„…Iată a ieşit semănătorul să semene. Şi pe când semăna, unele seminţe au căzut lângă drum şi au venit păsările şi le-au mâncat. Altele au căzut pe loc pietros, unde n-aveau pământ mult şi îndată au răsărit, că n-aveau pământ adânc; Iar când s-a ivit soarele, s-au pălit de arşiţă şi, neavând rădăcină, s-au uscat. Altele au căzut între spini, dar spinii au crescut şi le-au înăbuşit. Altele au căzut pe pământ bun şi au dat rod: una o sută, alta şaizeci, alta treizeci. Cine are urechi de auzit să audă”. Matei (13, 3-9)
Aş fi scris simplu, ca un articol cazon, asemenea unui raport militar:
Joi, 22 noiembrie 2018, la Centrul Cultural „Grigore Vasiliu Birlic” din Fălticeni, Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi „Petru Rareş” din Fălticeni a sărbătorit, în An Centenar, cei 10 ani de existenţă. În cadrul manifestărilor…
…dar cuvintele sunt asemenea seminţelor: când cad pe loc stâncos nu se prind pentru că nu au în ce încolţi. Când cad pe pământ nefertil se usucă repede, iar când cad între spini sunt sufocate de ghimpi. Doar în pământul fertil cuvintele prind rădăcini şi pot renaşte.
Pământul? E mintea dispusă să înţeleagă. Sunetul cuvintelor poate pătrunde dincolo de urechi, dar numai „pământul” cultivat poate da rod! Atunci, numai cine are urechi de auzit, aude.
Să luăm aminte! Şi să ne cultivăm!
În An Centenar am evocat Întregitorii. Nu m-am născut într-o epocă cu aplecare spre cultivarea meritelor monarhiei. Meritele exclusive erau atribuite oamenilor muncii… Acestea au fost „seminţele” pe care le-am primit şi nu pot spune că nu au încolţit… Dar am căutat întotdeauna să-i dau Cezarului ce-i al Cezarului. Şi am căutat în profunzime…
Ferdinand şi Maria erau, întâi de toate, nişte erudiţi. Şi-au asumat rolul de lideri ai unui popor ce nici nu-l cunoşteau pe deplin, dar au căutat să-l înţeleagă. Şi s-a dovedit că l-au înţeles.
I-am înţeles şi eu pe „întregitori” după ce am citit „Povestea vieţii mele” a Reginei Maria şi i-am evocat în cele două modalităţi în care pot acum să mă exprim: literar şi plastic.
„Confesiunea unei regine” este partea literară a roadelor, premiată ca atare, la Alba Iulia.
Imaginile dualiste privind cuplul Ferdinand-Maria au fost roadele din arta plastică. O primă lucrare grafică a fost premiată la Vaslui. Ulterior, în culori de ulei, două tablouri dualiste au marcat momentul din 22 noiembrie. Astăzi, poposesc la Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi „Petru Rareş” din Fălticeni.
…în cadrul manifestărilor a avut loc microrecitalul corului „Glasul Bucovinei” al şcolii de jandarmi, coordonat de preotul militar Cătălin Simion, lansarea revistei „Cuvânt şi Faptă” şi a volumului „Istoria Regimentului 16 Dorobanţi din Fălticeni 1877-1946”, autor col. dr. Ilie Nuţu, carte recenzată de directorul Şcolii „Mihail Sadoveanu” din Fălticeni, prof. dr. Ovidiu Moroşanu. În încheiere, Gabriel Todică a făcut o incursiune în arta dualistă, prezentându-şi cele două volume: „Artişti plastici de viziune dualistă” şi „Artă duoscopică – interferenţe universale”, corelându-şi dizertaţia cu expoziţia personală deschisă în foaierul Casei de Cultură pe toată durata manifestărilor. La final, d-na prof. Lidia Zugravu şi eleva Alexandra Iordache, „flori de măr” de la Clubul Copiilor din Fălticeni, au interpretat, la vioară, compoziţia lui W.A. Mozart, „Table music for two”, ca o prelungire a viziunilor duoscopice extrase din arta universală.
Nu voi adăuga lista invitaţilor care au onorat cu prezenţa această manifestare. Au făcut-o fie din obligaţie, fie din plăcere, dar au fost! În definitiv, toţi cei din sală au fost acolo pentru a primi seminţe pentru cultivare. Câte au nimerit pe loc stâncos, câte printre spini şi câte pe pământ fertil, nu vă pot spune cu precizie. Şi nici nu-mi propun să aflu.
Dar ştiu că eu am mers acolo pentru a oferi germenii unei cunoaşteri dincolo de aparenţe, un exerciţiu de antisuperficialitate, o cale de a căuta în profunzimea lucrurilor. Rădăcinile cresc în adâncime şi „adâncimea” este caracteristica principală – ca o altă dimensiune – a artei dualiste. „Cine are urechi de auzit, să audă!”
GABRIEL TODICĂ
Comentarii