Buchiseli. Viceversa (1)

O atenţie determinată de un minim interes faţă de comportamentul vorbelor limbii române poate ajunge la constatarea unor manifestări ciudate ale unora dintre acestea. Pe unele, nici lingviştii nu le-au explicat, fie pentru că nu şi-au propus, considerându-le neimportante, fie pentru că, pur şi simplu, nu le-au luat în seamă. Printre ciudăţeniile de această natură ar putea fi inventariată şi o anume nestatornicire a formei de bază a unor substantive masculine. Sperând că, poate, vreodată, specialişti interesaţi de subiect vor lua „cazul” în studiu pentru o aprofundare corespunzătoare a fenomenului, rândurile de faţă nu fac decât să prezinte un grup de astfel de cuvinte care se comportă similar ca instabilitate a uzului şi, în acelaşi timp, contradictoriu, dacă avem în vedere posibilitatea includerii lor în două categorii diferite prin tendinţa pe care o reprezintă.

Este vorba, pe de o parte, de masculine pentru care norma impune rostirea şi scrierea finalului cu vocală + r (la nominativ şi acuzativ), căruia însă utilizarea (de obicei) populară îi adaugă un e: abur, balaur, creier, graur, greier, guşter, mugur, prapur, tartor, trântor, vultur… Puţini dintre noi sunt însă aceia care nu au auzit, pentru acelaşi singular, şi variantele abure, balaure, creiere, graure, greiere, guştere, mugure, prapure, tartore, trântore (mai des în forma articulată – trântorele) ori vulture, iar internetul confirmă întrebuinţarea lor, a unora chiar cu o frecvenţă incredibilă. Iată câteva exemple de abatere de la norma academică şi literară culese de pe diferite site-uri (o parte, din presă): • „viaţa este ca un abure”, „baie de abure”, „E un abure negru” (Formula AS, nr. 762), „de abure blând / străjuie pacea în grâne”, ibn.idsi.md, 31 mai 2017; • „vorbeşte ca un balaure”; • „un creiere de furnică”, „un creiere de bibilică”, „un creiere la capac”; • „Speranţa de viaţă a unui graure depăşeşte 15 ani” (pestmag.ro, 19 martie 2017), frecvent ca nume de familie, Graure, „un pui de graure” (în serialul „Las Fierbinţi”, episodul reluat în 9 august 2017); •dacă, la Alecu Donici, titlul fabulei apare în varianta „Greierul şi furnica” (greier + articolul hotărât), care se regăseşte şi în text, traducerile din Jean de La Fontaine preferă forma „Greierele şi furnica”, probabil mai eufonică în vers, la fel sunând cuvântul (articulat) şi în alte transpuneri moderne; „un greiere necăjit”, „şi greiere şi furnică” (aici, înainte de al doilea şi, era necesară o virgulă); • „un guştere de smarald”, „bătrânul guştere roşu”, „parcă era coada unui guştere”; • „prapure de miel sau de porc”, ruptură de prapure”, „se îmbracă în prapure”, „Praporgescu de la prapure de miel” (Dilema veche, nr. 134), „înveliţi compoziţia într-un prapure” (click.ro, 1 august 2017); •„le-a primit, în plic închis, de la adevăratul tartore” (Evenimentul zilei,1 martie 2010), „tartorele lor, Adrian Năstase” (România liberă, 1 martie 2010), „tartorele actualei majorităţi parlamentare” (voxpublica.realitatea.net, 31 iulie 2017, „a fost tartorele judeţului” (ziare.com, 13 martie 2017); • chiar dacă forma corectă trântor – trântorul beneficiază de prezenţe mai numeroase pe internet, nici cea care se abate de la normă, trântore – trântorele, nu este prea rară: „El, trântore şi atât”, omniscop.ro, 2 iunie 2017; „Nu trebuie confundat trântorele (cel din stup – n.n.) cu trântorul din guvern sau parlament”, adevărul.ro, 13 octombrie 2015; este interesant că Vasile Alexandri, spre deosebire de citatul anterior, foloseşte în registrul grav, mai exact în legenda istorică „Despot vodă”, varianta astăzi literară – „Trezitu-m-am c-un trântor şi cu mierea mâncată”, iar în registrul umoristic, în „Chiriţa în provincie” – varianta neliterară: „învaţă franţuzasca cu monsiu Şarlă… că mă ţii o mulţime de parale, trântore…” (e drept că, aici, avem un vocativ diferit de cel obişnuit, trântorule, însă acesta este posibil să se fi format după modelul băiete, cumetre, în loc de băiatule, cumătrule ; • „Doi cocoşi şi un vulture”, „vulture de aramă”, „cap de vulture”, „vulture pleşuv”. La acestea am putea adăuga, dat fiind comportamentul asemănător, şi substantive masculine terminate (conform normei) în vocală + n, cum ar fi curpen, care apare şi în varianta curpene. De menţionat că toate aceste cuvinte au o vechime mare în limbă, unele aparţinând substratului autohton (abur, balaur, curpen, mugur), altele fiind moştenite din latină (creier, graur, greier, vultur) ori având origine slavă (prapur, tartor; bulg. sau srb. guşter) sau nesigură / necunoscută, trântor, pentru care unele dicţionare fac totuşi trimitere la sl. trontu.

 Grupului de cuvinte care se comportă…viceversa, îi vom destina cuvenitele buchiseli în a doua parte a episodului.

I.NEDELEA

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: