Un puiet pentru fiecare cetăţean al României

În lumina blândă şi caldă a sfârşitului de august 1975, mă aflam la gura pârâului Barnar, la o ocazie, pentru a ajunge la una din exploatările de pe Valea Barnarului.

Peste puţin timp, vine şi un silvicultor pe care eu nu-l cunoşteam, un băiat la 20 de ani, stilat şi cu ştaif. Vorbăreţi şi unul şi altul, ne-am luat de vorbă făcând cunoştinţă spontan. Tânărul care deja mă cucerise prin prestanţă şi uniforma nouă de silvicultor se numea Constantin Hâj, de loc din Volovăţ, din apropierea fostei şcoli de brigadieri silvici de la Rădăuţi, absolvent al primei promoţii a Liceului Industrial Forestier din Câmpulung Moldovenesc şi nou angajat al Ocolului Silvic Barnar, astăzi Crucea. Mi-am amintit imediat de doi colegi ai mei de la profesională, Vasile Juravle şi Gheorghe Dohotaru, elevi eminenţi în clasă şi în tot grupul şcolar forestier şi mi-am zis că şi dânsul pare om de ispravă.

Şi cum era ora întârziată, iar remorcile se întorceau deja încărcate de pe pârâu, i-am propus noii mele cunoştinţe să mergem pe jos. A acceptat cu entuziasm propunerea mea şi am plecat pe jos în deal, pe Valea Barnarului. După cum privea în jur mi-am zis: „E om de pădure”. Având amintiri comune despre oraşul unde ne-am şcolit şi meserii înrudite, am avut ce discuta şi nici nu ne-am dat seama când am ajuns la Plotonu, unde aveam treabă amândoi, eu la funicularele „mele”, dânsul ceva mai la deal. L-am privit din urmă cum mergea cu paşi grăbiţi şi măsuraţi şi mi-am zis din nou: „Băiatul ăsta va ieşi un silvicultor de soi!”.

Anii au trecut fără să ne dăm seama şi, în anul 2016, am aflat că vechea mea cunoştinţă a ieşit la pensie după aproape 44 de ani; nu-mi venea să cred. Aproape jumătate de secol în slujba pădurii! Dar nu oricum, ci cu o fidelitate greu de atins. Toată această perioadă a desfăşurat-o neîntrerupt la acelaşi ocol silvic, la acelaşi compartiment – regenerarea pădurilor – şi în acelaşi birou (încăpere).

Pepiniera Bistriţa, aparţinând Ocolului Silvic Crucea, de care s-a ocupat în această perioadă, a produs circa 20 milioane de puieţi forestieri destinaţi lucrărilor de împăduriri, însemnând câte un puiet, câte o gură de oxigen pentru fiecare locuitor al României.

S-au efectuat sub îndrumarea acestuia aproape 8000 de hectare de împăduriri şi completări, majoritatea în condiţii staţionale extreme, Valea Bistriţei având în general un teren accidentat.

Meritele lui nu se opresc aici: a promovat în zona producerii de puieţi ornamentali de răşinoase, reprezentând Direcţia Silvică Suceava în două rânduri la expoziţii naţionale. A prezentat cu succes activitatea de regenerare a pădurilor de la Ocolul Silvic Crucea, în documentarul realizat de Televiziunea Română „Descălecaţi în Carpaţi”, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la înfiinţarea Regiei Naţionale a Pădurilor.

Ieşit la pensie în anul 2016, a avut un şoc psihologic. Ce să facă, pentru că era în putere, sănătos? Nu se putea despărţi cu prea mare uşurinţă de pasiunea vieţii lui: cultura pădurilor. Ca urmare a „dragostei de-o viaţă”, şi-a încropit în jurul casei o pepinieră silvică, unde produce puieţi forestieri destinaţi lucrărilor de împăduriri, fiind atestat ca producător de material forestier de reproducere.

Materialul săditor produs în solarii este repicat în teren deschis unde, după un ciclu de producţie de 2 ani, este destinat lucrărilor de împăduriri ale unor beneficiari atât din judeţ, dar mai ales din judeţele limitrofe.

Cu excepţia înfiinţării culturilor, pe care le face cu muncitori zilieri, întreţinerea din timpul sezonului de vegetaţie o face personal, cu utilaje mecanizate, mai ales folosind integral erbicidarea culturilor, nemaifiind necesar plivitul acestora.

Pe parcurs a încercat să-şi diversifice asortimentul speciilor pe care le produce, înfiinţând şi o mică pepinieră forestieră unde produce puieţi forestieri ornamentali, în special molid cu nuanţe argintii, albăstrui, verde crud etc.

Oare cum am putea concluziona activitatea acestui om? O viaţă de om pusă în slujba pădurii, care a avut şi are în continuare grija faţă de natura înconjurătoare.

Trecători suntem prin această lume, dar nu trebuie să trecem indiferenţi, trebuie să lăsăm ceva în urmă. Acest om a făcut tot ce trebuie făcut pe acest pământ şi nu oricum. A făcut-o temeinic. Are o familie frumoasă, doi copii, trei nepoţi, o gospodărie ca la Bucovina lui.

ION GAVRIL,

Broşteni

P.S.: Am să mă deconspir un pic… În articolul meu de anul trecut „Prietenii mei silvicultorii”, când cineva m-a întrebat „cine ar fi bun de primar în Broşteni şi eu am pronunţat numele a trei silvicultori”, primul a fost al domnului Costică Hâj, cu patru mandate de consilier independent obţinute cu voturi mai multe decât unele partide… Numai că dumnealui e un om cuminte şi nu vrea să se bage în aşa ceva! De aceea am scris acum.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI