„Enciclopedia literaturii române vechi” – o carte monumentală apărută în anul Centenarului Marii Uniri

Mult aşteptată, „Enciclopedia literaturii române vechi” a fost realizată, sub egida Academiei Române, de către cercetătorii Departamentului de literatură veche al Institutului de Istorie şi Teorie Literară “G. Călinescu”, cu contribuţia a aproape 70 de specialişti din universităţile din Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca,Timişoara şi Galaţi, din institutele de cercetare ale Academiei Române, precum şi din Republica Moldova, Italia, Rusia, sub coordonarea generală a academicianului Eugen Simion. Eleganta Enciclopedie îşi are punctul de plecare în anul 2007, în cadrul unui proiect coordonat de către regretatul academician Dan Horia Mazilu şi publicat în format ebook, în anul 2008, cu titlul Enciclopedia culturii române vechi. Coordonarea şi revizia au fost asigurate, în timp, de către Dan Horia Mazilu, Gh. Chivu, Eugen Pavel şi Laura Bădescu, autoarea prezentei Note asupra ediţiei (p. 19-20). Date despre începuturile Enciclopediei – “o operă de erudiţie şi orientare intelectuală”, despre cuprinsul şi particularităţile literaturii româneşti medievale (cu exemplificări din Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, Cazania lui Varlaam, operele mitropoliţilor Antim Ivireanu şi Dosoftei) aflăm în Cuvântul înainte (p. 9-17) semnat de academicianul Eugen Simion. Listele de Sigle şi Abrevieri, Abrevieri bibliografice (p. 21-26) facilitează şi înţelegerea sistemului de prescurtări.

Cele aproape 500 de articole (p. 27-976) reprezintă rezultatul unei lecturi avizate a literaturii române vechi, manuscrisă şi tipărită, în limbile slavonă, latină şi neogreacă, din perioada începuturilor scrisului în limba română şi până către epoca modernă: “scrieri literare propriu-zise”, descrise individual sau cuprinse în articole de sinteză, dar şi scrieri “ce pot da un semn de viaţă culturală înainte şi după afirmarea, ca limbă literară, a limbii române” (p. 9-10); caligrafi, miniaturişti, traducători, copişti, cronicari, corectori, tipografi; principalele direcţii şi curente: bizantinism, slavonism, umanism, baroc paisianism, iluminism, romanitate-românitate; categorii tematice de scrieri: literatura apocrifă, literatura didactică, literatura parenetică, literatura oratorică, literatura ceremonială, cărţile populare, literatura ştiinţifică şi tehnică; studii generale de sinteză: literatura de expresie latină, slavonismul cultural, literatura de expresie neogreacă; numele cercetătorilor – cu scurte informaţii biografice – care, într-un fel sau altul, s-au aplecat asupra textelor vechi: paleografi, filologi, lingvişti, istorici şi critici literari, bibliologi, folclorişti, istorici, istorici de artă, teologi, slavişti, editori, traducători, bibliografi; periodice specializate în editarea studiilor de cultură română veche; biblioteci. Fiecare articol prezintă la sfârşit lista scrierilor şi repere bibliografice (în cazul unui cercetător), ediţii şi repere bibliografice (în cazul unor scrieri, cărţi, specii literare etc.). Din fericire, Enciclopedia conţine şi reproduceri alb-negru şi color, care redau particularităţile unor manuscrise reprezentative pentru şcolile lor (Gavriil Uric de la Mănăstirea Neamţ, Anastasie Crimca de la Mănăstirea Dragomirna etc.), foile de titlu ale unor tipărituri rare (între ele şi 2 pagini din Ceaslovul imprimat la Episcopia din Rădăuţi, în 1745), din marile noastre biblioteci păstrătoare de valori bibliofile: Biblioteca Academiei Române şi Filialele sale, dar şi din Bibliotecile Centrale Universitare din Iaşi şi Cluj-Napoca.

 Cum era de aşteptat, în paginile acestui preţios instrument de lucru se regăseşte şi spaţiul Bucovinei, o zonă cu mărturii ale activităţii unor centre culturale în limbile slavonă şi română, în articole înnoitoare, precum: Academiile domneşti (Şcoala monahală de la Putna, Academia domnească de la Suceava, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun), Letopiseţul lui Ştefan cel Mare cu variantele sale, Textele rotacizante (de reţinut, cercetările recente ale filigranelor întreprinse în arhive din Italia de către d-l Alexandru Mareş indică, fără putinţă de tăgadă, că Psaltirea Hurmuzaki este cel mai vechi text românesc care ni s-a păstrat), alte texte de referinţă prin vechime: Floarea darurilor, Pravila ritorului Lucaci, păstrate în manuscrise provenite de la Mănăstirea Putna; traducătorii (cu preocupări de istorie) Paisie Velicikovski şi Vartolomei Măzăreanu, care au contribuit la crearea climatului necesar dezvoltării literaturii originale; marii cărturari şi ierarhi ai Bisericii cu mari merite în luminarea semenilor: mitropoliţii Petru Movilă, Dosoftei şi Iacov Putneanul. Dintre cercetătorii mai vechi (foşti profesori la Universitatea din Cernăuţi) sau de astăzi (profesori la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava), care s-au remarcat cu studii competente în domeniul scrisului vechi românesc, sunt prezenţi: filologii şi istoricii literari Ion G. Sbiera, Alexe Procopovici, Leca Morariu, slavistul Grigore Nandriş, istoricul şi editorul Ştefan-Sorin Gorovei, filologul şi lingvistul Niculina Iacob, bibliologul Olimpia Mitric.

Anexele lucrării cuprind: Lista fragmentelor ilustrative (p. 977-982), Lista ilustraţiilor (p. 983-990), o Cronologie, din sec. V până la anul 1830 (p. 991-1032) şi un Indice de articole (p. 1033-1040).

 Fără îndoială, această lucrare de referinţă – prima de acest fel în spaţiul cultural românesc – şi-a îndeplinit misiunea, aceea de a face mai accesibilă publicului o importantă perioadă din evoluţia culturală românească, întregind viziunea asupra trecutului.

* Enciclopedia literaturii române vechi, Academia Română, Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”, Editura Muzeului Naţional al Literaturii Române, Editura Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, Bucureşti, 2018, 1040 p.

OLIMPIA MITRIC

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: