Mărul în tradiţia popular

Strămoaşa noastră Eva a fost înşelată de ochiul viclean al şarpelui care a îndemnat-o să-i ofere lui Adam fructul interzis, mărul. Adam şi Eva reprezintă prima pereche după care ne ghidăm, din istoria cunoscută, atât cât este ea cunoscută. Că tot ne-am propus astăzi să povestim despre măr şi că tot am pomenit de Adam, nu pot să nu amintesc de “mărul lui Adam”, osul proeminent care se găseşte în partea din faţă a gâtului, caracteristic bărbaţilor. Îmi amintesc, de când eram o copiliţă, cum tatăl meu făcea glume şi născocea tot felul de minciunele nostime despre “mărul lui Adam”, iar eu le credeam în copilăreasca mea încântare.

Nu ştiu dacă Adam şi Eva sunt răspunzători pentru asta, dar ştiu că mărul, în tradiţia populară, este simbolul dragostei, cântecele din neam fiind o dovadă clară: “Merişor cu mere coapte, / Te-am visat, bădie-ast’ noapte”; “Măi Ionele, und’ te duci, / Ia cu tine mere dulci, / Une-i sta să le mănânci, / Tu aminte să-ţi aduci…”. Acest fruct solar, mărul, era oferit de flăcăi fetelor dragi când le strigau seara la poartă să grăiască vorbe de dor. Numai ce scoteau din sân un măr şi-l întindeau alesei inimii. Ce frumos! În trecut, flăcăii şi fetele erau atât de săraci, dar atât de frumoşi şi de adevăraţi! La fel, în şezători flăcăii scoteau din sân mere şi le ofereau fetelor vesele şi harnice. Ca dovadă a iubirii, atunci când se punea la cale o logodnă, viitorul ginerică îi oferea viitoarei mirese un măr în care ascundea un bănuţ.

Mere domneşti, mere de aur…

Chiar şi în poveştile româneşti, fata împăratului (care de cele mai multe ori se identifică cu o Ileană din cel sat) îl aşteaptă pe Făt-Frumos în cadrul ferestrei, ţinând un măr în mână. În acest context, merele, ca simbol al iubirii, devin “domneşti”: “Frunză verde măr domnesc, / Am iubit ş-am să iubesc, / Măcar să mă prăpădesc”. În povestea lui Prâslea cel voinic, merele sunt de aur, de aceea zmeii le fură noapte de noapte. Cu cât mărul (pomul) este mai bătrân, cu atât face mere mai bune. În „Tei-Legănat” a lui Mihai Lupescu, culegătorul de folclor din zona Fălticeni, zmeul avea puterea, pocnind din bici, de a-şi transforma curţile în mere pe care le ascundea… unde? În sân, desigur. O strigătură satirică de pe la noi spune “Cât îi moşu’ de bătrân, / Tot ar mânca măr din sân”, cu trimitere la frumuseţea şi prospeţimea fetei tinere şi la dragostea care nu are vârstă.

În credinţele populare

Mărul este omniprezent în credinţele populare cu caracter religios, în nopţile lungi de priveghi la căpătâiul mortului povestindu-se uneori de bunicile noastre că mărul ţine umbră întregului pământ şi că rădăcinile lui ajung până în iad. Dar şi în rai este un măr, mărul lui Sân-Petru, un măr “mare şi rotat / Şi de ploaie aplecat. / Iară jos la rădăcină / Iaste o lină fântână” pentru cei însetaţi care au pornit pe drumul cel fără întoarcere. Altă variantă de text popular aduce cu sine imagini de o frumuseţe autentică: “În grădină (adică în rai)-un măr rotat / De flori dalbe scuturat, / Iară la tulpina lui, / La tulpina mărului,/ Este-un pat de-aur curat” (patul pruncului Iisus).

Mărul roşu – ca şi bujorul roşu – vorbeşte despre omul sănătos şi frumos la chip, după cum aduce dovadă şi Sorcova noastră: “Să trăiţi, / Să înfloriţi / Ca merii (mărul = Soarele), / Ca perii (para = Luna)!”. Nu este însă suficient pentru a ferici pe cei de lângă tine. Degeaba ţi-a dat Dumnezeu frumuseţe, dacă dracul te-a încununat cu răutate: “Din afară măr frumos, / Înăuntru găunos”; “Mărul frumos/ Lesne îi jermănos”. Iată cum, din mere domneşti, din cauza firii răutăcioase şi a sufletului negru, unii oameni ajung mere pădureţe: “M-am hrănit de tine ca de mere pădureţe!”.

Şi jocurile de copii se inspirau din experienţele trăite, fructele zemoase erau „dulciurile” celor mici: “Două mere, / Două pere, / Te sărut, la revedere,/ Ieşi afară, vere!” (numărătoare).

În colinde

Nu întâmplător am lăsat la final colindele. Cum colindele cu mii de ani înainte erau imnuri închinate astrului zilei, Soarele, ca mai apoi să se transforme în cântări religioase dedicate Naşterii “Soarelui Direptăţii” Iisus Hristos, iar mărul este simbol solar, descoperim în Seara de Ajun refrene atât de frumoase care ne purifică şi ne încălzesc sufletul: Florile dalbe de măr; Florile dalbe, flori de măr; Florileţ dalbe de meriu; Dalbe flori de măr; Mărului, măr; Mărului, mărului; Măruţ mărgăritar etc. Redau şi un fragment de colind în întărirea celor afirmate în rândurile de mai sus: “Colo sus la Răsărit / Este-un măr mare-nflorit. / La umbriţa mărului / Pus îi patu’ Domnului. / Măru-i mărgărit/ Mândru-i şi-nflorit”. Să nu uităm că Anul Nou se serba primăvara, după calendarul roman, de aceea “florile dalbe de măr”, Pluguşorul şi Semănatul.

Gândul mă poartă înapoi, în anii liceului, când toamna eram duşi două săptămâni la cules mere în rodnicele, bogatele şi minunatele livezi ce înconjurau Fălticeniul ca o aură de belşug. Oraşul Fălticeni şi livezile sale de meri erau una şi aceeaşi noţiune. Mare păcat că despre unele lucruri suntem nevoiţi să vorbim la trecut. Vă las acum cu gând bun, urându-vă să fiţi frumoşi ca un măr roşu, la obraz, la minte şi la spirit! Iar dacă Newton ne-a lăsat moştenire teoria gravitaţiei datorită mărului care i-a căzut în cap, pe dumneavoastră vă îndemn să descoperiţi frumosul clipei!

LENUŢA RUSU,

Fălticeni

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: