La muncăăăă !

Nişte… oameni răi, că altfel nu ştiu cum să le zic, au găsit recent pricină ministrului Sănătăţii noastre zicând că e nesănătos pentru dumnealui ca, în afara orelor de program la ministerul pe care-l are-n grijă, să muncească şi în mediul privat, la o aruncătură de băţ de Bucureşti, colo, la Sibiu (oraş unde face naveta până şi preşedintele ţării), într-o clinică aflată un pic mai jos de zidurile vechii cetăţi medievale. A zis până şi premierul, şeful său: în loc ca, în weekend, să se răsfeţe, ca tot românul, la munte ori la mare, el îşi trage mânecile ca să salveze vieţi! În loc de exemplu negativ – înţelegem –, pozitiv ar trebui să fie, începând de la alţi miniştri (bunăoară, fiindcă-i pe meserie şi sunt demult convins că-i este drag teatrul, pe cel al Culturii l-aş vedea într-o duminică prestând pe scenă la Naţional; iar pe doamna de la Educaţie, after… minister, aş aplauda-o dacă după slujba la stat ar lucra şi ea undeva, măcar la o firmă after school) şi chiar până la primul dintre ei. Nu că eu descind acum în ridicol, dar de ce, la o pildă, chiar premierul, după program, să nu ofere contra cost consultanţă politică unei televiziuni necesare deşteptării ţării ori expertiză (marţea, de la ora 17) unei firme care pune balast pe vechile şosele… Dar suficient cu gluma! Vedeţi unde-am ajuns? Sunt aşa de mulţi săracii ţării acesteia – needucaţi, necalificaţi etc. – care nu găsesc oarece motivaţie (nici măcar ajutorul social) să se plece a curăţa un şanţ, a sufla un fulg, a mătura o frunză – şi ne îmbăţoşăm a-i da peste mână tocmai unui chirurg. S-avem pardon! Ori să n-avem pardon faţă de ţara aceea care l-a îndepărtat de câmpul operator al muncii şi l-a băgat în politică şi administraţie!