Politica măsurată cu ţiganometrul

A fi ţigan, pentru mulţi rromi, e ca şi cum ar avea un handicap uşor, ca o boală de piele netratabilă: uită că se vede, îi deranjează uneori repulsia oamenilor, dar se obişnuiesc cu rasismul ca ţiganul cu scânteia! „Ţiganul nu poate fi rrom” spunea filosoful rrom Nicolae Gheorghe. Ştim ce înseamnă ţigan, ca autosatisfacţie a slugii care se crede stăpân, constatând ignoranţa arogantă, ţâfnoasă şi ofticată a „liderilor” barosani şi burduhănoşi. „Prostul nu e prost destul, dacă nu e şi fudul”!

Mişcarea rromilor suferă de bulimie şi anorexie nevrotică

Resemnarea lui Nicolae Gheorghe din ultimii săi ani de viaţă, învins în dăruirea sa pentru binele rromilor de indiferenţa şi pasivitatea acestora, va trebui asumată ca o căinţă şi o continuare responsabilă, reparatorie. La rromi, faptul că cei graşi sunt „liderii” care vorbesc în numele celor slabi impune diagnosticul că mişcarea rromilor suferă de bulimie şi anorexie nevrotică regresivă (barosanită), similară cu cea din epopeea „Ţiganiada”. De tratat urgent! Ce s-a pierdut în cultura populară a fost însăşi cultura, sărăcită de valori, ghetoizată, marginală şi trivială, redusă la imitaţie neautentică şi mizerabilism exotic („ţigănie”), apoi etnicizată şi impusă politic drept cultură „naţională” şi frontieră rasistă! Dacă eşti foarte cunoscut, dar foarte puţin înţeles sau chiar de neînţeles, atât de rromi, cât şi de nerromi, inclusiv de tine, sigur eşti „lider” sau birocrat rrom, adică sluga plătită a statului rasist! Influenţele culturale au doar un efect foarte lent în transformarea mentalităţilor, fiind deseori neutralizate de forţele vechi ale tradiţiei (Hoggart, „Cultura săracului”). Fără respectarea unor imperative morale comune,  unele naţiuni decad rapid de la democraţie, la dictatură, blocându-se în primitivism şi populism, ratând civilizarea/modernizarea, incapabile de a-şi crea mecanisme morale de apărare contra alianţei celor răi, pentru a contracara parazitismul burgheziei roşii şi mafiei politice (jupânismul). În 1891, Kogălniceanu anunţa triumful celor trei mari reforme ale statului, în discursul „Dezrobirea ţiganilor, ştergerea privilegiilor boiereşti, emanciparea ţăranilor”. În doar 15 ani au urmat Răscoala ţăranilor de la 1907, apoi patru dictaturi (1938-1989) şi Holocaustul rromilor (1938-1945).

Reforma gândirii ca renaştere (metamorfoză), presupune un conflict radical între cine vei fi şi cine ai fost, ca „eclipse”/ocultare a dezamăgirii dialogului violent cu celălalt din tine. Iisus spune: „Iubiţi-vă duşmanii“ (Luca 6.27). Sloganul „Revoltaţi-vă şi veţi fi liberi!” impune o coresponsabilizare, ca mobilizare personală şi luptă solidară contra rasismului. De la dialectica negativă a emancipării, la analectica decolonizării gândirii/culturii rrome!

Cultura rromă are nevoie de o frontieră

De sorginte nomadă, cultura rromă are nevoie de o frontieră, măcar virtuală sau fantomatică, pentru a putea avea conştiinţa de sine a unui suflet identitar, ca graniţă fermă între simţuri (trup) şi gândire (minte). Fiindcă pentru statul rasist ţiganii sunt doar o problemă de control şi ordine poliţienească, au fost puşi „lideri” peste rromi, ca slugi ale statului, lichele, şmecheri şi barosani corupţi sau cu antecedente penale.  În „bordelul” „La ţigănci”, profesorul Gavrilescu este mirat să constate că prostituatele ţigănci au aceeaşi frumuseţe orientală ca şi a prostituatelor evreice sau grecoaice, încât nici nu le poate deosebi, dar îşi pierde timpul cu ele; lui îi plac nemţoaicele blonde. Ciudata proxenetă şi vrăjitoare era româncă (după M. Eliade).

Dacă eşti rrom, recunoşti în clovneriile autoironice ale „vagabondului” Chaplin burlescul boemianismului (lăutărismului) ca stil de viaţă bazat pe improvizaţie, provizorat, gândire magică, imitaţie, exotism, hedonism (Planul ca ţiganul). Soluţia în Planul ca ţiganul nu e să cauţi tu soluţii, ci să speri că Dumnezeu, primarul, şeful, chiar şi dracul o să vină cu soluţia miraculoasă. Preţul subînţeles este supunerea laşă, ca aparentă renunţare la libertate şi demnitate, prin anarhie şi libertinaj, deşi soluţia nu rezolvă doliul şi suferinţa pierderii de sine, e doar un manelizator (ţiganometrul).

Pot fi românii un popor civilizat sau vor rămâne barbari, ca ţiganii? este întrebarea pe care şi-o punea Budai Deleanu în epopeea „Ţiganiada”. Da, dacă nu vor fi laşi şi compulsiv-bulimici, iar societatea va menţine instituţiile statului într-o guvernare democratică (antibariorea)!

LUCIAN DIMITRIU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Publicitate

 

Sumarul ediţiei: