Pentru unii sărbătorile de iarnă înseamnă în primul rând cadouri şi brazi împodobiţi, alţii aşteaptă îndeosebi Crăciunul, adică naşterea Domnului. Specificul la rromi este că ei încearcă din an în an să se reîntoarcă la baştină şi să adune cât mai multe rude împreună. La orice sărbătoare a rromilor este criteriul calitativ prin cantitate, cu cât mai mulţi se adună, cu atât sărbătoarea este mai frumoasă. Specific şi mai interesant este că ei iubesc să sărbătorească în colectiv, adică să fie o mulţime de oameni într-o casă, unde să cânte, să joace, să bea, să mănânce. La rromi, familia este o noţiune mai extinsă. Şi tradiţionala urare la rromi sau ce îşi doresc rromii de anul nou este fericire, sănătate şi bani. Adică, ce înseamnă fericirea rromilor, bani şi sănătate.
Cărări însângerate. Hoarde de câini vagabonzi ce caută resturi de organe. Puradei aproape dezbrăcaţi. Adulţi chercheliţi. „Ţigănci” frumoase, gătite cu haine noi. Copii cu computere, jucării sofisticate. Cadouri simandicoase. Cristale Swarovsky. Şi peste toate acestea, mare petrecere. Ţiganii petrec de sărbători din Ajun şi până după Revelion. O ţin întruna tot într-o petrecere, mai ceva ca la nuntă. La Hancea-Vereşti, o localitate aflată la 20 de kilometri de Suceava, cu populaţie preponderant romă, tăiatul porcului şi mâncarea de Crăciun sunt cele mai importante lucruri. E un belşug de nedescris pe mesele „ţiganilor”.
Când se apropie sărbătorile de Crăciun, fiecare şătrar trebuie să aibă un porc de tăiat; cel care nu are porc este de râsul celorlalţi, aşa că nu există casă de rrom fără porc. Se taie porcul la gât, copiii familiei suindu-se pe porc; gazda ia sânge de la porc şi mânjeşte cu el pe copiii ce se află în curte la sacrificarea animalului. După ce copiii au fost mânjiţi cu sânge de porc, se dau jos de pe acesta şi porcul se pârleşte cu paie sau lemne uscate sau mai modern cu brenner-ul) apoi se spală cu apă călduţă şi se râcâie bine cu un cuţit; se pune apoi o pătură peste el şi se lasă acoperit 20 de minute; apoi porcul se aşează cu picioarele sus, se taie piciorul drept, apoi cel stâng, apoi se aşează pe burtă şi i se face un semn de cruce pe cap, această cruce fiind semnul sfinţeniei. După toate acestea se taie din urechile şi coada porcului şi se împarte la copii. Din urechi şi din coadă mănâncă şi gazda. Gazda pune în tigaie untură de la prapurele porcului şi pecie şi se face friptură, care se mănâncă cu mămăliguţă caldă, usturoi şi murături. Gazda mai cheamă la masă şi rudele, aceasta fiind pomana porcului, toţi care mănâncă din carnea porcului urând de bine gazdei: „Te trais mo, te trais, te has les satevesto” („Să trăieşti mă, să trăieşti, să-l mănânci sănătos!”). Femeile fac cârnaţi şi caltaboşi. Cea mai importantă este „rânza” porcului, care este burta porcului. Ea este umplută cu carne, sare, usturoi, mirodenii, apoi se pune la afumat şi se consumă de Sfântă Mărie Mică (8 septembrie) sau chiar de Crăciun şi Anul Nou. Când se taie rânza, pentru rromi e mare sărbătoare. Intestinul gros, numit „bândăreţul”, este umplut cu pecie, usturoi, mirodenii şi se pune la afumat. Se consumă la Lăsatul Secului sau chiar de Paşti. Tot din porc se scoate spetia porcului pe care ei o numesc „bekt”. Se lasă spetia întreagă şi se dă cu multă sare, apoi se pune la afumat; se consumă de Crăciun, de Sfântă Mărie sau când le vin rude în vizită. Slănina cu şoriciul pe ea se pune la afumat. Se consumă la prăjit sau ca atare cu sare şi usturoi, fiind afumată rezistă tot timpul anului. Porcii cumpăraţi de rromi sunt mari, uneori depăşesc 250 kg. De Crăciun, naşul vine la fin cu rânza porcului, cu vin şi cu curcan; la rândul lui, finul îi dăruieşte naşului daruri: 1 galben sau chiar mai mulţi, în funcţie de starea materială a finului, iar naşei i se oferă materiale pentru fuste, şorţuri şi baticuri. Naşul aduce daruri şi copilului botezat de el. Această vizită făcută de Crăciun şi de Paşti se numeşte „Govie”. Ea mai poate avea loc şi între cuscri, când fata măritată vine cu socrul ei de Paşti sau de Crăciun în vizită la părinţii ei. Fata, socrul ei şi bărbatul ei vin cu rânza şi curcanul de Crăciun sau de Paşti. Tatăl fetei „Xanamika” trebuie să-i dea acesteia şi cuscrului daruri cum ar fi galbeni, haine şi altele. Când vine naşul la Govie îi sărută pe fini urându-le de bine: „Te trais, mo fine, te trais fine!” („Să trăieşti finule, să trăieşti fino!”), iar finul îi răspunde: „Mişto avilean, mo!” („Bine ai venit, mă!”). Menţionez că finul îşi întâmpină oaspeţii cu o sticlă de vin la gâtul căreia pune o fundă roşie. La Govie nu se primeşte fără vin în mână sau cu pahare goale, deoarece înseamnă sărăcie în tot anul pentru cel vizitat, vinul însemnând belşug. Cum am mai spus, la Govie vin şi Hanamicii – cuscrii. Naşul sau Hanamica, în funcţie de caz, taie rânza în două cu cuţitul şi zice: „Te train, mo xan sasteveste!” („Să trăiţi, mă, să mâncaţi sănătoşi!”). Stropeşte bucăţica de pecie din rânză cu vin şi ciocnesc cu pahare de vin roşu pentru sănătatea lor. Se bea ţuică, vin, după aceea se cântă, se joacă, se ascultă muzică mai toată ziua, uneori petrecerea se încinge până noaptea târziu. Toată mâncarea ce rămâne o ia naşa acasă. De sărbători toată şatra are naşi şi naşe. De Crăciun copiii rromilor, ca şi cei ai gagiilor, merg cu colindul, cu sorcova, cu Capra şi cu Steaua, întâi la neamurile lor, apoi şi la gagii.
E destul de frumos cum petrec rromii Crăciunul! Acasă, gătiţi de sărbătoare, primesc cetele de colindători venite cu capra, ursul în timp ce stau la mesele îmbelşugate. „Am tăiat cinci porci. Şi la noi se stă până aproape după Revelion. Când se face o petrecere, când se face ceva, toţi vin la o masă, le pregătim din timp, tăiem felii din bucate. În prealabil le ţinem la afumat o săptămână, două, după cum iese afumătura. Sunt numai bune de Anul Nou. Bine, cu sărătură, piper, ardei iuţi”. Însă ţiganii nu se mulţumesc cu ce taie, cumpără şi carne de la magazine. „Cumpărăm carne, mezel, ce este, sunt de toate la noi. Tot la fel vor petrece ţiganii şi Revelionul. În aceeaşi încăpere. Zeci de membri ai familiei, pentru că lui David Stănescu i se vor alătura din nou fraţii şi surorile şi vor petrece împreună. „De Anul nou facem Revelionul aici, la masă, ne strângem, adunăm neamurile şi facem Revelionul aici, împreuna”, a mai spus David Stănescu. Tot la fel vor petrece ţiganii şi Revelionul. În aceeaşi încăpere. Zeci de membri ai familiei, pentru că lui David Stănescu i se vor alătura din nou fraţii si surorile şi vor petrece împreună. „De Anul nou facem Revelionul aici, la masă, ne strângem, adunăm neamurile şi facem Revelionul aici, împreună”, a mai spus David Stănescu. „La rromi, dacă ai bani cumperi în toată ziua cadouri, dacă nu, nici de Anul Nou nu ţi-l mai cumpără. La cei săraci, dacă nu ai bani pe parcursul anului, nici de anul nou nu ai posibilitate să iei un cadou. Pe când la cei care sunt mai înstăriţi, copiii sunt mai alintaţi. Nu este o noţiune de mijloc. Ori prea săraci, ori prea bogaţi. Dar ei sunt obişnuiţi, dacă nu sunt în familie bani, copiii nu mai cer şi nici nu-l mai aşteaptă pe Moş Crăciun, că ştie că nici Moş Crăciun şi nici Moş Gerilă nu o să-i mai aducă cadou. Şi atunci aceşti copii sunt mai discriminaţi într-un fel, pentru că sărbătorile trec pe lângă dânşii. Problema este că nu avem un minister al lui Moş Crăciun, nu este centralizată această sărbătoare. Fiecare o întâlneşte în mod diferit, şi iată aici apare discriminarea. Dacă copilul este sărac, el nu mai vede acel cadou, măcar un biscuit sau o bomboană”, a tras concluziile finale Gheorghe Stănescu, bulibaşa din Hancea. (LUCIAN DIMITRIU)
Comentarii