PSD Suceava 2020

Radu Stancu – un dascăl de inimi şi un scriitor de destine

Trăim un Timp suspendat între durerile trecutului şi nepăsarea viitorului, încercând să-l prindem pe „azi” cu lasoul invizibil al sufletului pustiit de acel „mal du siecle”, dar timpul ne alunecă printre degete de parcă ar fugi de noi ca de un pericol de moarte…

Şi-atunci deschidem Cartea Vieţii, unde ne întâmpină un prestidigitator de inimi, Dascălul care, în ciuda tuturor vremurilor potrivnice, duce un război nevăzut pe frontul cunoaşterii, pentru a construi suflete.

Un astfel de dascăl este Radu Stancu, cel care ne dăruieşte o adevărată carte de vizită a propriului suflet care ascunde o lume, un ţinut, un nume, Bucovina: „M-am născut în Bucovina, poate partea cea mai frumoasă a întregului teritoriu românesc. Locul meu natal este actualul oraş Frasin, aşezat pe valea Moldovei, la confluenţa cu Suha bucovineană, un mic râu ce adună apele ce vin de pe Rarău sau din Munţii Stânişoarei. Geografic, această localitate este aşezată în Bucovina de sud, în sudul Obcinei Mari, în centrul actualului judeţ Suceava. Acolo mi-am petrecut anii copilăriei şi primii ani de şcoală, respectiv ciclul primar şi gimnazial…”.

Mai mult de 45 de ani, profesor de istorie şi geografie

Timp de peste 45 de ani, ca dascăl de istorie şi geografie, Radu Stancu a luat în palmă inima fiecărui copil, în care a dăltuit chipul ţării cu toate frumuseţile: „Am petrecut împreună cu vremea şi vremurile aproape 45 de ani ca dascăl, dintre care 43 în comuna Stulpicani. Am cunoscut două sisteme social-politice, fiecare cu specific propriu, cu aplicare directă în educaţie. (…) Şi această lucrare nu se vrea o cronică, o enciclopedie a desfăşurării activităţii didactice din comuna Stulpicani, este doar un simplu punct de vedere, personal, despre istoricul învăţământului din acest areal. Mai mult decât atât, aş vrea să fie o provocare lansată colegilor de a mă depăşi, de a găsi alte aspecte pentru a fi consemnate într-o astfel de lucrare”.

O istorie a învăţământului din Stulpicani

Darul livresc, „Scurtă istorie a învăţământului din comuna Stulpicani” (Editura Instant, din Câmpulung Moldovenesc, 2020), este născut din mâinile unui om care şi-a croit sufletul după chipul şi asemănarea generaţiilor care i s-au cuibărit în podul palmelor, tocit de penelul vindecător al literelor renăscute din cenuşa fiecărui vis ascuns în banca unui învăţăcel: „Dedic această modestă lucrare tuturor locuitorilor din satul Negrileasa, sat în care am lucrat ca profesor şi director cea mai mare parte a carierei mele didactice, respectiv 35 de ani. Mă simt onorat şi mulţumit că acolo am întâlnit oameni adevăraţi, aşa cum sunt toţi bucovinenii, care m-au adoptat ca pe un consătean, şi sunt mândru că am reuşit să educ trei generaţii de elevi, astfel că foştii mei elevi din primele generaţii au devenit părinţii şi bunicii elevilor de la sfârşitul carierei mele de educator”.

Lansarea acestei mult aşteptate monografii a învăţământului sucevean a avut loc în cadrul Cenaclului „Nectarie”, Vama, iar întregul eveniment a fost moderat de preşedintele cenaclului, Ioan Mugurel Sasu, care ne-a invitat, prin cuvânt, la un adevărat pelerinaj înspre istoria culturală a umanităţii. Cartea a fost prezentată, cu fineţea miniaturistului, de Mihaela Drelciuc, care a dezvăluit sufletul dascălului ascuns în viaţa elevilor care s-au adăpostit, de-a lungul timpului, la pomul cunoaşterii sădit de Radu Stancu. Oaspeţi de seamă au fost prof. Balahura Toader, Simirea Costel, prof. Ailincăi Oana, înv. Preutescu Monica, înv. Frunză P., ing. Onisor Alina, dr. Brăteanu Alexandra, Turenschi Mihai, Mihalache Eugen, Preutescu Petru, Sasu Ioan Mugurel, studenta Săhlean Ilinca, prof. Drelciuc Mihalea Mika.

Familia, care i-a fost tot timpul alături, a fost reprezentată la acest eveniment de suflet de cele două fiice, Monica şi Oana, care au mărturisit: „Felicitări, tată iubit şi bunic devotat! Apreciem activitatea şi ne bucurăm că, pentru tine, pensionarea a fost un nou început. Ne bucurăm că, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, ai ajuns la a treia carte publicată: „Scurtă istorie a învăţământului din comuna Stulpicani”. Cu siguranţă că toate aceste realizări au presupus o muncă tiranică şi o cercetare minuţioasă, însă rezultatele au fost pe măsură. Mulţumim invitaţilor, oameni valoroşi, care au răspuns afirmativ invitaţiei şi ne-au demonstrat că eşti apreciat şi înconjurat de persoane minunate. Noi, cele două fiice ale tale, putem să-ţi spunem că nu suntem geloase pe ceilalţi trei „copii” ai tăi şi cred că te-am răsplătit minunat cu cei patru nepoţi superbi! Îţi mulţumim pentru tot!”.

Liniştea pensionării şi neliniştea vocaţiei

Chiar dacă se bucură de liniştea pensionării, Radu Stancu trăieşte, în permanenţă, neliniştea vocaţiei, dăruindu-se şcolii, indiferent de vremuri. Astfel, în primăvară a organizat la Şcoala Gimnazială Negrileasa o întâlnire de suflet între elevi şi membrii cenaclului vămean, „Nectarie”, când poezia, teatrul, literatura de anticipaţie, pictura, lucrul manual, cântecul bucovinean şi, mai ales, starea de bine şi-au dat mâna, conturând portretul unui suflet aflat într-o permanentă căutare a cunoaşterii, ipostaziat de Oameni care scriu în Cartea Veşniciei – Radu Bercea, Gheorghe Solcan, Sorina Oblezniuc, Marioara Ochiana, Lili Ana, Doina Florescu, Carmen Scheuleac, Radu Stancu…

Dincolo de frământările cotidianului, cartea lui Radu Stancu, „Scurtă istorie a învăţământului din comuna Stulpicani”, construieşte o piatră de temelie pentru generaţiile viitoare care se vor putea împărtăşi cu vrednicie din istoria unui ţinut care le va găzdui visele, dar şi împlinirea acestora prin educaţie, învăţătura fiind „cartea de vizită” a monografiei: „Învăţătura este frumuseţea cea mai aleasă a omului, avere ascunsă şi tăinuită; învăţătura procură plăceri, ea dă glorie şi bucurie; învăţătura este învăţătorul învăţătorilor; învăţătura este prietenul celui care pleacă în ţară străină; învăţătura este divinitatea supremă; învăţătura este onorată de regi, nu averea” (Bhartrhari – mottoul cărţii).

Prof. dr. LUMINIŢA REVEICA ŢARAN

Print Friendly, PDF & Email

Un comentariu

  1. Vasile Aioanei says:

    Impresionantă activitatea didactică și monografică a Domnului Profesor Radu Stancu care este sublim pusă în valoare de prezentarea și aprecierile Doamnei Luminița Țăran.
    Din astfel de prezentări conștientizăm valorile umane ce ne înconjoară, ne formăm repere și purtăm în suflet admirația ce se identifică cu persoana idolatrizată.
    Felicitări și recunoștință dascălilor care ne-au arătat și ne-au instruit asupra drumului ce trebuie parcurs în viață pentru a ne putea numi oameni.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: