De la Odesa, o carte sumbră despre Eminescu 

Vadim Bacinschi s-a născut la 1 noiembrie 1958 în Răceşti-Şoldăneşti. Părinţii săi, Xenia şi Tudor Bacinschi, au fost învăţători. A absolvit Jurnalismul la Chişinău. În 1984 s-a stabilit la Odesa, continuându-şi bogata activitate de presă. Din 1990 s-a ocupat de „Luceafărul”, prima publicaţie în limba română din Odesa în perioada postbelică, şi a avut calitatea de corespondent special al săptămânalului „Concordia”, destinat minorităţii române din Ucraina, ca să spicuim doar două amănunte din această bogată activitate. A debutat cu versuri în „Literatură şi Artă” Chişinău şi a semnat câteva volume de poezie. În anul 2010 a publicat la Galaţi volumul „Sudul Basarabiei (regiunea Odesa) – un pământ uitat de oameni şi de Dumnezeu”. „Trebuie să existe nişte documente scrise despre situaţia românilor din sudul Basarabiei, atâta timp cât ei încă n-au dispărut”, explica ziaristul şi scriitorul Vadim Bacinschi într-un interviu acordat ziarului „Timpul” Chişinău, interviu din care am extras şi aceste amănunte biografice.

Aşa cum am mai consemnat, prin bunăvoinţa scriitorului Vasile Şoimaru din Chişinău, coordonatorul Proiectului „Românii din jurul României”, sub auspiciile căruia a apărut, ne-a parvenit cea mai recentă carte a lui Vadim Bacinschi, „Argus şi slugile sale. Cei care au făcut să moară Eminescu”, Editura Serebia, Chişinău, 2019. Cartea a fost lansată pe 15 iunie 2020 la Monumentul lui Eminescu de la Sf. Mănăstire Putna, în cadrul manifestării de cinstire a Poetului Naţional la 131 de ani de la stingerea din viaţă, manifestare organizată de Societatea Scriitorilor Bucovineni, cu sprijinul Sf. Mănăstiri Voroneţ. A fost o lansare în plânsul ploii, săracă în participanţi, câţiva elevi, câţiva reprezentanţi (la vârf!) ai celor două obşti monahale şi, desigur, câţiva membri ai SSB, dar mai bogată afectiv ca niciodată. De neuitat!

Înainte de a scrie câteva cuvinte despre această carte, aş vrea să observ tragismul coincidenţei zilei de 28 iunie, aceeaşi cu răstignirea lui Eminescu în 1883, şi cu ocuparea nordului Bucovinei în 1940 de către tancurile sovietice. Şi de asemenea să mărturisesc că o consider deosebită în primul rând prin însuşi faptul de a fi fost plămădită la Odesa (aşezând în paranteză şi mulţumirea de a fi găsit între trimiterile autorului şi una la un articol despre Eminescu şi Odesa, aparţinând fostului meu profesor din liceu, Graţian Jucan).

Cartea se deschide cu un cuvânt de acad. Mihai Cimpoi, „Eminescu şi «românenii» de pretutindeni”, care îi subliniază două merite, pornind de la exigenţa formulată de G. Călinescu despre datoria biografului: de a repune viaţa poetului „în marginile sale istorice [şi geografice, completează Mihai Cimpoi, n.n.], purificând-o de melodramă”: „Este, scrie cunoscutul eminescolog de la Chişinău, ceea ce face Vadim Bacinschi cu rigoarea documentară cuvenită, cu simţul reconstituirii pompeiene, precum spunea acelaşi Călinescu, cu uşor freamăt sufletesc inevitabil atunci când te dedici unui studiu despre Eminescu. /Cel de-al doilea merit este acela că i se răspunde cu recunoştinţă profundă marelui poet şi publicist pentru preocupările sale de destinele românilor de pretutindeni, inclusiv ale celor aflaţi în sudul basarabean şi în spaţiul riveran al Mării Negre”.

Cartea, sumbră, pledează pentru „înscăunarea întregului adevăr” despre Eminescu. Ea debutează cu readucerea în memoria cititorului a contextului istoric, esenţial pentru înţelegerea faptului că în plină putere creatoare, la 33 de ani, vârsta hristică, Mihai Eminescu „s-a pomenit sub tăvălugul unor mari interese politice, chiar geopolitice, ce ţineau nu numai de România, ci de întreg estul Europei”. Ar fi putut să-l evite, spune Vadim Bacinschi, dacă ar fi renunţat la gazetărie şi la prezenţa sa „ca activist pe tărâm public”, (ca „unul din liderii Societăţii Carpaţii”), mulţumindu-se „să scrie doar poezii de dragoste”. Dar n-a făcut-o, „el nu s-a retras din jurnalism, n-a început să scrie articole «moi», pe placul lui P.P. Carp şi al lui T. Maiorescu”, n-a renunţat „până n-a fost arestat şi băgat la ospiciul Caritas, pe 28 iunie 1883”. Este ziua fatală, în jurul căreia, începând cu care se deapănă firul vieţii lui Eminescu în paginile cărţii lui Vadim Bacinschi.

De-a lungul mai multor ani, la Suceava, în iunie, din iniţiativa poetului Ion Beldeanu, susţinut de scriitorii Ion Cozmei, Onu Cazan şi de Nicolae Cârlan (el însuşi autor de studii închinate lui Eminescu şi Bucovinei), Biblioteca Bucovinei a fost gazda unor furtunoase dezbateri Eminescu, cu participări memorabile: Dimitrie Vatamaniuc, Nae Georgescu, Theodor Codreanu, Lucia Olaru Nenati, Ion Filipciuc ş.a. Graţie acestora (şi cărţilor lor), rolul zilei de 28 iunie 1883 pentru destinul lui Eminescu a fost abordat din multiple unghiuri, politic, medical, moral, cum o face şi Vadim Bacinschi. Cel mai mare număr de pagini stăruie asupra acestuia din urmă, autorul demonstrând cu argumentul documentelor pe care le-a găsit, la care a avut acces, că personalităţi, persoane în care Eminescu se încredea – şi cărora posteritatea le păstrează dacă nu o bună amintire, cel puţin nu una rea în relaţia cu Eminescu – şi-au pus interesele personale mai presus de orice comandament moral şi nu au ezitat să-l jertfească pentru atingerea lor. Lista acestora îl are în frunte pe „Argus” – Titu Maiorescu şi continuă cu „slugile sale”: Alexandru Chibici-Revneanu, Petre P. Carp, Theodor Rosetti, Alexandru Şuţu, Constantin Popasu, Ioan Slavici, Grigore Ventura, Emil Max şi Constantin Simţion. Afirmaţiile autorului privind tratamentul crud de care a avut parte Eminescu în ultimii şase ani de viaţă ca decurgând în principal din atitudinea acestora sunt extinse, întărite cu un alt exemplu de postfaţa scriitorului Nicolae Rusu, „«Tratament» pentru indezirabili”. Citeşti şi ţi se strânge inima: Niciun prieten adevărat? Niciun prieten care, chiar cu slabe puteri, să-i fi fost alături sincer lui Eminescu? Să fi vrut să-l ocrotească?

Alte câteva pagini sunt folosite de Vadim Bacinschi pentru replici dure la adresa celor care au încercat să minimalizeze uriaşele merite ale lui Eminescu sau care refuză să vadă ticăloşia drapată în bune intenţii. Şi, în fine, un mănunchi îl reprezintă cele reunite de autor sub titlul „Eminescu azi, în sudul Basarabiei”, pagini răscolitoare şi îndurerate, despre românii divizaţi, prin manipulare sau ignoranţă, în cei cu patria istorică în România şi cei cu patria istorică în R. Moldova, împreună „peste 400.000 de persoane”– „a treia etnie conlocuitoare în Ucraina, după ucraineni şi ruşi. Pe când, rupţi în două, moldovenii (258,6 mii) sunt a patra etnie, după ucraineni, ruşi şi bieloruşi, iar românii (150,9 mii) – a opta, cedând numeric încă tătarilor din Krimeea, bulgarilor şi ungurilor”. Un joc politic, spune Vadim Bacinschi cu amărăciune, „în care, volens nolens, este implicat şi Mihai Eminescu, considerat în regiunea Odesa (…), clasic al literaturii moldoveneşti şi scriitor moldovean”.

Cartea lui Vadim Bacinschi, nu ne îndoim, se va bucura de atenţia meritată din partea eminescologilor. Cititorului obişnuit, iubitor de Eminescu, interesat de viaţa lui, lectura îi va da sentimentul unui pumnal răsucit într-o rană niciodată cu adevărat cicatrizată. Un pumnal cu atât mai ascuţit cu cât vine din Odesa, din sudul Basarabiei, din lumea celor mai prigoniţi români prin alungarea din şcoli a limbii lor materne, limba strămoşilor care au hrănit în vreme cu viaţa şi moartea pământul pe care calcă înstrăinaţii lor urmaşi.

O carte sumbră, pe care nu o poţi citi fără implicare afectivă, pentru că a fost scrisă cu o astfel de puternică implicare. Strigătul lui Vadim Bacinschi în apărarea lui Eminescu abandonat istoriei, sacrificat intereselor geopolitice şi personale, este strigătul românilor uitaţi, jertfiţi de cei de un sânge cu ei.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: