Ion-Aurel Pop, Ioan Bolovan ş.a., „Marea istorie ilustrată a României şi a Republicii Moldova”, Ediţia a IV-a, revizuită şi actualizată, Editura Litera, Bucureşti – Chişinău, Cluj-Napoca – Iaşi, 2018, 816 p.
Iată o nouă carte, cu totul aparte, o sinteză de proporţii, o lucrare colectivă, s-ar putea zice chiar monumentală.
Monumentală prin concepţie, organizare, forţele concentrate (are 20 de autori!), calitatea şi mărimea textului (însumează 816 pagini!), reeditările şi completările succesive (prima ediţie a apărut în 2005; în 2018 s-a ajuns la ediţia a IV-a).
E monumentală şi prin bogăţia şi diversitatea ilustraţiilor, prin caracterul enciclopedic al informaţiilor care, în partea finală a cărţii, au fost prelucrate şi organizate într-o amplă şi necesară cronologie istorică, o listă de suverani şi şefi de state româneşti, abrevieri, bibliografie cvasiexhaustivă (eu însumi, de la Suceava, mi-am găsit două lucrări citate, din 1988 şi 1993!), indice de nume şi, pe ultima pagină, instituţiile şi persoanele la care s-au aflat şi de la care s-au utilizat materialele fotografiate în carte.
Şi mai e monumentală această carte fiind realizată în condiţii grafice excelente, legată, cartonată, având o hârtie fină, de cea mai bună calitate, iar conţinutul ei are un caracter curajos, unitar, armonios, având, cum s-ar zice, „o unitate în diversitate”, cu stiluri şi exprimări variate, dar legate prin compartimentările cronologice şi tematice şi prin strădaniile autorilor de-a scrie „după metode şi criterii precise, în scopul descoperirii adevărului istoric”.
În „Cuvânt către cititor”, coordonatorii lucrării, Ion-Aurel Pop (profesor universitar, doctor în istorie şi rector al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, membru al Academiei Române şi, în prezent, preşedinte al acestui forum suprem al culturii), împreună cu colegul său Ioan Bolovan (cadru cu acelaşi titlu ştiinţific şi grad didactic la aceeaşi Universitate, având şi calitatea de prorector şi, totodată, fiind şi cercetător ştiinţific principal la Centrul de studii Transilvane), relevă laconic intenţiile lor. Regimul comunist, adus şi impus de sovietici, a avut în România caracteristici distincte, contradictorii; între altele, a alunecat şi spre o formă de „naţionalism comunist”, dezaprobat, deopotrivă, de români şi de străini. Acest naţionalism era o replică la ocupantul sovietic, care propaga o exacerbată propagandă a „internaţionalismului socialist” în general, şi a rolului exagerat al statului rus şi sovietic în special, la progresul, cultura şi civilizaţia omenirii. Dar şi acel naţionalism, şi acel neostalinism de tip ceauşist au poluat şi afectat, într-un fel sau altul, istoriografia epocii. La 28 de ani de la înlăturarea regimului ceauşist, autorii cărţii de faţă încearcă să se elibereze de unele canoane metodologice şi ideologice, „urmărind reconstituirea istoriei în acord cu criteriul adevărului”.
Cum „istoria se scrie şi se rescrie mereu” – fiindcă, relevă coordonatorii – „se îmbogăţeşte şi se schimbă, odată cu noile cercetări, şi sensibilitatea fiecărei generaţii, cu noile concepţii despre lume”, au considerat că sunt îndreptăţiţi să încerce să reconstituie istoria României şi exponenţii mai tinerei generaţii”.
Ca urmare, prima constatare pe care o poate face un cititor la cei 82 de ani (pe care o face semnatarul acestor rânduri) este aceea că între autorii cărţii de faţă nu se întâlnesc nume ale unor istorici rutinaţi, consacraţi, lansaţi şi afirmaţi atât sub regimul socialist, cât şi sub cel post-decembrist.
Cei doi coordonatori au avut curajul de a-şi fi căutat şi selectat încă 10 colaboratori – din care 7 sunt de la instituţiile culturale din Cluj-Napoca. Pe primii doi i-am şi numit, cei doi coordonatori. Lor li s-au alăturat: prof. univ. dr. Marcela Sălăgean, colegă de la Universitatea „Babeş-Bolyai”, conferenţiar dr. Ionuţ Costea, de la acelaşi centru universitar, cinci cercetători principali, doctori în istorie – Susana Andea, de la Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Coriolan Horaţiu Opreanu de la Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Mihai Rotea de la Muzeul Naţional al Transilvaniei, Tudor Sălăgean, director al aceluiaşi muzeu, toţi din Cluj-Napoca.
Acestor tineri istorici clujeni li s-au alăturat: Gheorghe Iacob, profesor universitar de la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi şi prorector al aceleiaşi instituţii, Cosmin Popa – cercetător ştiinţific principal, de la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” Bucureşti.
O istorie ilustrată care poartă numele a două state
Din Basarabia a fost selectat tânărul istoric Octavian Ţâcu, cercetător ştiinţific coordonator de la Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova din Chişinău.
Această nouă şi mare istorie ilustrată a României este prima – după „Istoria ilustrată a românilor”, scrisă de Dinu C. Giurăscu (apărută la Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1981, 611 p.) – care poartă numele a două state, România şi Republica Moldova – deşi, arată coordonatorii, „ar trebui să fie unul singur. Dar pentru că noi am cuprins aici realităţile trecutului, ale tuturor românilor, şi pentru că aceste realităţi sunt încă divizate sub aspect politic-teritorial, acest lucru se cuvine marcat în conformitate cu harta lumii contemporane. Suntem convinşi – ne asigură coordonatorii – că după lectura acestei cărţi, necunoscătorii vor realiza singuri că în România şi Moldova (desprinsă din trupul ţării în 1812, reunită în 1918, răpită între 1940-1941, reaşezată după dreptate între 1941-1944 şi frântă din nou după al Doilea Război Mondial) trăieşte încă unul şi acelaşi popor, care vorbeşte aceeaşi limbă românească, are aceeaşi credinţă, aceleaşi obiceiuri şi tradiţii”.
Pentru identificarea, selectarea şi punerea în carte a ilustraţiilor – circa 850 de fotografii alb-negru, dar multe dintre ele şi color (material arheologic, unelte, arme, aşezări, hărţi, figuri de domnitori, de personalităţi, steme, documente, cetăţi, stampe, monede, construcţii, brutării, biserici, steaguri, opere de artă etc.) – au fost mobilizate şi angajate încă 8 persoane de la Grupul Editorial Litera: Anatol Vidraşcu, fondator şi preşedinte, Dan Vidraşcu, director general, Marin Vidraşcu, director executiv, George Buzianu, director de producţie, Ilieş Câmpeanu, redactor, Georgiana Enache, corector, Vladimir Zmeev şi Vlad Pamfilov, graficieni.
…Ca cititor şi profesor de istorie, într-o zonă glorioasă (dar detrunchiată, aflată încă sub vicisitudinile războiului care, pentru românii din nordul Bucovinei şi din teritoriile dintre Prut şi Nistru, nu s-a terminat nici după 75 de ani de la încheierea păcii), ca unul care am avut la şcoala primară, elementară şi gimnazială şi celebrul manual al „academicianului” Mihail Roller şi un şirag al celor ce s-au tot schimbat şi adăugat până la ieşirea la pensie mi-am strunit voinţa şi mobilizat putinţa, răbdarea, curiozitatea, interesul, încât într-o săptămână am reuşit şi citit această carte. Şi am găsit în ea plăcerea de-a fi descoperit un text în care, în cele mai multe pagini, veridicitatea datelor şi faptelor istorice ştiute se îmbină în chip fericit cu altele inedite, neştiute, într-o varietate de opinii temeinice, îndrăzneţe, care relevă că urmaşii celor care au făurit Marea Unire cunosc şi preţuiesc sacrificiile, zbuciumul, neîmplinirile şi mai ales testamentul pe care ni l-au lăsat înaintaşii, nescris, cu un singur cuvânt nerostit şi sfânt: Continuaţi!
P.S. …Oare ce s-ar întâmpla dacă Preşedintele de azi al României, urmând acest exemplu al confratelui său din fruntea celui mai înalt forum cultural al ţării, ar chema o echipă de tineri români refugiaţi în Occident – fiindcă nu găsesc locuri de muncă în fosta Românie Mare – să formeze ei un guvern temeinic şi exemplar, care să ne poată mobiliza, eficientiza şi aşeza în pas cu lumea?…
Comentarii