de Luminiţa Ignea
Rămân loială gliei din care m-am ivit,
Plămadă a durerii maternului său pântec,
În care-am scos pe lume întâiul gângurit
Şi totuşi Bucovina e ţara mea de cântec.
Când anii tineri paşii spre dânsa mi-au purtat,
Era o-mpărăţie de verde necuprins,
Azi munţii suri şi-arată conturul devastat
Şi totuşi Bucovina e ţara mea de vis.
Am rătăcit adesea de neajuns mânată,
Dar m-am întors cu sete la ea, ca la izvor,
Că nicăieri nu-i unda mai rece şi curată
Şi totuşi Bucovina e ţara mea de dor.
Chiar de-anevoie-n ea un rost eu mi-am aflat,
Iar fiii-mi pleacă-n lume cu dorul de acasă,
I-aştept aici întruna, zâmbind înlăcrimat,
Căci totuşi Bucovina e ţara lor frumoasă.
Comentarii