Răscoala de la Hânţeşti, adevăr şi mistificare

Un comentator al vizualizărilor de pe reţelele de socializare spunea despre „Răscoala de la Hânţeşti” că nepoţii şi strănepoţii vor învăţa la orele de istorie despre această „Răscoală”. După aproape nouă ani de luptă prin instanţele judecătoreşti din Dorohoi, Botoşani şi Suceava, am reuşit să câştigăm, definitiv şi irevocabil un drept pe care bunicii şi părinţii noştri l-au dobândit prin sacrificiul vieţii, în cele două războaie mondiale. A fost o luptă grea şi costisitoare, au fost necesare documente, mărturii, expertize, studiu legislativ intens, care să ateste dreptul nostru de proprietate, judecătorii cântărind şi verificând toate datele cu mare atenţie şi profesionalism. Mulţi suspicioşi mă sfătuiau să renunţ la luptă, să nu mă pun cu „Mafia” şi cu funcţionarii corupţi (mai ales că locuiesc în Botoşani) şi că vom pierde şi va trebui să plătim şi daune. Sprijinit de câţiva localnici, fiind urmaşul unui erou de la Mărăşeşti (bunicul meu, Jitaru Filaret), deşi de profesie sunt inginer mecanic, mi-a făcut plăcere să abordez alt domeniu. În această luptă, am devenit (la sugestia judecătorilor) mandatar pentru 137 de pârâţi din comuna Hânţeşti.

Pentru cei care nu cunosc sau nu au cunoscut „adevărul despre Răscoală”, voi încerca să sintetizez cele peste 120 de pagini depuse la instanţe de către mine în cele 9 intervenţii scrise: întâmpinări, precizări, note de şedinţă şi multe documente.

În anul 1991, apare vestita Lege 18/1991, prin care terenurile fostelor CAP şi IAS se vor restitui adevăraţilor proprietari. Comuna Hânţeşti se află pe malul drept al râului Siret, în aval de lacul de acumulare Bucecea (Hânţeşti ar fi cinstit şi corect să se numească). Cetăţenii din Hânţeşti au avut şi au în proprietate aproximativ 700 ha teren arabil şi izlazuri, precum şi zeci de hectare din lunca de pe malul stâng al râului Siret. După înfiinţarea CAP (GAC iniţial) în anul 1962, în jur de 210 ha de teren au fost preluate conform Decretului 712/1966 de către un AEI (asociaţie economică de stat şi intercooperatistă) şi administrate de către IAS Dorohoi, în folosul unor îngrăşătorii de bovine (IRIC Bucecea). Acest AEI s-a autodesfiinţat după apariţia L18/91. Autorităţile locale din Hânţeşti (atunci aparţinând comunei Adâncata), deţinătoare a Registrului de Rol Agricol, au pus în posesie şi au eliberat adeverinţe şi titluri de proprietate pe fostele terenuri ale proprietarilor şi, respectiv, fostul CAP, conform L18/91.

În anul 1968, conf. L2/68, de împărţire administrativ-teritorială pe judeţe, râul Siret devine (ca pe vremea lui Stalin) hotar între cele două judeţe. Terenul comunei Hânţeşti, după noua organizare, a rămas teoretic în judeţul Botoşani, deşi L59/74 (abrogată de L18/91) spunea altceva: „terenurile puteau trece dintr-o localitate în alta, dar îşi păstrează regimul juridic”.

Colac peste pupăză, în zonă, prin construcţia lacului de acumulare (aproximativ 450 ha) au fost afectate prin lipsă de teren comunele: Hânţeşti, Zvoriştea, Vârfu Câmpului, oraşul Bucecea.

În urma presiunilor pentru retrocedarea terenurilor până la 50 ha, conf. L169/97 şi L1/2000, autorităţile judeţului Botoşani (JFF), delimitează abuziv prin Hotărârea 166/30.03.2001, suprafaţa de 375 ha din… „Domeniul privat al Statului”, terenuri pe care le-a avut în administrare fostul IAS Dorohoi, astfel că delimitează şi terenul Hânţeştiului, aproximativ 210 ha. Delimitarea s-a făcut fără respectarea legilor HG834/91, L18/91, L7/96, L169/97, Or.946/12 oct. 2000, HG97/2000.

Delimitarea s-a făcut în aceeaşi zi, printr-un proces-verbal de delimitare, fără parafă şi semnătură de la Primăria Vârfu Câmpului, dar şi fără măsurători de teren. Terenurile statului nu au fost identificate, nu au avut titluri de proprietate, totul s-a făcut din pix, la biroul de cadastru Botoşani. În Raportul 16032/26.10.2010, OCAOTA Botoşani recunoaşte că 210 ha de teren se suprapun peste Hânţeşti. Conflictul se putea stinge în acel moment. Dar nu, interesele şi jocurile erau deja făcute, şi CJFF Botoşani a eliberat titluri de proprietate pe un teren restituit legal la L18/91 foştilor proprietari pe vechiul amplasament, încălcând Art. 136 al. 5 din Constituţia României (Corolarul Art. 1 din Protocolul 1 la CEDO), nu a aplicat la timp HG834/91, nu a respectat L7/96. Aşa au apărut titluri duble pentru suprafaţa de 186 ha de teren. Menţionez că CJFF Botoşani nu s-a limitat să restituie teren numai foştilor proprietari din zonă, ci a eliberat titluri unor foşti proprietari din alte zone: Dersca, Vlădeni, Bucecea şi, în plus, au şi împroprietărit diverse parohii şi secte religioase din judeţ, pentru… „iertarea păcatelor” probabil.

Noii proprietari cu titluri de Botoşani, nu au fost puşi în posesie de CLFF Vârfu Câmpului. Acest lucru nu i-a împiedicat însă să-şi vândă terenurile la o societate agricolă ciudată, cu filiale în 27 de judeţe din ţară, apoi la doi cetăţeni din Botoşani, soţ-soţie şi, în final, la marea firmă SC Agraria, aparţinând de grupul de firme Holzindustries, în anul 2009. După un an şi jumătate a izbucnit şi aşa-zisa „Răscoală”, nu înainte ca hânţeştenii să fie anunţaţi oficial de Agraria că ea ar fi proprietară pe acel teren.

Au urmat două acţiuni posesorii deschise şi câştigate în instanţă de către Hânţeşti, un proces penal deschis de Agraria în urma agresiunilor de la „Răscoală”, apoi acţiunea de revendicare deschisă de Agraria în 2011. Această acţiune nu l-a împiedicat pe omul de afaceri austriac să vândă societatea Agraria cu tot cu litigiu către concernul american „Anholt Investment” în anul 2014 (Ştiri Botoşani). Stau şi mă întreb, ca inginer mecanic, ce-o fi cu principiul ăsta de drept: „nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet” (nimeni nu poate să transfere mai multe drepturi decât are sau ceva ce nu are).

Procesul s-a terminat, începând din 09.11.2018, conform Deciziei 857A, a Tribunalului Botoşani. Terenul aparţine deci hânţeştenilor.

O să deschidem şi o acţiune de Grăniţuire! Cine vrea să ştie mai multe despre acest subiect sau câte ceva din mecanică, îl aştept la Hânţeşti pe timpul verii, iar pe data de 8 septembrie vă aştept la „Ziua Recunoştinţei”, ziua hramului Hânţeştilor, aşa, ca să le facem în ciudă americanilor şi austriecilor!

ing. PETRUŢ JITARU,

Botoşani