Joi, 18 aprilie 2019, la Galeria de Artă „Pod” de la Muzeul de Istorie Suceava al Muzeului Bucovinei a fost deschisă expoziţia trifoiului cu patru foi al picturii noastre actuale, grupul „4+”, dedicată unui deceniu de existenţă a acestuia, aşa cum a precizat şi în bun venitul său Niculai Moroşan, preşedintele Filialei Suceava, membru al grupului alături de Dumitru D. Bostan, Mihail Gavril şi Mihail Voicu, expoziţie având în mod excepţional nu unul, trei invitaţi, Lucia Puşcaşu, Puşa Pîslaru şi Liviu Suhar. Niculai Moroşan a mai menţionat că, încercând să valorifice spaţiul neconvenţional al galeriei, s-a întors cu gândul în copilărie, în casa al cărei pod reprezenta o minunată aventură, cu surprize, cu bucurii în fiecare cotlon al său. De aici şi aspectul mozaicat al expoziţiei la o primă vedere, dar cu o coerenţă de ansamblu asigurată de corespondenţele din şi dintre porţiuni. Despre grup şi expoziţie au vorbit semnatara acestor rânduri şi criticul de artă Delia Ioana Leizeriuc. Lucia Puşcaşu a mulţumit din partea tuturor autorilor de pe simeze celor prezenţi, directorului-general al Muzeului Bucovinei, dr. Constantin-Emil Ursu, iar pentru ajutorul special, dat din partea Muzeului în pregătirea expoziţiei, Irinei Ţibulcă.
Trebuie spus de la început că este o dovadă de curaj să vii cu o expoziţie de pictură, grafică şi tapiserie în spaţiul de respiraţie al „Paginilor de artă românească” din secolul XIX şi XX ale Muzeului Naţional Brukenthal, deschisă numai de câteva zile în galeria de la parterul acestui muzeu. Dar curajul este doar una din calităţile trifoiului sărbătorit, însă înainte de a merge mai departe să observăm legat tot de expoziţia Brukenthalului frumoasa coincidenţă a prezenţei a trei pictori din valorosul Grup al celor patru din interbelic (1925-1933), Nicolae Tonitza, Francisc Şirato şi Ştefan Dimitrescu, din care făcea parte şi sculptorul Oscar Han, autorul, între multe lucrări cunoscute, al bustului lui Eminescu de la Putna şi al statuii lui Ştefan cel Mare din Piatra Neamţ. Artiştii reuniţi de acest grup, ca şi în cazul altora grupări, aveau aceeaşi viziune asupra artei şi asupra condiţiei artistului. Nu vom parcurge însă pagina de istorie care le este dedicată, ci vom face un arc peste 60 de ani, ca să pomenim de fondarea în anul 1985 a Grupării Prolog de către pictorii Paul Gherasim, Constantin Flondor, Horea Paştina, Christian Paraschiv, Mihai Sârbulescu. Ţinem la menţionarea acesteia din două motive. Întâi pentru că prietenia, atitudinea solidară faţă de artă, natură şi credinţă, a constituit şi constituie liantul Prologului şi apoi fiindcă regretatul Paul Gherasim şi admirabilul Constantin Flondor au plecat, s-au înălţat în lumea artei din Bucovina. Or, prietenia înainte de toate se află şi la temeiul grupării care se sărbătoreşte şi pe care o sărbătoreşte fiecare vizitator al expoziţiei de la Suceava. L-am pomenit şi fiindcă apropiindu-se de 35 de ani de existenţă, vreau să dorim grupării „4+” o longevitate egală sau chiar superioară Prologului.
Cred că în această privinţă, ceea ce depinde de oameni este asigurat, restul ţine de planurile Celui de Sus. Rămânând la oameni, mărturisesc că de la prima întâlnire cu gruparea „4+”, la apusa galerie City, mi-a rămas în memorie, asociată membrilor săi, Dumitru D. Bostan, Mihail Gavril, Niculai Moroşan şi Mihail Voicu, imaginea celor patru prieteni muschetari ai lui Dumas. A muschetarilor foarte tineri, cum au fost, în perioada Liceului de Artă „Octav Băncilă” din Iaşi, colegi în clasa de grafică a profesorului Pavel Giligor, a cărui amintire frumoasă, vie, este de asemenea omagiată de această expoziţie aniversară. Cu siguranţă a fost o prietenie puternică, sinceră, adevărată, durabilă, dacă după 20 de ani, ba chiar aproape trei decenii mai târziu a venit şi a prins viaţă ideea acestei grupări care a ieşit ca atare, pe simeze, la Galeria „Cupola” Iaşi, în anul 2009. Între timp, cei patru muschetari au absolvit liceul în anul 1981, au urmat cursurile facultăţilor de la universităţile de artă din Bucureşti – Dumitru D. Bostan (artă murală-restaurare), Mihail Gavril (pictură murală) şi Niculai Moroşan (design), şi din Iaşi – Mihail Voicu (grafică) şi şi-au început viaţa, cu carte de muncă, Dumitru Bostan şi Mihail Voicu în muzee, Niculai Moroşan, la catedră, în vreme ce Mihail Gavril a ales să fie liber profesionist. Prietenia lor însă a făcut faţă şi încercărilor personale, şi celor ale istoriei, dar ca grupare aş acorda, cel puţin văzând lucrurile din exterior, un punct în plus impulsului dat în organizarea manifestărilor lui Niculai Moroşan.
Aşadar, debutului expoziţional de la „Cupola” i-au urmat expoziţii la galeriile „Lascăr Vorel” din Piatra Neamţ şi, aşa cum am spus, City, la Suceava, tabăra de creaţie „Vară la Antileşti”, adică la livada fratelui lui Mihail Gavril, călătoriile de documentare de la Balcic şi Santorini, finalizate în expoziţii la Suceava (tot la City) şi la Ellit Gallery din Bucureşti, la Galeria „Th. Pallady” din Iaşi, la Galeria Regală din cadrul Cazinoului Sinaia, cu Lucia Puşcaşu invitată, la secţia de artă a Complexului Muzeal Bistriţa-Năsăud, cu sculptorul Alexandru Gavrilaş invitat, la Muzeul de Artă „Ion Irimescu” Fălticeni cu o expoziţie dedicată mărului, de asemenea cu Lucia Puşcaşu invitată de onoare. Fireşte, fiecare din cei patru artişti şi-a avut propriul parcurs profesional, expoziţional, îndeosebi sub egida filialelor Uniunii Artiştilor Plastici din România cărora le aparţin – Neamţ: Dumitru D. Bostan, Bucureşti: Mihail Gavril, Suceava: Niculai Moroşan şi Iaşi: Mihail Voicu – fiind, asemenea invitaţilor lor, ca să o citez pe Lucia Puşcaşu, „artişti prezenţi mereu pe simezele judeţene, naţionale şi internaţionale, recunoscuţi de critica de specialitate, premiaţi la expoziţii, colective, la bienale şi trienale”.
Câteva cuvinte, totuşi, şi despre binecunoscuţii invitaţi ai celor patru, Lucia Puşcaşu, Puşa Pîslaru şi Liviu Suhar. Pe cele două doamne ale artelor plastice bucovinene le-am cunoscut, proaspete absolvente ale învăţământului de artă superior, în atelierele de creaţie ale fostelor Întreprinderea Integrata de Lână şi Fabrica de Confecţii „Zimbrul” din Suceava. Amândouă însă tot de atunci cu lucrări în spaţii expoziţionale, amândouă apoi profesoare în învăţământul liceal de artă, apreciate de colegi, profesori şi critici. Perfecţioniste, cu o maturizare exemplară, Lucia Puşcaşu şi Puşa Pîslaru sunt astăzi două artiste importante, care însă nu s-au rezumat să stea închise în atelier, ci s-au implicat puternic şi în viaţa Cetăţii, Lucia Puşcaşu înviorând, energizând viaţa breslei, a Filialei Suceava a Uniunii Artiştilor Plastici, iar Puşa Pîslaru dedicându-se copiilor înzestraţi şi dincolo de orele de clasă de la Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu”, unde este profesoară. Despre artistul plastic Liviu Suhar, ce aş mai putea spune decât că a fost profesorul tuturor celor care expun astăzi, că este un pictor de înaltă calitate şi un fin teoretician al artei, critic şi istoric de artă, autor de tratate şi cărţi dedicate artei, realizatorul a cinci ediţii ale unei prestigioase tabere de creaţie la Iacobeni, comuna natală, căreia i-a dăruit muzeu, galerie de artă.
În expoziţia din „Pod”, membrii şi invitaţii grupului „4+” au adus lucrări pe care le consideră reprezentative pentru creaţia lor. Dumitru D. Bostan ne încântă cu unele din cele mai frumoase peisaje ale sale, bijuterii care par pierdute în umbra bârnelor care susţin „Podul”, dar care reprezintă şi cea mai mare bucurie a privirii noastre atunci când le descoperă, călătoreşte în lumea lor şi nu se îndură să se întoarcă din Balcic şi din alte locuri privilegiate pentru că au fost văzute de penelul pictorului. Cu o bună intuiţie a resurselor spaţiului expoziţional, dar şi a asocierii Sucevei şi a zonei cu pagini importante din istoria românilor şi cu unele din cele mai frumoase locaşuri-monument creştine păstrate din Evul Mediu, Mihai Gavril a adus lucrări mari, precum „Coloanele timpului” sau tripticul închinat Probotei, dar şi tablouri de alte dimensiuni, care reiterează şi prezenţele grupului în diverse locuri, la Antileşti sau Santorini. Niculai Moroşan ne oferă o selecţie diversă din creaţia sa, mărci ale unor teme predilecte, de ex. pădurea, peisaje de la munte, peisaje din taberele grupului, din Balcic şi Santorini, dar atrag privirea şi frăgezimile din tabloul cu mere şi din portretul Anei Creangă. Mihai Voicu este prezent cu câteva din lucrările care îl fac recognoscibil în orice expoziţie şi care sunt deopotrivă provocări intelectuale, prilej de meditaţie şi satisfacţie estetică. Liviu Suhar ne prilejuieşte întâlnirea cu unele din memorabilele sale lucrări puse în valoare şi de cea mai recentă personală a Domniei Sale la Suceava, naturi statice dominate de elemente ale unui inventar casnic ce începe să aparţină muzeului, dar sub penelul pictorului cu un aer atemporal, alături de peisaje prin care Iacobeniul natal a intrat deja în istoria picturii româneşti contemporane. De asemenea, nu putem să nu observăm seriozitatea şi exigenţa cu care Lucia Puşcaşu îşi onorează statutul de invitată, venind cu tapiserie şi pictură substanţială, de prim-rang în creaţia sa, „Precum superba „Poartă a norilor” sau „Templul din ape”. Cel mai dificil cred că a fost pentru Puşa Pîslaru, trebuind să selecteze picturi şi pentru această expoziţie care îi oferă o condiţie aparte şi pentru imediata personală de la Iaşi, cu care şi-a sărbătorit ziua de naştere, pe 22 aprilie 2019. Să-i spunem, aşadar, din nou, un călduros „La mulţi ani!” şi să ne bucurăm că a avut de unde alege şi că a ales pentru Suceava enigmatice figuri feminine şi încântătoare păsăruici şi flori ca „Trompeta îngerilor”, sărbătorind primăvara.
Privitor la expoziţie în ansamblul ei, aş menţiona efectul de undă al dramei Catedralei „Notre Dame” din Paris prin orientarea involuntară a atenţiei privitorilor spre tapiseriile somptuoase care ne urcă la cer ale Luciei Puşcaşu, spre multe din lucrările lui Mihail Gavril marcate de aspiraţia sacrului, dar şi spre „Domul” lui Niculai Moroşan, care induc un spirit de solidaritate cu suferinţa celui mai vizitat monument artistic al Europei.
Reîntorcându-ne la Expoziţia paginilor de artă românească, cu Grupul celor patru din care lipseşte unul (ca şi la vernisaj, Mihail Voicu în persoană), să alăturăm curajului de a deschide o expoziţie în spaţiul de respiraţie al celei a Brukenthalului la Suceava şi sentimentul datoriei de a reprezenta secolul XXI în faţa secolelor XIX şi XX. Datorie frumos onorată în Muzeul Bucovinei de expoziţia de acum, cu un pronunţat profesionalism şi o evidentă demnitate care fac cinste celor şapte artişti. Artişti care chemându-ne în „Pod” ne-au adus şi aproape de zarea artei de calitate, a artei adevărate. Să-i felicităm şi să le mulţumim!
Invitându-i pe cititori să admire pe simeze sărbătoarea Trifoiului cu patru foi al picturii noastre, să le dăruim, la rândul nostru, darul primit la vernisaj: bătaia de aripi încremenită o secundă a unei perechi de pescăruşi pe transparenţa ferestrei din bolta galeriei.
Comentarii