A doua Înviere la Galeria de Artă Suceava

Flori supradimensionate de preferinţa artistului pentru prim-plan, dar nu senzuale, nici mineralizate, ci luminoase, păsări care tocmai le-au supt dulceaţa şi cu puterea ei îşi explorează darul aripilor, îngeri între pământ şi cer, cerul dominat de Pantocratorul bisericilor de la mănăstirile Voroneţ, Moldoviţa şi Suceviţa, cruci ţesute în mătasea luminii, lumina nu decupată de rame, sugerată de acestea ca aparţinând unui întreg infinit, şi Cel de Sus, deasupra a toate. Expoziţia „Iconografii de primăvară” a preotului şi artistului plastic Emilian Adrian Gavrilean, absolvent al facultăţilor de Teologie şi Arte din Iaşi, doctor în Arte Vizuale al Universităţii „George Enescu” Iaşi, reprezintă un eveniment plastic, deosebit de potrivit acestei perioade, a înaintării oamenilor şi a naturii spre sărbătoarea sărbătorilor, „praznicul praznicelor”, cum a spus autorul – Învierea.

La vernisaj, evenimentul a fost salutat de Niculai Moroşan, preşedintele Filialei Suceava a Uniunii Artiştilor Plastici din România, cu accent pe mulţumirea prezenţei atâtor tineri în public, elevi ai Colegiului de Artă „Ciprian Porumbescu” Suceava, căruia şi Emilian Adrian Gavrilean i-a fost elev, iar expoziţia „citită” cu glas tare de criticul de artă Delia Ioana Leizeriuc cu o atentă descifrare a semnificaţiilor spirituale, pictorul, prin lucrările sale cu „aură de mister şi binecuvântare”, ca şi preotul, ajutând la depăşirea zbuciumului fiecărei zile şi chiar a „pragului mediocrităţii”.

În ceea ce mă priveşte, prin tablourile cu foiţă de aur, prin creaţiile dedicate luminii, Emilian Adrian Gavrilean mi-a adus aminte de expoziţia pe care i-a consacrat-o, de Sf. Gheorghe 2018, artistul plastic Gheorghe Zărnescu la Galeria Nouă din Bacău, invadând simezele cu triumful ei, corolă a Învierii, a Primăverii. Din public, Constantin Ungureanu-Box a ţinut să facă o trimitere la Mihail Gavril, privitor la lucrările „Pantocrator”, şi o alta, la Marc Chagall. Dar moştenirea culturală, înrudirile, asumarea lor creativă, ca şi coincidenţa soluţiilor pornind din puncte diferite sunt adevăruri cunoscute (şi) în universul artelor plastice. De aceea am să merg mai departe, menţionând şi partea de povară şi de nobleţe a apartenenţei lui Emilian Adrian Gavrilean la o familie în care pictorul şi profesorul universitar Dimitrie E. Gavrilean şi artistul plastic şi poetul George Gavrileanu au lăsat urme durabile în Bucovina, Dimitrie E. Gavrilean, chiar în contemporaneitatea plastică românească. La vernisaj, familia de sânge a fost reprezentată de mătuşa Viorica Rotaru, soră cu Ileana Zosin şi cu Ion Gavrilean, tatăl lui Emilian Adrian Gavrilean, ca şi cu regretaţii Dimitrie şi George. În cuvântul său, început cu recunoştinţa faţă de „Bunul Dumnezeu, artistul suprem”, Emilian Adrian Gavrilean şi-a omagiat părinţii care i-au fost alături în alegerile sale şi care i-au deschis porţile casei ca să-şi amenajeze atelierul, şi a emoţionat asistenţa cu buchetul de flori oferit soţiei, Daniela, pentru sprijinul său necondiţionat. De altminteri, la vernisaj, expoziţia a avut parte de un public aşa cum orice autor şi-ar dori, cu Lucia Puşcaşu, Camelia Rusu Sadovei, Puşa Pîslaru, nu doar artişti consacraţi, ci şi profesori pe care Emilian Adrian Gavrilean îi respectă încă din perioada şcolarităţii la colegiul pe care l-a absolvit, „Ciprian Porumbescu” Suceava, cu inspectorul şcolar Loredana Mihaela Ceică, la rându-i artist plastic, cu presă interesată şi receptivă, cu iubitori de artă, cu enoriaşi ai Bisericii „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena” din Gura Humorului şi colegi de la şcolile în care preotul şi pictorul Emilian Adrian Gavrilean este profesor, la Humor şi Suceava. Şi cum era ceasul mulţumirilor, Delia Ioana Leizeriuc şi-a avut propria intervenţie, pentru încurajarea primită la debutul în critica de artă de la poetul şi artistul plastic Constantin Severin.

Reîntorcându-ne la personala lui Emilian Adrian Gavrilean, să nu trecem uşor de imaginea preotului oficiindu-şi slujba cu ochii în ochii enoriaşilor şi de aceea a preotului în hainele artistului pictând în singurătate absolută, dar nicio clipă uitând că va sosi şi ora în care va fi din nou împreună cu oamenii, „ascultându-l” cu privirea aţintită asupra picturilor sale. Nu ştiu dacă vizitatorul întâmplător, neinformat, dar iubitor de artă al expoziţiei „Iconografii de primăvară”, deschisă numai zece zile la Galeria de Artă „Ion Irimescu” Suceava, va bănui că autorul este preot, dar cu siguranţă va simţi că artistul este un om credincios, un creştin. Şi poate chiar va avea simţământul participării la o slujbă. Nu e exclus, deoarece dacă Dimitrie E. Gavrilean a construit spre sfârşitul carierei un paraclis ortodox la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi, primul din învăţământul superior artistic din România, la începutul drumului său în artă, preotul pictor doctor Emilian Adrian Gavrilean oficiază o liturghie. Liturghia din prima zi de Paşti, a doua Înviere, în care icoanele primăverii de pe simeze vorbesc în mai multe limbi, fiecăruia pe înţelesul său. Şi dăruind lumină tuturor.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: