Un punct de vedere

Gustul cafeluţei de dimineaţă a bunicilor noştri

După o viaţă în care aţi asudat din greu să făuriţi tuneluri şi căi ferate prin munţi, şosele şi poduri unind provinciile ţării şi construcţii măreţe, ca de exemplu Canalul Dunăre – Marea Neagră, hidrocentrale ca cele de la Porţile de Fier, Centrala nuclear-electrică de la Cernavodă, Casa Poporului şi atâtea altele, strângând cureaua şi înghiţind în sec după o bucată de parizer, după un pachet de unt, după nişte labe de găină sau nişte adidaşi de porc refuzate la export, având puterea să mai staţi la coadă ceasuri întregi ca să schimbaţi butelia de la aragaz, obţinută cu greu prin repartiţie, ajunşi acum la vârsta neputinţei, chinuiţi de boli şi de tot felul de necazuri şi nevoi, vă bucuraţi când cei de la cârma ţării vă mai aruncă nişte firimituri şi vă măresc pensia cu câţiva zeci sau cu câteva sute de lei.

O bună parte din această mărire este înghiţită de inflaţie, dar tot mai rămâne ceva. Desigur, nu sunteţi în situaţia rudelor unui înalt demnitar, care îi mărturisea cu încântare liderului suprem că, în urma creşterii pensiilor, mătuşile sale îşi permit de acum să ia masa la restaurant… Dar vă gândiţi că tot e bine când statul vă mai dă câte ceva, în loc să vă ia, cum a făcut cu vreo 10 ani în urmă. Şi, bucuroşi, luaţi vreo ciocolată nepoţelei cu zulufi de aur, care vă luminează bătrâneţea cu zâmbetul ei cald şi nevinovat.

Fără să vă puneţi întrebări, fără să vă gândiţi de unde vin aceste „daruri” periodice, fără să faceţi comparaţii cu măririle de venituri ale altor categorii sociale, vă declaraţi mulţumiţi şi sărutaţi mâna „binefăcătorului”, răsplătindu-l cu ştampila pusă pe buletinul de vot. V-aţi învăţat să fiţi corecţi şi să nu rămâneţi datori. Şi aşa, societatea merge înainte fără sincope, în ritmul de până acum, iar voi aşteptaţi să mai treacă luna, să mai treacă şi anul şi să se îndure cei de sus să mai adauge pe cuponul de pensie măcar suma înghiţită de inflaţie.

Fără să vreţi însă şi fără să vă daţi seama, rămâneţi totuşi din ce în ce mai mult datori. Nu faţă de stat, nu faţă de bănci, care, oricum, nu v-ar îngădui acest lucru. V-ar vinde casa şi toate bunurile şi aţi rămâne pe drumuri. Nici faţă de rude şi vecini. Rămâneţi tot mai mult datori faţă de viitor, faţă de fiii şi de nepoţii voştri. De ce? Pentru că toate aceste măriri de venituri sunt făcute cu bani de împrumut şi care vor trebui, la date precise, restituiţi. Ca să poată face faţă promisiunilor electorale concretizate în măririle de salarii şi de pensii, guvernul se împrumută cu sume şi dobânzi tot mai mari, de la an la an. Aşa, de exemplu, în 2018 statul a împrumutat 3,7 miliarde de euro şi 1,3 miliarde de dolari, pentru ca în luna martie 2019 să mai împrumute 3 miliarde de euro, cu rambursare tocmai peste 30 de ani şi cu o dobândă de 4,9%, cea mai mare din Europa (Grecia plăteşte o dobândă de 4,2%, iar Germania numai 0,5% !). Pe 18 aprilie 2019, statul a împrumutat de la bănci 400 de milioane de lei, iar pe 22 aprilie, a mai făcut un împrumut de 75 de milioane de lei. De câteva ori pe an, guvernul lansează noi obligaţiuni, rambursabile la mai mulţi ani, împrumutându-se de la populaţie cu sute de milioane de lei (ultima lansare – pe 28 martie 2019, până la scrierea acestui articol).

Oare n-ar fi fost mult mai bine dacă în loc să se facă aceste datorii înrobitoare s-ar fi calculat dinainte efectele promisiunilor făcute, dacă s-ar fi recuperat sumele furate din bugetul de stat de oamenii cu putere de decizie de toate culorile politice, care încasau câte 20% din valoarea contractelor cu firmele prestatoare de servicii şi dacă ANAF-ul ar fi recuperat sută la sută bunurile confiscate prin sentinţe definitive, în loc de 5 – 6%? Câte pensii s-ar fi putut mări cu banii investiţi în palate, în terenuri particulare de sport, în piscine, în hoteluri şi restaurante din staţiuni exotice de către bugetarii de lux, bunuri a căror valoare depăşeşte de zeci şi sute de ori veniturile lor licite? Câte găuri s-ar fi putut acoperi din salariile sfidătoare ale unor înalţi funcţionari de stat, adesea agramaţi, din pensiile speciale ale unor categorii sociale privilegiate, din cheltuielile cu mitingurile de zeci de mii de oameni aduşi din toată ţara (mulţi fără să ştie pentru ce), ca să intimideze adversarii politici, din toate pancartele şi bannerele şi afişele cu promisiuni şi informaţii mincinoase, ce te agresează de pe toate străzile şi clădirile importante?

Cum vă veţi simţi, buni şi nevinovaţi şi chinuiţi bunici, când vă veţi da seama că toate aceste datorii vor trebui achitate de fiii şi fiicele voastre, care lucrează în ţară, plătiţi cu salariul minim pe economie sau, ca sezonieri, culeg, toropiţi de caniculă şi cu spinarea încovoiată, căpşuni în Spania şi de nepoţii voştri, când vor ajunge şi ei mari? Ce gust va mai avea cafeluţa de dimineaţă (mă refer la cei care v-o permiteţi), când veţi înţelege că, în loc de apă, aţi pus în ibric sudoarea fiilor şi a nepoţilor voştri?

TRAIAN REI

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: