în lumea plină de mister!
Corpul neînsufleţit este depus la capela Bisericii „Sfântul Ilie” din Suceava, iar înmormântarea va avea loc miercuri, 18 noiembrie 2020, în Brodina, la cimitirul Sadău, unde odihneşte întru vecie familia ei.
Prietena ta
ARTEMIZIA GHEORGHI
Comentarii