Editura Junimea ne-a făcut o mare bucurie de Centenar, nouă şi istoricilor, editând în condiţii academice, materiale şi grafice, cartea dlui prof. Ion I. Solcanu. Meritul autorului şi al Junimii trebuie, însă, împărţit cu tehnoredactorul Cezar Baciu, capabil de performanţe mai mult decât lăudabile în materie de editare a unor texte şi cărţi dificile.
Autor al multor studii importante pentru istoria şi cultura românească precum: Petru Rareş (Ed. Academiei, Bucureşti, 1977), Artă şi societate românească în sec. XIV – XVIII (Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2002), O istorie a artei… parlamentare, Tipo Moldova, Iaşi, 2003), Romanian art and society (14-18th century) (Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2004), Ioan Hudiţă. Istoric, om politic şi autor de jurnal, 2015, unele recenzate (sumar) şi de noi, cartea vine în completarea recentului volum de documente (694 pagini) „Operaţiile şi Istoricul Regimentului 9 Vânători în Războiul pentru Întregirea «Neamului Românesc 1916 – 1918»”, apărut la Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2018, care face public jurnalul de război al celebrei unităţi militare. După parcurgerea sa înţelegem de ce comuniştii români, la comanda liderilor sovietici şi a GRU, au desfiinţat unităţile de vânători de munte. Aşa că susţinătorii de azi ai teoriei independenţei şi a suveranismului dejist-ceauşist să ne mai scutească.
Opera de faţă aparţine în mod firesc istoricului modern al secolului al XXI-lea, căci, iată, omul de ştiinţă prezintă şi comentează, în prima parte, cu argumente actualizate, activitatea armatei româneşti pe fronturile din Dobrogea (1916), participarea la bătălia pentru Bucureşti (nov. 1916), apoi pe frontul de la Mărăşeşti, inclusiv în operaţiunile de curăţire de rămăşiţele armatei ruseşti dedate la jafuri în judeţele Botoşani şi Dorohoi. Evenimente pe care istoria noastră aproape le-a uitat.
În partea a doua a lucrării îi vedem pe vânătorii Regimentului 9 în apărarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 pe fronturile din Ardeal şi Ungaria, unde s-au încărcat de glorie. Nu lipsesc listele cu eroi şi răniţi, pentru care autorul merită toate aprecierile: cu adevărat Centenarul i-a uitat, concentrându-se numai şi numai pe aspecte politicianiste. Pe politicieni nu i-a impresionat nici faptul istoric, nici omagierea făcută prin discursuri patriotice şi depuneri de coroane, nici măcar cea mai reuşită paradă militară de la revoluţie încoace.
Ce l-a determinat pe autor să alcătuiască acest amplu studiu (380 de pagini)? O spune el însuşi: „Vitejia şi sacrificiile de vieţi şi de sânge ale acestui regiment erou au presupus eforturi, suferinţe şi privaţiuni la limita insuportabilului, greu de înţeles pentru cititorul de azi, dar care creionează imaginea ofiţerului şi soldatului român pe durata celor trei ani de război” (pag. 10).
Cartea e cu atât mai valoroasă cu cât recuperează înscrisuri, acte, artefacte… păstrate cu mai multă sau mai puţină grijă şi luminează cu ajutorul acestora perioade complicate ale istoriei, care ne-au marcat existenţa ca naţiune şi patrie. Şi e cu atât mai valoroasă cu cât apare într-o vreme câinească, în care cultura românească şi ştiinţele zac în uitare şi sărăcie.
Comentarii