Sultanul Mehmed al II-lea şi fiii săi

Sultanul Mehmed al II-lea a domnit 30 de ani. Devenind la vârsta de 21 de ani cuce-ritorul Constantinopolului, a fost o personalitate cu decizie cumpănită şi voinţă de fier, gravă şi care înfăptuia neclintit hotărârea luată. Era din fire orgolios, puţin încrezător, se plictisea uşor şi avea înclinare spre cruzime. A fost aspru în cârmuirea imperiului, ştiind să-şi ascundă simţurile şi planurile operative.

A fost un om învăţat, dornic de progres. S-a înconjurat de oameni învăţaţi, cum ar fi: marele filozof Yorghi Amirutzi, celebrul astronom Ali Kuşçu, poetul persan Molla Djani, inginerul balistic Orban din Transilvania, pictorul veneţian Gentile Bellini, care i-a făurit celebrul tablou (aflat astăzi în National Gallery din Londra).

Unele izvoare istorice scrise turceşti menţionează că Mehmed al II-lea l-a invitat la Istanbul pe Leonardo da Vinci, rugându-l să proiecteze şi să construiască un pod peste Cornul de Aur.

Mehmed al II-lea a sprijinit cultura şi învăţământul, întemeind celebre instituţii atât civile, cât şi laice. A consolidat zidurile Istanbulului cu numeroase fortăreţe şi ziduri de apărare. A codificat legile existente, alcătuind „Cartea legii”.

La moartea prematură şi bruscă a lui Mehmed Cuceritorul au rămas în viaţă doi fii: Baiazid, de 33 de ani şi Cem Sultan, de 21 de ani.

Încă din timpul vieţii, Mehmed al II-lea îl desemnase pe Cem Sultan ca urmaş la tronul Imperiului Otoman, datorită unor calităţi extraordinare în conducerea unui mare stat.

Deodată, în Imperiul Otoman a izbucnit un teribil război civil între tabăra lui Cem Sultan şi cea a lui Baiazid al II-lea.

Tabăra lui Baiazid al II-lea îl avea în frunte pe fostul mare vizir Ishac paşa, grec sau croat de neam. Acesta îl considera pe Baiazid al II-lea un om slab, manevrabil, care putea fi condus cu uşurinţă şi l-ar fi propulsat în funcţii mari în cadrul imperiului.

Tabăra lui Cem Sultan era condusă de un turc sadea, Mehmed paşa, ce dorea întărirea Imperiului Otoman şi afirmarea sa în lumea atât de bulversată de atunci. Mehmed paşa nu a avut şansa de a-l pune pe tronul Imperiului Otoman pe Cem Sultan; fiind prins de gruparea lui Baiazid al II-lea a fost pur şi simplu sfârtecat împreună cu adepţii săi.

Lupta dintre cele două facţiuni a pus în pericol chiar unitatea imperiului, separarea sa în două state: Rumelia şi Anatolia.

Baiazid al II-lea a ocupat tronul imperiului de la Istanbul, iar fratele său, Cem Sultan, pe cel de la Brusa, în numele său bătându-se monede.

De la aceste evenimente, între fii lui Mehmed Cuceritorul a început un aprig război.

Soarta înfruntărilor militare între cele două tabere a fost schimbătoare, însă până la urmă oastea lui Cem Sultan este învinsă. Cem Sultan este nevoit ca, împreună cu toată familia, să se refugieze la Cairo, în Egipt.

După un pelerinaj la Mecca se reîntoarce în imperiu, la solicitarea simpatizanţilor săi, nemulţumiţi de domnia lui Baiazid al II-lea. Nu are nici de această dată vreo şansă. Oastea sa este zdrobită în bătăliile de la Konya şi Ankara.

Înfrânt şi părăsit de toţi se refugiază la cavalerii de Rodos, după care pleacă în Franţa, debarcând la Nisa la 17 octombrie 1482.

Din acest moment începe tragedia şi calvarul vieţii acestui fiu a lui Mehmed Cuceritorul.

Cem Sultan a fost încarcerat şi ţinut sub pază severă în castelul baronului Jean de Sassenage. Între zidurile acestui castel, unde se presupune că s-a iubit cu Helene, fiica baronului, Cem Sultan a lăsat un divan – colecţie de poezii scrise în stilul clasic musulman, gazeluri, catrene, laude şi elogii, foarte apreciate până azi pentru tristeţea care le străbate.

La un moment dat, Cem Sultan a devenit un obiect de schimb între regele Carol al VIII-lea al Franţei şi papa Inocenţiu al VIII-lea. Cem Sultan a fost predat papei, care se obliga să-l ţină închis la Roma. Pentru acest fapt papa primea din partea sultanului Baiazid al II-lea 45000 de ducaţi, din care 10000 reveneau regelui Franţei.

Astfel, fiul lui Mehmed Cuceritorul devenise obiect de târg în mâinile duşmanilor.

Ce ţi-e şi cu creştinii aceştia!

Alegerea în noaptea dinspre 10 şi 11 august 1492 a cardinalului Rodrigo Borgia ca papă, sub numele de Alexandru al VI-lea, a adus o mare primejdie asupra vieţii lui Cem Sultan.

Alexandru al VI-lea a fost un papă fără scrupule, fără credinţă, fără morală, interesat să scoată cât mai mulţi bani din orice afacere. S-a gândit că şi Cem Sultan i-ar putea aduce mulţi bani. În acest sens a trimis o solie la Istanbul. Mesajul transmis de papă sultanului a fost sec: Îmi daţi 300.000 de ducaţi şi îl otrăvesc pe Cem Sultan, lucru care s-a întâmplat la 25 februarie 1495, la Neapole. Cem Sultan avea 34 de ani. Îmbălsămat, a fost cerut de Baiazid al II-lea şi în anul 1499 a fost transportat la Brusa (Turcia), unde este înmormântat în geamia Muradiye.

Pentru cei ce vizitează Capela Sixtină, pe unul din marile panouri ale lui Pinturicchio, unde tronează desfrânata fiică a papei, Lucreţia Borgia, izolat, într-un admirabil costum turcesc, este reprezentat Cem Sultan, blond, cu ochi albaştri şi o mustăcioară căzândă, armonizându-se cu privirea sa tristă, mişcătoare, de Şeehzade-sultan în pribegie şi măcinat de deznădejde.

Acesta a fost destinul trist al celui pe care Mehmed al II-lea îl desemnase încă din timpul vieţii sale urmaş la tronul Imperiul Otoman.

Prof. CONSTANTIN TÂRZIU

Notă:

În istoriografia turcă cuceritorul Constantinopolului nu este cunoscut sub numele de Mahomed al II-lea, ci sub numele de Mehmed al II-lea.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: