Oameni şi cărţi

Cărţi închinate Centenarului Marii Uniri

 Nicolae Iorga, „Memorii”, Bucureşti, Editura Paul Editions, vol. 1-7, 1770 pagini

II

Oferim cititorilor crâmpeie din memoriile lui N. Iorga, „patriarhul” istoricilor români (volumele, „Memorii”, poartă şi subtitluri diferite):

  1. „Războiul naţional. Lupta pentru o nouă viaţă politică (1917-1918)”:

28 noiembrie 1917: Lenin, un nebun! Troţki, urât şi de evreii lui, de aici, pentru că le-a arestat pe Vinaver, şeful Bundului.

Acum Raşal (în alţi autori: Rochal), preşedintele „Republicii” de la Kronstadt, vine spre Iaşi, cu „gardă” mare de matrozi. Această „gardă”, capabilă de orice, ar trebui oprită cu orice preţ (vol. I, p. 138).

10 decembrie 1917: La ora unu, din noapte, s-a ţinut un Consiliu de miniştri, care s-a prelungit până la ziuă. Ion Brătianu a expus situaţia: mergem cu ucrainenii contra anarhiei? Hotărârea în sensul colaborării cu ucrainenii s-a comunicat la orele şase dimineaţa, Regelui. Îndată, după hotărâre, cazacii i-au arestat pe şefii maximaliştilor, între care se afla şi Raşal, cel de la Kronstadt. Gara de la Socola au ocupat-o românii, care stăteau în spatele cazacilor. Trei mii de maximalişti (bolşevici), care veneau să prade Iaşul – să aresteze pe Scerbacev (comandantul suprem al trupelor ruse, numit de Kerenski), pe rege şi pe Brătianu – au fost opriţi şi dezarmaţi (vol. I., p.144).

6 ianuarie 1918… ziare din Petrograd anunţă că s-a ordonat, de către comisarii bolşevici, naţionali, arestarea şi aducerea la Petrograd a Regelui României (vol. I, p.171).

24 aprilie 1918: Încheierea păcii ticăloase… Lumea e absolut indiferentă. Câţiva ştiu condiţiile înjositoare şi ticăloase (vol. I, p.260).

  1. Războiul naţional. Lupta pentru o nouă viaţă politică (1918-1920)”:

28 februarie 1919: Un pluton de soldaţi din armata regulată a Ungariei arestează şi duce pe jos, între baionete, către o destinaţie necunoscută, pe mama septuagenarului, pe sora şi vara lui Iuliu Maniu (vol. II, p. 119).

13 martie 1919: Soseşte schimbul de telegrame între Garbay, al Ungariei, şi Lenin. Acesta e salutat de unguri ca: „şeful revoluţionarismului internaţional” (vol. II, p.123).

19 iulie 1919: Ieri, Cambon recunoştea că o intervenţie contra ungurilor e în curs. De fapt, sârbii vor da numai două regimente – dar important e ca steagul sârbesc să fâlfâie în Pesta – francezii două divizii, iar nouă ni se cer opt divizii (vol. I, p.162).

  1. „Tristeţea şi sfârşitul unei domnii (1920-1922)”:

29 martie 1921: La noi, nemulţumirile pretutindeni, în provinciile alipite, dar fără dorinţa de a sparge Unirea. Carol de Habsburg – care vrea să se reîntoarcă în Ungaria – ar fi un beţiv şi un om simplu… Ungurii au şase divizii de oaste, şase de jandarmi, soldaţi camuflaţi (6-700.000) plus 30.000 de ofiţeri, care stau gata. De frica lor Horthy, foarte corect, amabil chiar, cum spune ministrul român Stârcea, în raporturile diplomatice, face declaraţii iredentiste ziarelor, spunând că nu recunoaşte împărţirea Ungariei şi că soldaţii lui sunt gata să reia lupta (vol. III, p.102-103).

22 mai 1922: Parastas pentru Take Ionescu la capela română din Paris. Aproape nimeni dintre români. Oficialitatea franceză e bine reprezentată. Singură, domnişoara Elena Văcărescu, plânge (vol. III, p.228).

18 noiembrie 1922. Generalul Petain, care trebuie să plece în Franţa, definitiv, de la noi, vine să-mi comunice starea Armatei române. O găseşte dezastruoasă… N-avem muniţii. Ele, aliatele din Apus, nu ne pot veni în ajutor… N-am fi în stare să rezistăm nici opt zile, cu obuze, care ar trebui date pe apa sâmbetei. N-ar fi măcar vreme ca prietenii din Apus să ne vină în ajutor. Iar dacă nu putem rezista, cancelariile europene s-ar închina înaintea faptului împlinit (vol. IV, p.15).

  1. „Încoronarea şi boala regelui (1922-1925)”:

5 iunie 1923: S-au votat la Academie ca membrii corespondenţi făcătorii războiului: Ionel Brătianu, Averescu şi Prezan (vol. IV, p.74).

17 septembrie 1924: O bandă bolşevică a atacat, în sudul Basarabiei, Nicolaevca şi Tatar-Bunar. Au fost, se pare, lupte cu armata. Se iau măsuri grabnice. Rakovski a întemeiat peste Nistru o „republică moldovenească”, pe care o înţelege ca punct de plecare al României. Guvernul roagă ziarele să nu exagereze (vol. IV. 156).

5.„Agonia regală şi Regenţa (1925-1930)”:

7 iunie 1925: Comedia din Focşani… 2.200 de căruţe după „martirul neamului”, junele Zelea Codreanu, călare pe un cal alb şi cu buzduganul în mână. Câmpul de lângă Focşani e botezat „al Libertăţii”. Se jură credinţă „eroului”… Se primesc telegrame de la generali şi episcopi. Se improvizează o mare zestre cu semnul crucii bârligate (vol. V, p. 28).

20 iulie 1927: Moartea Regelui… Pe coroana mea: „Regelui Unităţii naţionale, al împroprietăririi ţăranilor, modestul său colaborator moral (vol. V, p. 167, 168).

  1. „Încercarea guvernării peste partide (1930-1932)”:

15 ianuarie 1932: Generalul Averescu ameninţă cu o revoluţie prin care poporul „ar intra violent în drepturile sale!”. Doamne, ce influenţă are asupra tuturora ispita puterii! (vol. VI, p. 201).

5 decembrie 1936: Regina-mi telegrafiază: „Cele mai bune urări celui mai înţelept între înţelepţi!”. Regele, scurt: „Toate urările de bine de Sf. Nicolae!” (vol. VII, p. 252).

  1. „Sinuciderea partidelor (1932-1938)”:

15 februarie 1938: La ofertele lui Codreanu, răspund că nu pot avea nimic cu acel care lucrează prin crimă, că mi-e indiferentă şi ura şi preţuirea lui dar, că, dacă sunt capabili de un sentiment patriotic de pocăinţă, să se dizolve sau să se prefacă într-o simplă Ligă anticomunistă (Vol. VII, p. 298).

…Cu aceste exemple, consemnate selectiv, N. Iorga ni se dezvăluie ca Omul care urmărea cu sufletul la gură tot ce se petrecea în ţară şi în imediata vecinătate, că scria fără teamă tot ce el însuşi aprecia că interesează evoluţia normală a patriei sale şi, totodată, lăsa posterităţii să se ştie că oamenii politici ai generaţiei sale erau, ca şi cei de astăzi, cu merite şi cu păcate, deopotrivă, iar setea de putere stăpânea şi orbea multe din minţile semenilor din jur, ca şi astăzi, fără ca toţi să mediteze: ce lasă, ce fac pentru consolidarea, modernizarea, pacea şi bună-starea celor mulţi?…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: