…ne-am întâlnit duminică, 4 noiembrie a.c., îndemnaţi de toamna aurie ce părea că nu se mai sfârşeşte, la chemarea scriitorului Alexa Paşcu, pentru a-i aduce un omagiu celui care a fost, este şi va fi cel mai mare prozator al nostru, al neamului românesc, Mihail Sadoveanu, toţi acei care îl preţuim.
Am aburcat pe Uliţa Rădăşenilor, prin faţa acelor numeroase case ce poartă pe ele semne de aducere aminte: „Aici a locuit…”, „Casa în care…” şi tot aşa, până am ajuns în faţa porţilor Casei Sadoveanu din „grădina liniştii”.
Am străbătut, cu evlavie parcă, aleea lungă, străjuită de teii bătrâni dar viguroşi, stârnind foşnetul frunzelor aurii şi ruginii, primind şi ofranda celor din urmă, ce coborau „legănându-se uşor” către creştetele noastre, şi astfel am ajuns la intrare. În prag, ne aştepta zâmbind larg doamna Ana Nazarov, cea care „păzeşte”, veghează liniştea acestui aşezământ, moştenire lăsată de marele romancier. Iar în sala aranjată pentru acea şezătoare literară am fost primiţi de scriitorul Alexa Paşcu, cel dăruit cu harul mânuirii condeiului atât în poezie, cât şi în proză.
Ne-am rostuit pe scaunele aranjate de jur-împrejurul sălii, precum şi în camera alăturată, ce avea uşile larg deschise, pentru a ne simţi înfrăţiţi într-o unire.
Şi apoi, trist, dar adevărat, adunarea noastră a început prin păstrarea unui moment de reculegere în memoria celui care a fost veghetor aici timp de 20 de ani, adică prof. Dan Baldazar, stins din viaţă în urmă cu 10 zile.
După acest mic ceremonial, dl Alexa Paşcu a transmis motivul întâlnirii celor ce iubesc scrisul şi pe scriitori, printr-o prezentare amplă a marelui romancier, îndemnându-ne să depănăm amintiri cu şi despre Mihail Sadoveanu, iar cei care doresc, să-şi prezinte din realizările proprii.
Fiind prima îndemnată pentru evocări, m-am întors, totuşi, un moment, către cel care a fost Dan Baldazar, printre altele şi prietenul familiei mele de o viaţă. Am amintit despre familia sa, despre tatăl său, Ioan, pe atunci profesor de geografie şi director al Liceului „Nicu Gane”, decedat foarte tânăr, în urma unui accident stupid, electrocutat de o lampă de noapte defectă. Despre mama sa, Geta, fosta mea profesoară de geografie din ciclul elementar, tânără absolventă a facultăţii, ce-l purta în pântece pe Radu, fratele lui Dan. Apoi câteva cuvinte despre ascensiunea în carieră şi în viaţă a acestuia, exprimându-mi regretul că ne-a părăsit pe neaşteptate. El s-a constituit într-un povăţuitor şi tehnoredactor al celor ce editam cărţi, de asemenea îi purtăm recunoştinţă, mulţumindu-i cu gândurile noastre de „veşnică odihnă şi neuitare”.
Întorcându-mă apoi la persoana celui sărbătorit, am considerat că cel mai potrivit pentru „a ne vorbi” despre acesta, atât ca om, cât şi ca scriitor, este chiar prietenul său, inegalabilul mânuitor al metaforei, scriitor care mi-a însoţit anii copilăriei, dar şi ai altora, nimeni altul decât Ionel Teodoreanu. Am citat, deci, un fragment din volumul acestuia intitulat „Masa Umbrelor”, volum în care Eminescu, Ibrăileanu, Sadoveanu ocupă multe pagini. Astfel am considerat eu că i-am evocat pe cei doi mari scriitori.
Dl Alexa Paşcu, moderatorul întâlnirii, a adus completări şi din nou cu îndemnul către cei prezenţi de a-şi expune ceea ce au pregătit pentru această ocazie.
Astfel, au citit din propriile realizări: Lenuţa Rusu, Saveta Vărăreanu, Floarea Popescu, Călin Dănilă, Gabriel Todică, Dumitru Simion, Vasile Moroşanu, precum şi dna învăţătoare pensionară Elena Ionescu, venită din satul Brădăţel pentru a ne citi o poveste pentru copii, a cărei autoare este.
Dar să nu cumva să uit şi să nu le aduc mulţumirile mele celor doi fraţi, Adrian şi Bianca Grigore, elevi ai Şcolii Generale Nr. 6, mânuitori cu mult talent ai chitarelor, dar şi a vocilor calde şi mângâietoare de copii cu care ne-au încântat auzul la începutul întâlnirii noastre.
La un moment dat, gazdele noastre, împreună cu o micuţă şi frumoasă fetiţă, inimoasă, plină de energie şi solicitudine, ne-au servit cu minunate prăjituri, suc şi apă minerală, ceea ce a dus la însufleţirea atmosferei şi aşa destul de destinsă.
Cu toţii ne-am bucurat de întâlnirea noastră, de toamna care a ţinut cu noi păstrându-se caldă şi luminoasă, de filmările făcute ca de obicei de dl Alex Săvescu, cel mereu zâmbitor.
Plini de voie bună, le-am mulţumit celor care ne-au invitat la acea întâlnire, un exemplu bun de a fi repetat şi de alţi iubitori de frumos, totodată prominţându-ne o nouă astfel de agapă, cât mai curând.
Până atunci eu le mulţumesc celor doi organizatori, Alexa Paşcu şi Ana Nazarov, pentru acele ore minunate petrecute la „Casa Sadoveanu” din „grădina liniştii”, acolo unde a vieţuit, a creat şi „a băut apa vie a sufletului neamului românesc” Mihail Sadoveanu.
Pentru că întâlnirea a avut loc în preajma zilei de naştere, dar şi a numelui Maestrului, i-am urat „ani mulţi în veşnicie” mulţumindu-i pentru zestrea literară lăsată nouă moştenire, iar noi, la rândul nostru, datori suntem să o transmitem urmaşilor noştri şi urmaşilor urmaşilor noştri, neştirbită.
COCA MARIA UDIŞTEANU,
Fălticeni
Comentarii