H.A.H. – Hidden Abuse Holdings

H.A.H. – Hidden Abuse Holdings este prima producţie din stagiunea 2019-2020 a Teatrului Municipal Matei Vişniec Suceava.

Despre regizorul spectacolului s-a scris mult în presa naţională şi internaţională, iar cine a văzut spectacolele sale ştie că Botond Nagy are un univers artistic propriu, unic, autentic şi extrem de puternic, ceea ce a dovedit din plin şi la Suceava.

Este greu să scrii despre H.A.H. – Hidden Abuse Holdings, nu pentru că nu ai avea ce spune, ci pentru că sunt atât de multe de spus. Dar şi pentru că, printre altele, făcând zilnic abuz de superlative, dintr-o dată cuvintele par seci şi sărace încercând să descrie acest spectacol.

H.A.H. este un spectacol foarte complex, cu personaje complexe, cu poveşti complexe care par abia schiţate, dar care se întrepătrund realizând un portret lucid, crud şi în acelaşi timp înduioşător de poetic al naturii umane.

H.A.H. vorbeşte prin fiecare element al spectacolului despre noi, despre cruzimea care se ascunde în noi, despre cum fiecare decizie, fiecare faptă făcută sau nefăcută ne descrie, ne poziţionează în relaţia cu celălalt. H.A.H. nu este despre abuz ca teorie, este despre abuz ca observaţie, ca realitate de zi cu zi, este despre abuz ca parte mai mult sau mai puţin pregnantă din fiinţa fiecăruia dintre noi. Personajele îşi spun rând pe rând povestea, îşi trăiesc dureros de sincer mica istorie. Un monolog, o tipologie, un abuz, o durere, o poveste, decizii, consecinţe şi viaţa merge înainte.

H.A.H. este o reconstrucţie solidă şi în acelaşi timp fragilă a condiţiei umane. Singurătatea, neîncrederea, umilirea, tortura, durerea, groaza capătă chip şi voce. Tăcerea are şi ea propria ei voce, propriul ei strigăt de disperare, la fel de puternic ca strigătul fiecărui personaj în parte. Tăcerea e şi ea un personaj, aşa cum este şi lipsa ei.

H.A.H. este pe rând un univers interior, o imagine a societăţii şi a dezumanizării, un strigăt de ajutor pe care uneori avem impresia că nu-l aude nimeni, dar şi o dorinţă nebună şi de nestăvilit de a supravieţui, de a trăi, de a lupta indiferent de sacrificiile pe care trebuie să le faci şi preţul pe care trebuie să-l plăteşti.

H.A.H. nu este doar un spectacol, este o experienţă esenţială, este un exerciţiu de regăsire a umanităţii, este un duş rece indispensabil. E greu să ne uităm în oglindă şi să acceptăm că nu suntem ceea ce am vrut să devenim, că am uitat de noi, că ne-am compromis, că suntem răi, că suntem singuri, că ne e teamă, că nu vrem să ne implicăm, că soluţia cea mai la îndemână este să nu faci nimic, pentru că dacă nu faci nimic nu greşeşti şi prin urmare nu vei fi tras la răspundere. E greu să acceptăm că trăim unii cu alţii fără să ştim nimic unii despre alţii. Şi cum am putea să ştim ceva despre ceilalţi când nici pe noi înşine nu ne mai recunoaştem? Ne-am ascuns în clişee, în reţele virtuale, în numere şi nu mai ştim unde suntem, cine suntem.

H.A.H. nu este doar un spectacol, H.A.H. este o analiză profundă a omului şi a derapajelor lui. H.A.H. este un spectacol al artelor, un spectacol în care universul sonor se împleteşte cu cel vizual, un spectacol în care cuvântul este extrem de precis şi subliniază cu acurateţe fiecare senzaţie. Nimic nu pare întâmplător, totul pare a avea un scop exact, o misiune proprie. Fiecare simbol aşteaptă să fie descoperit, să fie cercetat şi pus în relaţie cu celelalte. Nu este un spectacol uşor, nu-ţi dă informaţia mestecată şi reîncălzită, te provoacă, te solicită fizic şi psihic. Dar şi recompensa e pe măsură. Te trezeşte, te scoate din zona de confort, te obligă să gândeşti. Tocmai de aceea nu este un spectacol confortabil. Nu este un spectacol după care să poţi să dai un verdict simplu şi tranşant: mi-a plăcut sau nu mi-a plăcut. E un spectacol care-şi cere tribut, tribut în timp. Timp în care tot ce ai văzut pe scenă, tot ce ai auzit, tot ce ai simţit să se aşeze în tine, strat peste strat, pentru ca mai apoi să ţi se reveleze limpede, clar şi curat ca o tăietură iscusită de bisturiu.

„Oamenii nu sunt buni cu oamenii”. Ştim asta, o spunem în fiecare zi, dar parcă niciodată nu am simţit-o mai acut, mai adevărat ca atunci când ţi se spune în contextul acestui spectacol.

„Figaro este, poate, primul erou din clasa mijlocie din dramaturgia universală. Acest spectacol însă ia doar ca pretext povestea lui. Ne aflăm deja in media res, în centrul unei lumi obscure, caracterizată de abuzul nostru cel de toate zilele. Este abuzul fără de care s-ar destrăma orice sistem ierarhic, monarhic sau capitalist, despre democraţia fake şi societatea cu frica în sân. Mă interesează eroii de zi cu zi, care au supravieţuit terorii psihologice generate de un abuz de putere. Vreau să vorbesc despre cei care s-au eliberat din sclavia contemporană, acea sclavie care începe cu: Trimite-ne, te rog, un CV! Dincolo de toate acestea, noţiunea de independenţă este doar o iluzie. Cum poţi fi, astăzi, cu adevărat independent, când zi de zi eşti racordat numai la lucruri de care depinzi. Depindem de societate, depindem de oameni şi de supermaketul de la colţ. Nici măcar faţă de tine nu eşti independent, fiindcă faci parte dintr-un întreg, iar asta se numeşte Viaţă. Aşa că apare întrebarea: cum putem trăi, în primul rând, fără să abuzăm de noi înşine; şi abia apoi, cum putem convieţui fără să ne lăsăm abuzaţi de ceilalţi sau să-i abuzăm noi pe ei. Abuzul şi violenţa sosesc în linişte, la fel ca moartea. În acest spectacol vă prezentăm un birou de abuz, unde moartea interioară este inevitabilă. Avem tendinţa să credem că ne facem rutina zilnică, dar nu. În fiecare zi îmbătrânim un pic şi în fiecare zi devenim puţin mai altfel, iar cu cât suntem mai altfel, cu atât ajungem mai aproape de acel punct unde nu mai există niciun sunet, nicio imagine, ci doar senzaţia că totul trece. Şi a trecut.” Botond Nagy, despre spectacolul H.A.H. – Hidden Abuse Holdings.

Echipa de producţie a spectacolului „H.A.H. – Hidden Abuse Holdings” este formată din Botond Nagy – concept, regie, lumini, Kali Ágnes – dramaturg şi poet, Andreea Săndulescu – scenograf, Tímea Ágnes Benedek – costume designer, Claudiu Urse – compozitor şi George Pop – coregraf. Din distribuţia spectacolului fac parte: Bogdan Amurăriţei, Răzvan Bănuţ, Horia Butnaru, Cristina Florea, Diana Lazăr, Delu Lucaci, Alexandru Marin, Diana Marin, Cătălin Ştefan Mîndru, Cosmin Panaite, Clara Popadiuc şi câinele Akilah de Badea Gheo.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: