Cu scai

Umblă vorba cum că dintre ai noştri cei plecaţi la munci peste graniţe (în ţara aceea din ce în ce mai largă numită „Diaspora”), până acum, în această vară, vor fi revenit mai puţintei pe la casele lor decât în verile dinainte. Altfel, mai au vreme să apară, luna lor, august, nici n-a început. Însă mai umblă vorba că, dintre cei deja sosiţi, destui au obiceiuri cam schimbate, inclusiv cam… în detrimentul afacerilor locale! Doar „se ştie” că „ei sunt cei care ne aduc banii” (plus voturile)! Chiar am fost surprins să aflu – pe rând şi întâmplător, doar la interval de câteva zile –, din gurile unei vânzătoare de hipermarket, a unui lucrător la o spălătorie auto şi a unui administrator de restaurant, că reveniţii acestei veri par să-şi păzească straşnic buzunarele. Din magazin nu mai cumpără marfă cât să umple portbagajul, la restaurant au devenit ponderaţi (altfel zis, nu se mai arată unii tare înfometaţi şi însetaţi), iar la restaurant ca şi la spălătorie sunt aşa de săraci în bacşiş încât îi apucă jalea pe cei care i-au servit. Încaltea cel de la spălătorie cam aşa mi s-a confesat: „În alte veri era o bucurie să-i ai clienţi; acum, mai bine să nu vină, că-s mofturoşi şi cu scai la buzunar”. O fi aşa, n-o fi? Poate că doar nişte „cazuri izolate” vor fi stârnit acasă asemenea vag curent de opinie. Abia până la sfârşitul verii se va putea constata realitatea. Plus că, desigur, şi ei vor vrea să ne povestească ce şi cum, fără scai la buze. Îi aşteptăm!