Două sunt cele mai mari sărbători ale creştinătăţii pe durata unui an. Este vorba de Crăciun, Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, şi Paştele, Învierea şi urcarea la Cer a acestuia. Demn de semnalat este că municipalitatea bucureşteană organizează două târguri ale meşteşugarilor cu prilejul acestor mari sărbători. Este vorba de târgul de Crăciun şi cel de Paşte. Ambele se desfăşoară pe durata unei luni, astfel având ocazia foarte mulţi credincioşi, şi nu numai, să le viziteze şi să-şi procure obiecte tradiţionale.
Şi anul acesta, cu ocazia Sfintelor Paşti, a fost organizat acest târg, cu participarea multor meşteşugari din toate colţurile ţării. (După mine aceştia sunt adevăraţi maeştri ai artei populare.) Anul acesta, târgul s-a desfăşurat în perioada 1-29 aprilie, ediţia a X-a. Pot spune că au fost reprezentanţi ai meşteşugarilor din toate zonele noastre folclorice, din Bucovina la Turnu Severin, din Baia Mare la Constanţa şi de la Arad la Bacău. Unde mai pui c-au fost meşteşugari şi din marile oraşe ale ţării, inclusiv din municipiul Bucureşti. Consider că şi de data aceasta a fost prezentă „crema” meşteşugarilor români de toate specialităţile: „închistritori” de ouă (încondeietori), pictori de icoane pe ouă, pe lemn de diferite esenţe şi pe sticlă, ceramişti, cioplitori în lemn, cusători de costume populare, realizatori de brelocuri, în special cu tematică religioasă sau cu motive populare, produse decorative din sticlă, ceramică şi lemn, bijuterii din sticlă, genţi din piele. Am mai întâlnit producători de vinuri, de ţuică, specialişti în producerea diferitelor prăjituri, ale renumitelor plăcinte „poale-n brâu”, cozonaci româneşti şi ungureşti, ale produselor din plante medicinale, dar şi a eşarfelor şi baticurilor cu motive florale sau geometrice. La mare cinste erau lavanda de Ialomiţa şi produsele din lavandă, zacusca, dulceţurile şi compoturile, precum şi turta dulce în diferite forme. Am găsit şi căruţe cu turtă dulce, îngheţată, vată de zahăr, cu migdale, baclavale, vinuri. Nu cred c-ai fi dorit ceva şi n-ai fi găsit pe aceste tarabe.
Evenimentul a fost organizat de Primăria Municipiului Bucureşti prin Creart (Centrul de Creaţie, Artă şi Tradiţie al municipiului Bucureşti) şi s-a adresat bucureştenilor care şi-au petrecut sărbătorile pascale în localitate, dar şi turiştilor. Târgul şi-a propus să valorifice arta populară şi tradiţiile autentice, adunând producători şi meşteşugari din toate colţurile ţării, care folosesc cu mândrie tehnicile de lucru şi reţetele româneşti pe care le-au moştenit din generaţie în generaţie.
În cele 72 de căsuţe amenajate în Parcul „Regele Mihai” vizitatorii au găsit de toate, după cum am arătat mai sus. Târgul s-a desfăşurat sub deviza „Tradiţii şi flori de sărbători”.
Timp de o lună de zile, pe-un post de televiziune s-a prezentat un spot publicitar pentru acest târg, în centrul lui fiind dna Măriuţa Galan din Bucovina. Tocmai de aceea am fost foarte mirat că, trecând în revistă toate cele 72 de căsuţe, n-am găsit-o şi pe ea. Dna Filoteia Drajmici (am aflat că este o prietenă de-a dnei Măriuţa) mi-a spus că anul acesta n-a venit. Am sunat-o imediat la telefon ca să aflu motivul şi iată ce-am aflat: „Anul acesta n-am mai putut să mă prezint. Ovidiu, fiul meu, este plecat c-o expoziţie de icoane pe sticlă, pe lemn şi cu ouă închistrite în SUA, nora mea este bolnavă, fiind internată în spital, iar eu a trebuit să stau acasă cu nepoţii. Cine poate avea mai mare grijă de nepoţi decât bunica? Mi-e tare dor să mă mai întâlnesc cu bucovinenii mei şi la târgul acesta. Însă vor veni şi altele. Dar veţi putea vedea foarte multe obiecte realizate de renumiţi meşteşugari şi din Bucovina, pentru că noi avem o tradiţie consolidată în acest scop, chiar de la prima ediţie a acestui târg, nelipsind de la niciuna”.
Am trecut pe la toate căsuţele, la fiecare din ele întârziind mai multe minute şi stând de vorbă cu meşterii. Am cerut şi explicaţii în legătură cu modul în care realizează obiectele pe care le expun. Absolut toţi au fost foarte amabili şi asta m-a bucurat foarte mult, pentru c-aşa-i stă bine românului.
Am întârziat la căsuţa unde era „şef” dna Filoteia Drajmici din satul Paltinu, comuna Vatra Moldoviţei, din Bucovina. Un stand „garnisit” cu de toate: ouă închistrite de toate calibrele (de prepeliţă, găină, raţă, gâscă şi de struţ), icoane pictate pe sticlă sau pe lemn de diferite esenţe, farfurioare pe care erau pictate scene religioase, cămăşi, ii. Mi-a povestit foarte multe; printre altele, mi-a spus: „Cele ce le vedeţi aici, pe rafturi, sunt efortul muncii desfăşurate de toţi specialiştii din familia mea: soţul, fetele nepoatele, surorile mele şi, bineînţeles, eu. Sunt destui ani de când particip la activitatea acestor târguri ale meşteşugarilor. Prima ieşire «în lume» cu produsele noastre a fost în anul 1995, în Franţa, la Reims, unde am ajuns cu sprijinul dlui Corneliu Bucur, pe-atunci directorul muzeului din Sibiu. S-a repetat plecarea în Franţa şi-n anul următor, când am fost la expoziţia de la Paris. În anul 1997 am fost 3 luni la expoziţia din Norvegia, cu sprijinul Muzeului Satului din Bucureşti. A urmat deplasarea mea, de opt ori, la diferite târguri din Germania, printre care Berlin, Stuttgart; timp de o lună în Belgia; în doi ani consecutiv am fost la expoziţia de la Washington, fiind selecţionată dintre sute de meşteri populari. În anul 1999 am fost selecţionată, împreună cu sora Oltica, la cel mai mare festival din lume, cel de la Washington, unde am stat şi demonstrat cum se încondeiază ouăle timp de o lună. Am fost îmbrăcate în costumele noastre naţionale şi încălţate cu opinci. Am fost primite şi de preşedintele Clinton cu soţia sa, fiind însoţite şi de dl Geoană, pe-atunci ambasadorul nostru la Washington, şi de Dumitru Fărcaşu. În România am fost la toate târgurile organizate în principalele oraşe, din anul 1989 încoace. Sunt membră a Academiei Artelor Tradiţionale, secţia ouă încondeiate, unicat.
Am învăţat a încondeia ouă de la o vârstă fragedă, dar încondeiez singură de la vârsta de 10 ani. Pe ouă reproduc sute de modele cum sunt: crucea răstignirii, crucea pascală, cruci de toate tipurile, drumul vieţii (calea rătăcită), Floriile (floricele pe ramuri), Soarele, grebla, plugul, cârja ciobanului, cârja moşului, melcul, laba gâştii, frunza stejarului, trifoiaşul, plugul, cei 40 de clinişori (40 de mucenici), steaua, brăduţul, modele de pe năframe, năframa lui Iisus, costişete, cruciuliţe. Toate cele spuse mai sus sunt modele bătrâneşti. Mai sunt şi fel de fel de modele mai noi, care sunt luate din viaţa noastră de zi cu zi. Ele depind de imaginaţia celei care le aşterne pe ouă. Eu fac şi ouă cu ceară, în relief.
Arta de-a încondeia ouă «am furat-o» de la două bucovinence din Ciocăneşti (Ştefania Piticari şi Polec Lucreţia din Sadova) şi două huţule bucovinene (Nastasia Olaru şi Ecaterina Strugar). Dumnezeu să le odihnească în pace pentru c-au avut mâini de aur şi eu am beneficiat de ele!
Acasă am amenajat un muzeu cu ouă închistrite, precum şi un atelier în care demonstrăm celor care ne vizitează cum se procedează. Oricine poate să-l viziteze, de aceea vă invit şi pe dvs. Să-l vizitaţi şi, poate, realizaţi şi un fim documentar cu noi, pe care să-l arătaţi oamenilor, ca să-şi de seama de munca noastră şi de preocuparea de-a păstra tradiţiile strămoşeşti.
Să ştiţi că toate ouăle încondeiate se vând bine, dar cele cu modele foarte vechi se vând foarte bine. La târguri niciun străin nu cumpără un singur ou; unii cumpără cu zecile. Mulţi dintre ei cumpără ouă de diferite mărimi. Tot aşa de bine se vând şi icoanele, cel mai bine cele pictate pe sticlă. De cămăşile noastre tradiţionale, mai precis iile, ce să vă mai spun. Sunt foarte căutate, iar străinii nu se uită la bani când vor să le cumpere. Uitasem să vă spun, de fapt le-aţi văzut pe tarabă, mai fac şi ouă de lemn, la fel ca celelalte. Au două meniri: se transportă mai bine cu avionul, rezistă foarte bine la orice fel de transport, dar le folosesc mai ales copiii, la concursurile de ciocnit ouă, dacă nu sunt prinşi de adversarii lor”.
Din păcate, şi-o constatare tare amară… Este vorba despre prezenţa foarte scăzută a meşteşugarilor bucovineni la acest târg. Mi-aduc aminte că-n anii anteriori am întâlnit foarte mulţi, de toate meşteşugurile. Poate şi preţul prea piperat pentru căsuţa pusă la dispoziţie, lucru ce-ar trebui să stea în atenţia administraţiei municipale Bucureşti. La astfel de târguri trebuie să vină cât mai mulţi meşteşugari din toate zonele etnografice ale ţării, mai ales că acum, după atâţia ani de participare, ei se cunosc foarte bine între ei, fiind adevăraţi mesageri ai artei noastre tradiţionale şi prieteni. Iar participările la târguri le cimentează prietenia. Şi nu ar fi singurul beneficiu.
Text şi foto: prof. GH. DOLINSKI
Comentarii