Taifas prelungit într-un cadru de poveste

Noi, cei care-am absolvit liceul în vara anului 1962, ne-am serbat întâlnirea pe plaiurile Bucovinei. Nu vă pot spune câţi ani avem de la absolvire, pentru că nici nouă nu ne vine a crede câţi au trecut. Dar încet-încet sperăm să aniversăm şi şase decenii. Cine va mai ajunge până atunci…

Nu ne-am adunat mulţi la acest taifas colegial şi asta din diferite motive, mai ales de sănătate. Dar au venit câţiva colegi din Galaţi, Bucureşti, Suceava, Rădăuţi şi nu numai. Ne-am ambiţionat şi de vreo două decenii sărbătorim aniversarea noastră în fiecare an, ba anul trecut ne-am întâlnit chiar de două ori, în aprilie şi în august. Duşa, colega noastră, a venit însoţită de cumnată, „ca să-i dovedesc ce frumoase sunt întâlnirile noastre”, după cum a afirmat aceasta. Partea proastă e că de la un an la altul rămânem mai puţini cu unu-doi colegi. Dar avem grijă să le cinstim memoria, pomenindu-i la întâlnirile noastre.

De fiecare dată ne amintim ce profesori minunaţi am avut! Au străbătut deceniile alături de noi, iar la data aceasta mai sunt în viaţă două distinse doamne: profesoarele Ana Savin şi Petruţa Bejan. Nici măcar dânsele n-au putut veni la întâlnirea de anul acesta. Sănătatea, bat-o vina!

Neavând nici măcar un diriginte la întâlnirea noastră, n-am mai făcut-o la liceu. Am fixat punctul de întâlnire în părculeţul de lângă catedrală, la fântâna arteziană din Rădăuţi. Fiecare nou venit a fost întâmpinat cu aplauze şi urale, chiar dacă unii trecători se uitau mai nu ştiu cum la noi; şi poate, că aveau dreptate să se uite. Strângeri în braţe şi pupături ca la nişte tineri. N-a lipsit nici admiraţia la adresa unor colege, care, parcă, arătau mai bine ca anul trecut. Se vedea c-au fost preocupate de… silueta lor. Tot aici nu ne-am răbdat şi-am schimbat multe impresii, deşi ne aşteptau o noapte şi două zile pentru aşa ceva. Am făcut şi primele fotografii. Duşa, ca şi anul trecut, a expediat acasă fotografiile, ca să se convingă nepoţii că am început frumos şi întâlnirea de acum. N-am stat mult aici, pentru că trebuia să ne prezentăm la o renumită pensiune din Suceviţa.

Aşa că Bonel şi Eugen au comandat îmbarcarea în maşini şi spre… Suceviţa, unde ne fixarăm baza. Sporovăiala a continuat şi pe durata scurtei călătorii; din când în când, colegii exclamau ce frumos este peisajul, de parcă l-ar fi văzut prima dată. Tot auzeam: superb peisaj! Nu degeaba Suceviţa a fost declarată localitate turistică de interes naţional. „Vinovaţi” de această reuşită sunt primarul, consilierii locali şi, nu în ultimul rând, harnicii gospodari din Suceviţa.

Am ajuns la pensiunea respectivă, unde tanti Lina fremăta în aşteptarea noastră. De-acum ne consideră oaspeţii săi dragi, doar venim de câţiva ani aici. Am fost cazaţi într-un cadru de poveste, păziţi de munţii care ne străjuiau. Ne-am uitat dacă renumitul chioşc în care-am petrecut la taclale multe ore în anii anteriori mai este la locul lui. Acolo era! Semn foarte bun pentru noi, pentru că aveam unde sta la taifas prelungit şi, mai ales să degustăm ceva licori aduse pe colegii noştri din zonele viticole, (astfel berea noastră fiind trecută în… rezervă). Am vizitat împrejurimi de basm, am discutat cu oameni întâlniţi în cale, unii au mers la mănăstire să-i pomenească pe cei trecuţi în lumea drepţilor, apoi la cimitirul din sat, unde-şi dorm somnul de veci înaintaşii Duşei, care, odată şi odată, au locuit şi-n Suceviţa.

După cină ne-am întins iarăşi la taifas. De data aceasta Bonel şi-a arogat dreptul de diriginte şi, cu catalogul în faţă, ne-a strigat. Cu acest prilej i-am pomenit pe profesorii şi pe colegii noştri care s-au urcat la Cer. De fiecare ne-am amintit câte ceva, mai ales situaţiile hazlii, pentru a-i bucura şi pe ei, deoarece ne-am adus aminte de năzdrăvăniile pe care le-au făcut în timpul liceului.

La pomenirea profesorilor, ne-am adus aminte cum predau la clasă, ce-am apreciat noi în predarea obiectelor lor, ce ne-a folosit în viaţă din cele predate de ei şi, mai ales, cum s-au comportat cu noi. S-a scos în evidenţă c-am avut nişte profesori de elită, de excepţie, care ne-au tratat, pe toţi, ca pe copiii lor. Acum se întâlnesc cam rar asemenea situaţii. Din care cauze? Nu ştim. Să-i fi văzut pe Nicoleta, Rică, Bonel, Duşa, Lenuţa, Jeni cu câtă pasiune îşi susţineau părerile despre profesorii noştri, ai fi rămas gură-cască. Profesorii noştri? Doamna Bilan, care ne-a predat limba şi literatura română, domnul Kamil – istoria, domnul Hrişcă – matematica, doamna Bondor – tot matematica şi dirigintă, doamna Bejan – limba română şi dirigintă, doamna Precob – desenul tehnic, doamna Băncescu – educaţia fizică şi dirigintă, domnul Scântei – limba franceză, doamna Schuler – limba germană. L-am amintit chiar şi pe maistrul cu care am făcut orele de atelier. Un adevărat portret i-a făcut Jeni doamnei Vanda Mincu, fostă directoare de excepţie. Ce frumos ne-am distrat când a fost amintită ora de chimie, pe care-am făcut-o cu domnişoara Oanea, ca şi ora de apărare locală; iar cu sora dumneaei am făcut geografia. De-aici ne-am cam întins, iar fiecare s-a repezit să prezinte ce-a păţit el, bine sau rău, la anumite ore. Cel mai păţit a fost Rică, fost fotbalist, pentru care era un chin să plece de la cursuri la unele competiţii sportive…        Am stat de vorbă până dincolo de miezul nopţii, protagonişti fiind Bonel, Rică, Nicoleta, Duşa şi Nuţuca, soţia lui Bonel. S-au spus la bancuri!… În plus, Bonel, pentru c-aşa îl ştim, ne-a şi recitat poezii destul de haioase, nu dintre cele din programa şcolară, ci din cele culese din literatura universală. Ce mai, a fost o seară de pomină care… a trecut foarte repede.

Iar dimineaţa am luat-o de la capăt cu acelaşi program: vizitarea împrejurimilor, taifas, că nu ne mai săturam de povestit, şi iar masă. Apoi ne-am îmbarcat în maşini şi am plecat fiecare pe la casa cui ne are. Dar ne-am despărţit cu straşnic jurământ: la anul, chiar în zilele lui august, ne vom întâlni iarăşi pentru două zile!

 Text şi foto: prof. GH. DOLINSKI

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: