Credinţă şi nădejde

> „Din vadul Sucevei, pe Coasta de Azur”, roman semnat de Dumitru Iurea

 Nu e prima dată când Ion Filipciuc descoperă şi editează o lucrare a unui autor total necunoscut. Acum e vorba de un fost cetăţean din Liteni, Dumitru Iurea, trăitor pe vestita Coastă de Azur din Franţa. Omul acesta, doar cu opt clase şi o şcoală profesională, ajuns la vârsta înţelepciunii a scris romanul vieţii sale „Din vadul Sucevei, pe Coasta de Azur” (apărut la Biblioteca „Mioriţa” din Câmpulungul Bucovinei, în 2019), ca o descărcare de energie negativă, acumulată din belşug de-a lungul anilor. Citindu-i textul, ai impresia că te afli dinaintea unui alchimist contemporan care a găsit formula transformării plumbului în aur. E un cutezător, cu zbârnâitoarea minţii în funcţie încă din copilărie, când reuşeşte, împotriva voinţei părinţilor, să fugă de acasă, să se înscrie şi să reuşească la o şcoală de turnători din Suceava. E tipul de om înarmat şi înnobilat cu experienţa bogată a greutăţilor vieţii de la ţară, îşi depăşeşte condiţia în pas alergător prin învăţătură, chiar în situaţia când e obligat de aceeaşi părinţi extrem de egoişti să se sacrifice şi să facă naveta, pentru ca aceştia să beneficieze de bursa feciorului. Nimic nu-l sperie şi nimic nu-l opreşte de pe traseul pe care şi-l impune, provenit parcă dintr-o şcoală spartană a credinţei că orice piedică poate fi îndepărtată cu inteligenţă, nădejde şi o voinţă de fier. Se specializează într-o a doua meserie, cea care ţine de construcţii şi de finisaje interioare, făcându-l căutat, în ritm alert, de posesorii de apartamente.

Dim (aşa e cunoscut de toată lumea) reuşeşte, în plină epocă de dictatură şi printr-o strategie proprie, să îngenuncheze capii locali ai partidului comunist, obţinând o locuinţă confortabilă într-un bloc sucevean. Pe de altă parte, e omul de o bunătate proverbială şi de o cinste ireproşabilă, trăsături de caracter anacronice, mai ales în societatea de după 1989, când rechinii secerei şi ciocanului îşi schimbă, în aparenţă, culoarea, dezorganizând şi devastând industria, chiar şi cea profitabilă. Prins în vârtejul ameţitor al destructurării fabricilor, Dim, în calitate de şef de secţie, va refuza, cu o exemplară demnitate, să facă jocul perfid al şefilor (este vorba de disponibilizarea muncitorilor din subordine), înaintându-şi imediat demisia. E un învins al perfidiei nomenclaturii fără scrupule şi, în acelaşi timp, un învingător, păstrându-şi conştiinţa nepătată a unui om integru din punct de vedere moral, în relaţie permanentă cu Dumnezeu, cel mai important aspect al vieţii sale.

Se întâmplă acelaşi lucru şi în relaţiile sale sentimentale. Iubeşte o fiinţă ingenuă, care îl aşteaptă să vină din armată şi să pornească uniţi într-o viaţă plină de satisfacţii conjugale. Dacă părinţii săi au fost împotriva realizării profesionale a fiului, de data aceasta părinţii iubitei nu acceptă sub nicio formă căsătoria, trimiţându-şi fiica, conform unei vechi cutume, spre cuminţire, tocmai la Braşov. Dar paharul încă nu se umpluse. Dim se va însoţi, împotriva voinţei sale, cu fata unei drăcăriţe, cum se spune în popor, adăugându-şi încă o suferinţă la cele prin care deja a trecut. E calvarul vieţii sale, având în vedere că fiinţa de alături nu este interesată de iubire, singurul aspect agreat fiind banii aduşi de bărbat. Cititorul face cunoştinţă cu o familie doar cu numele, unde se manifestă din plin spiritul fabulei cu broasca şi ştiuca, racul venind pe lume sub forma copiilor. Doar bărbatul încearcă din răsputeri să aducă în casă ceea ce se cheamă înţelegere şi bunăstare. Soacra-broască o face pe fiica-ştiucă din cale-afară de alunecoasă, în mâinile căreia banul se topeşte (ne)văzând cu ochii. E antologică situaţia de la nuntă, când cele două dispar cu borcanul ticsit de dărnicia mesenilor şi, la adăpostul unor boscheţi, se înfruptă cu bancnotele din recipient, îndesându-le în chiloţi.

Soţia, prin intermediul vrăjilor mamei, reuşeşte să-şi scoată partenerul de viaţă din apartament şi să-l aducă într-o gospodărie de la ţară, doar ca să fie aproape de… drăcăriţă şi să-şi subordoneze definitiv soţul propriilor interese. Diabolică mama, diabolică şi fiica. Interesant e că Dim ajunge să înţeleagă la un moment dat angrenajul malefic în care a fost aruncat, dar nu se plânge nicio clipă de necazuri. Omul se dovedeşte a fi de o bunătate extremă, e un familist desăvârşit şi încearcă să-şi salveze soţia din ghearele vrăjmaşului. Voinţa îi este, însă, paralizată de puterea scorpiei de peste drum, iar vârtejul haotic provocat de viitorii baroni, după aşa-zisa revoluţie, îl va lăsa fără un venit sigur, în vreme ce drăguţa de nefastă, obişnuită până şi cu scormonirea prin buzunare, îl va determina să-şi ia lumea-n cap şi să plece la lucru în Spania. De bună credinţă, ca-ntotdeauna, e păcălit şi de data aceasta, trezindu-se abandonat pe teritoriul Franţei. Soarta nu-i surâde. Doarme pe unde apucă, face foame aproape ca într-un lagăr şi când, după câteva luni, găseşte ceva de lucru, e nevoit să muncească în condiţiile sclaviei, expediind toţi banii câştigaţi în ţară.

Revenit acasă, după ce-a trecut printr-o vămuire necruţătoare, aproape lefter, constată că e primit ca un străin, singura fiinţă căreia îi pasă de el fiind Cristina, fata lui, acum elevă de liceu. Profund dezamăgit de cei doi băieţi (de soţia Ana nu mai putea fi vorba, căci a procedat mereu contrar celei din baladă), Dim face un ultim gest uluitor: împrumută de la bancă şi pune la punct locuinţa familiei, gândindu-se că poate până la urmă îşi vor da seama cu toţii de intenţiile sale nobile şi, constatând contrariul, cu amărăciune în suflet, se întoarce în Franţa.

Povestea, fără pretenţii de literatură, captivează printr-o nedisimulată sinceritate a scriiturii, prin faptul că personajul principal, trecând prin nenumărate deziluzii, seamănă în jurul său doar credinţă, nădejde şi bunătate, nefiind nicio clipă un înfrânt.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: