Numele Otiliei Sfarghiu este bine cunoscut cititorilor acestui ziar. A apărut alături de soţul său, Vasile Sfarghiu, coautori ai celor treizeci şi patru de cărţi publicate, marea lor majoritate constituindu-se în capitole ale unei ample monografii a Câmpulungului Moldovenesc.
Au scris despre organizarea administrativă, vornici şi primari de-a lungul timpului, despre confesiuni, culte şi lăcaşuri de cult; viaţa culturală şi economică; meşteşuguri şi meşteşugari; credite şi mijloace de economisire; justiţie; spaţii de locuire; instrumente muzicale şi tot ce a făcut parte din viaţa şi preocupările oamenilor din vechiul Ocol al Câmpulungului. Pentru aceasta, Vasile Sfarghiu a cercetat mii de pagini de arhivă, a cules mărturii de la urmaşi, lăsând câmpulungenilor, împreună cu Otilia, această nepreţuită comoară despre trecutul nostru.
Răpus de o boală nemiloasă, Vasile a plecat acum cinci ani dintre noi. Pierderea celui drag a făcut ca cea despre care ne-am propus să vorbim să renunţe la a mai scrie.
Timpul le vindecă pe toate. Otilia, încetul cu încetul şi-a învins singurătatea şi a început să picteze, pasiune descoperită încă din copilărie. Şevaletul şi pensula i-au devenit prieteni. Cu un talent deosebit al îmbinării culorilor, pictează mai cu seamă flori şi peisaje. A reuşit până acum să realizeze peste 70 de tablouri care încântă ochiul privitorului. În zilele frumoase de vară, în curtea casei sale din strada Dodului, oricine îi poate admira expoziţiile organizate ad-hoc.
Era elevă la gimnaziu când profesoara sa, E. Teleagă, o talentată pictoriţă, i-a descoperit aptitudinile pentru această artă. Şi le-a perfecţionat mai întâi exersând, iar apoi la Cercul de pictură organizat la Casa de Cultură, cerc în care activau şi talentaţii Mircea Rotaru şi Vespasian Ursu, de la care a avut multe de învăţat.
A pictat mult: peisaje, flori, portretele copiilor şi ale nepoţilor, dar preferatele ei au rămas florile, care îi oferă posibilitatea să-şi manifeste talentul în îmbinarea culorilor. Tablourile sale sunt vii, atrăgătoare, odihnitoare. A participat la expoziţii de grup, dar nu a deschis expoziţii personale. Multe din frumoasele sale picturi se află la copiii săi, Tudor, arhitect în Braşov, şi Mihaela, inginer proiectant, stabilită în Norvegia. Se pare că ambii copii i-au moştenit talentul.
Otilia Sfarghiu este profesoară de limba şi literatura română, dar la şcolile la care a funcţionat (Liceul Militar, Liceul Tehnologic Nr.1, Liceul „Dragoş Vodă”) a organizat, cu succes, şi cercuri de pictură în care au activat şi s-au manifestat mulţi copii talentaţi.
Doamna O. Sfarghiu, respectată membră a clubului „Femina”, ne-a oferit de curând un frumos dar artistic, pe care Clubul l-a dedicat Centenarului Marii Uniri. S-a organizat un vernisaj al tablourilor sale de suflet. În afară de organizatoare şi creatoare, în cadrul acestei manifestări au luat cuvântul artista plastică Maria Cojocari şi directorul Muzeului „Arta Lemnului”, Cristian Mândrilă.
A fost un început încurajator pentru ca această talentată pictoriţă să revină în public şi cu alte expoziţii personale. Îi urăm Otiliei Sfarghiu succes şi în realizarea dorinţei sale de a publica şi „Glosarul” de aproape o sută de pagini, care explică mulţi termeni religioşi pe care unii nu-i înţeleg.
P.S. La manifestarea dedicată Centenarului, membrele Clubului „Femina” s-au bucurat şi de prezenţa unor copii de la Şcoala Specială, care ne-au prezentat un program de cântece patriotice şi colinde, pregătit de inimoasa şi talentata lor învăţătoare, Felicia Oblezniuc. „Bunicile” pe care şi le-au ales, le-au oferit copiilor daruri consistente (obiecte de îmbrăcăminte şi dulciuri) de Moş Nicolaie.
Comentarii