Declaraţia de independenţă a medicului Creţeanu jr.

Pacientul nu este „al meu”, pacientul este „al nostru”

Din zilele „negre” ale Spitalului Judeţean: „Dar de data asta mureau dintr-o treabă pe care n-o cunoşteau, n-o înţelegeau”

Un motiv de satisfacţie are, spune radiologul Creţeanu, atunci când vede că pacientul suferind de diabet zaharat, care a fost la un pas de o amputaţie vine pe picioarele lui să-l salute la plecare. Recunoaşte că într-adevăr radiologia intervenţională de la Suceava a salvat multe picioare prin care nu mai circula sângele, dar precizează că nu este mulţumit doar cu statisticile ce spun că numărul amputaţiilor în Spitalul Judeţean se reduseseră, la un moment dat, la jumătate.

„Mă nemulţumeşte că ceilalţi colegi, medici care descalţă pacientul şi văd că are o problemă, nu-i prezintă şi opţiunea tratamentului prin radiologie intervenţională. Nu este nevoie să-l trimită la Creţeanu, doar explică-i omului că există şi această variantă care i-ar putea salva piciorul. El va căuta şi va hotărî singur unde să se ducă. Că vine la Creţeanu sau merge la colegii de la Tg. Mureş, Bucureşti, Cluj, Timişoara, la Iaşi, e prea puţin important. Doar spune-i omului! Aceasta cred că ar fi o situaţie de normalitate, dar nu cred că eu o s-o mai apuc. Poate cei care vin după mine. E greu să schimbi mentalitatea cum că pacientul este «al meu». Nu, domnilor, pacientul este «al nostru»! El trebuie să aibă acces la toate informaţiile. Adevărat este că acest tratament ţine şi de partea financiară, pentru că în intervenţiile minim invazive costurile per procedură sunt crescute. Credeţi-mă că mi-aş dori să lucrez într-un sistem în care să le am pe toate plătite de stat, să găsesc tot ce-mi trebuie pe raft, să le fac pe toate la spital şi să nu am nicio problemă. Din păcate, nu se poate.

Nu fac acum economie sanitară cum se face în străinătate şi nu promovez varianta tratamentului în centre private. Dar omul, care de regulă lasă toate până în ultimul moment, pentru că ştie el să se trateze mai bine cu varză şi alte leacuri băbeşti, se poate trezi brusc fără unul sau chiar fără ambele picioarele. Şi cine poate spune, atunci, cât costă să trăieşti fără picioare?” şi-a încheiat medicul pledoaria.

Nu suntem mai bolnavi, ci doar depistăm mai bine bolile

A umblat mult doctorul Creţeanu jr., în lungul şi latul planetei la cursuri, în stagii de pregătire, la conferinţe şi congrese medicale, cu ocazia unui lung şir de întâlniri profesionale cu medici din mai toate ţările lumii. Am vrut să aflu de la el dacă este ceva ce nu avem noi, acasă, dar are medicina din „cealaltă lume”. Sau invers. Poate există ceva ce avem noi special şi nu au ceilalţi. Îmi dă cel mai frumos şi surprinzător răspuns posibil:

„Nu mai vorbim în prezent în aceşti termeni. Nu mai există, în medicină, «cealaltă lume». Poţi şi în România să-ţi faci meseria la standarde europene şi în multe specialităţi chiar le avem astfel. Poate că medici din alte ţări au uzanţa şi practică medicina în echipă de mai mult timp, dar eu nu simt că, dacă vrei, nu poţi şi la noi, să faci medicină ca oriunde în lumea asta”.

Medicul sucevean nu crede că românii sunt astăzi mai bolnavi decât au fost acum 10 sau 20 de ani. El crede că, dacă cifrele arată într-adevăr mai multe persoane suferinde faţă de acum două sau mai multe decenii, este numai pentru că există în prezent mai multe metode de diagnosticare, iar oamenii au acces la mai multe servicii de sănătate. Mai mult, parte din populaţia ţării a înţeles rostul testărilor şi analizelor periodice şi astfel ajung să fie descoperite mai multe afecţiuni.

„Înainte omul îşi vedea de viaţă, iar când îi era rău chema salvarea. Ajungea la spital unde începea să se facă bine sau murea, de regulă pentru că «atât i-a fost să fie». Astăzi, aproape toţi medicii au la cabinete ecografe şi multe alte mijloace de diagnosticare, astfel că depistează mai multe boli cardiovasculare şi diabet zaharat, de exemplu. Acum, o parte dintre oameni se caută singuri de sănătate şi este normal ca atunci când se fac mai multe teste Papanicolau să se descopere mai multe cancere de col uterin. Când se fac mai multe mamografii se descoperă mai multe cancere de sân, iar când dermatologii excizează mai multe aluniţe se descoperă mai multe cancere de piele” explică medicul.

„Frica de moarte şi de necunoscut a medicilor a generat haosul şi starea de panică în spital”

Suceava a trecut, la începutul perioadei de pandemie, prin vremuri grele. Am fost Wuhanul României, am fost focarul apocaliptic de coronavirius, am fost infernul fără speranţă cu care media naţională înspăimânta o ţară întreagă la fiecare buletin de ştiri. Am fost în special spitalul în care – încă nu ştim cine şi poate nu vom vedea pe nimeni pedepsit pentru asta – a băgat sub preş debutul haosului şi a seriei prea lungi de infectări şi de morţi într-o unitate medicală până atunci etalon şi mândrie naţională.

Medicul Mihai Creţeanu jr., chiar dacă n-a fost în prima linie alături de doctorii care luptă şi acum cu enigmaticul şi mortalul virus, a fost în acele zile în interiorul Spitalului de Urgenţă „Sf. Ioan cel Nou” Suceava. A evitat, în discuţia noastră, să arate cu degetul vreun vinovat, dar a recunoscut că spitalul sucevean devenise, la un moment dat, imposibil de controlat de cei care îl conduceau şi că venirea armatei a fost, în acele săptămâni urâte, cea mai bună soluţie. El spune că acea perioadă a arătat că medicii sunt şi ei oameni şi că scenariul apocaliptic creat în ochii opiniei publice a fost amplificat de mass-media.

„A fost extrem de ciudat cum frica de moarte şi de necunoscut a medicilor a generat de fapt haosul şi starea de panică. Asta este strict părerea mea. Medicii ştiu foarte bine să-şi facă profesia, fie că este pneumolog, ATI-st, cardiolog sau altceva. Fiecare face ce a învăţat şi a făcut până atunci. Dar de data asta nu mai ştiau. Nici acum nu ştiu ce să-i facă virusului ăsta, care tratament funcţionează şi care nu. Au murit oameni, da. În experienţa fiecărui medic există şi momente când îţi mor pacienţi. Dar de data asta mureau dintr-o treabă pe care n-o cunoşteau, n-o înţelegeau. Ca medic, te vezi dintr-o dată neputincios şi începi să gândeşti ca tot omul: «Dacă iau şi eu boala, ce fac?!». Şi de aici panica. Apoi, circul cu armata… Indubitabil a fost bine că au venit, pentru că era jale în spital. Nici acum nu văd să fi fost altă soluţie, pentru că nimeni altcineva nu şi-ar fi putut asuma, în acele momente, 1400 de angajaţi scăpaţi de sub control din cauza panicii. Am fost în spital în zilele acelea. Ne-a plăcut sau nu, veniseră nişte oameni puşi să-şi facă meseria, oameni foarte conştienţi de ceea ce era de făcut. Şi lucrurile s-au făcut.

Acum, în Spitalul Judeţean Suceava toate sunt la locul lor, toată lumea îşi face treaba, dar, bineînţeles, este un alt ritm, sunt alte proceduri de tratament.

Vom vedea ce se va mai întâmpla în octombrie, noiembrie, ce nebuneală va fi atunci şi dacă suntem, măcar teoretic, pregătiţi de a gestiona situaţia în cazul unui nou val de îmbolnăviri. Trebuie, însă, să ne păstrăm cumpătul, să respectăm regulile şi protocoalele şi să facem ce ştim fiecare să facem.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: