Elevii a cinci şcoli au cinstit pe Făuritorii Marii Uniri, în special pe cei ai Unirii Bucovinei

Miercuri, 28 noiembrie, începând cu ora 12.00, la Mănăstirea Putna a avut loc evenimentul „La 100 de ani de la revenire, Bucovina este lângă Ştefan cel Mare şi Sfânt”, dedicat Unirii Bucovinei cu Patria-mamă din 28 noiembrie 1918.

Evenimentul a fost organizat de către Mănăstirea Putna, împreună cu primăriile şi şcolile din Putna, Vicovu de Jos, Bilca, Vicovu de Sus şi Straja. Elevii participanţi au primit medalii comemorative cu Unirea Bucovinei.

Pentru început, Coroana reconstituită a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare a fost adusă din Muzeul mănăstirii şi a fost depusă pe mormântul Voievodului, în sunetul clopotelor. Părintele stareţ al mănăstirii, arhim. Melchisedec Velnic, a explicat că aducerea Coroanei pe mormântul Sfântului Ştefan simbolizează revenirea Bucovinei în unitatea de stat a românilor.

A urmat slujba Parastasului pentru toţi cei care au lucrat şi s-au jertfit pentru Unirea Bucovinei şi pentru toţi Făuritorii Marii Uniri şi un cuvânt de învăţătură despre însemnătatea pentru cei de azi, şi mai ales pentru tineri, a Marii Uniri şi despre ce le-a dat putere făuritorilor ei.

Pe treptele Muzeului mănăstirii, elevii au prezentat un recital deosebit de emoţionat, din partea fiecărui grup exprimându-se dorinţa pentru românii de azi şi pentru românii de peste 100 de ani.

Ca o expresie a unităţii româneşti, profesorii şi elevii participanţi şi cei prezenţi atunci la mănăstire, au înconjurat biserica voievodală cu o mare Horă a Unirii.

Filmarea întregului eveniment se poate viziona pe pagina de Facebook a mănăstirii. (Text: Protos. DOSOFTEI DIJMĂRESCU; Imagini: IOSIF ANDRONIC)

*

Cuvântul de învăţătură al Părintelui Arhimandrit Melchisedec Velnic, stareţul Mănăstirii Putna:

La 100 de ani de la revenire, Bucovina este lângă Ştefan cel Mare şi Sfânt

Acum 100 de ani, în 28 noiembrie 1918, în Sala de Marmură a Palatului Mitropolitan din Cernăuţi a avut loc Congresul General al Bucovinei, care a votat Unirea cu Patria-mamă. Am săvârşit slujba Parastasului şi i-am pomenit pe toţi cei care, exact acum 100 de ani, au votat Unirea Bucovinei cu Regatul României.

Dacă ei nu ar fi fost, mormântul Sfântului Ştefan cel Mare şi Putna nu ar fi fost astăzi în România.

Nu ar fi fost în România niciunul dintre cele 16 morminte de voievozi care au fost răpite odată cu Bucovina.

Şi, daţi-vă seama de ce ar fi însemnat aceasta, nu ar fi fost nici toate aceste localităţi de unde aţi venit dumneavoastră.

Să cugetăm la aceasta şi să mulţumim încă o dată celor care au luptat pentru unirea Bucovinei.

Dar astăzi nu i-am pomenit numai pe cei care au votat Unirea Bucovinei, ci şi pe cei care au votat Unirea Basarabiei, în 27 martie 1918, şi pe cei care au votat Unirea Transilvaniei, a Banatului, a Crişanei şi a Maramureşului, în 1 decembrie 1918. I-am pomenit şi pe eroii care şi-au dat viaţa pe câmpul de luptă pentru a se realiza Marea Unire şi pe oamenii politici ai acelei vremi.

În această zi a Bucovinei, nu i-am pomenit numai pe bucovineni, ci i-am pomenit pe toţi Făuritorii Marii Uniri, pentru că le suntem datori tuturor.

Într-un neam, oamenii sunt ca mădularele într-un trup, alcătuiesc o unitate. De aceea, cine face bine într-un loc, face bine întregului organism, întregului neam. În 1918, Făuritorii Marii Uniri au fost conştienţi de aceasta.  Ei au lucrat şi pentru Unirea unei regiuni care era alta decât a lor.

Transilvăneanul Onisifor Ghibu a înfiinţat în 1917, în Basarabia, publicaţia „Ardealul”, dar apoi i-a schimbat numele în „România nouă”, pentru că era destinată să slujească „unirii politice a tuturor românilor”.

Un alt transilvănean, Sextil Puşcariu, a înfiinţat la Cernăuţi ziarul „Glasul Bucovinei”, cea mai activă publicaţie din Bucovina în anul 1918.

În timpul tratativelor de pace, bucovineanul Ion Nistor se preocupa nu doar de românii de aici, ci şi de românii din Torontal, un comitat care va fi împărţit între România, Ungaria şi Serbia.

      Îi cinstim pe toţi Făuritorii Marii Uniri şi avem conştiinţa că, prin ei, Îl cinstim pe Însuşi Dumnezeu.

La începutul Primului Război Mondial, omeneşte vorbind, erau posibile două scenarii: ori se uneşte Basarabia cu Regatul României, ori se unesc Bucovina, Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramureşul cu Regatul României. Dar iată că s-au unit toate! A fost ca o minune de la Dumnezeu, peste puterea omenească. Ne-a purtat Dumnezeu de grijă. Marea Unire a fost şi un dar de la Dumnezeu, pe lângă o minune a neamului nostru, împlinită pentru suferinţa, rugăciunile şi răbdarea de veacuri ale tuturor românilor şi prin dragostea şi efortul generaţiei anului 1918.

Dumnezeu a lucrat prin ei, iar ei s-au făcut mâini ale lui Dumnezeu. Făuritorii Marii Uniri au ştiut să depăşească greşelile personale, orgoliile de multe ori, ale lor şi ale celor de lângă ei, au ştiut să depăşească dezbinarea şi s-au pus în slujba unui ideal mai înalt, idealul de unitate a întregului popor român.

În faţa a ceea ce părea imposibil omeneşte, ei nu au dat înapoi, căci au simţit că ceea ce fac este după Dumnezeu şi, de aceea, nu s-au temut. Bucovineanul Ion Grămadă, „eroul Bucovinei”, a trecut graniţa în România şi s-a înrolat voluntar în Armata română. Cu câteva zile înainte de a muri în lupta de la Cireşoaia, în august 1917, el scrie aşa: „Războiul nostru este sfânt. Doamne, ajută-mi să fiu tare, să fiu vrednic şi neînfricat, spre a putea răzbuna lacrimile ce le-au vărsat ai mei vreme de una sută cincizeci de ani de robie.”

Preotul Dionisie Bejan, de 81 de ani, care a deschis Congresul General al Bucovinei din 28 noiembrie 1918, a spus în deschidere: „Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea neamului.”

Cu aceleaşi cuvinte a deschis, peste câteva zile, bătrânul Gheorghe Pop de Băseşti, de 83 de ani, şi Marea Adunare de la Alba Iulia. Primeau darul sfânt şi de mult aşteptat şi lăcrimau.

Astăzi, o parte din teritoriile unite atunci sunt înstrăinate. Dar poate şi mai grav este că nu mai avem acea dragoste de ţară şi de neam prin care să ne doară inima de fraţii noştri care nu sunt în ţara lor.

Ne dorim să continuăm ceea ce Făuritorii Unirii au făcut şi ne întrebăm: cum au reuşit ei?

Şi atunci erau neajunsuri şi neputinţe. Dar ei au ştiut să nu se împiedice de ele, ci au mers ţintă spre împlinirea unităţii naţionale.

Au ştiut că sunt, în primul rând, fii ai neamului şi că sunt datori neamului lor în faţa lui Dumnezeu.

Au ştiut să iubească generaţiile anterioare, pe sfinţii strămoşi, au ştiut să îi preţuiască, să le înţeleagă sufletul şi dorul. Au înţeles că menirea lor este să continue ce au făcut ei, să sporească ceea ce au primit de la ei.

Şi au ştiut că trebuie să intri în gândul lui Dumnezeu. Să te întrebi: „De ce m-a aşezat Dumnezeu în acest neam?” şi să nu ai linişte până nu afli răspunsul, până nu mergi pe drumul tău, în neamul tău, sau până nu te aşezi în acea lucrare a lui Dumnezeu la care fiecare dintre noi suntem chemaţi.

Aceşti făuritori ai Marii Uniri şi-au aflat rostul în neam. De aceea, atunci când a venit momentul, au avut încredinţare neşovăielnică despre ce trebuie să facă şi au împlinit visul sfânt-strămoşilor noştri.

Au reuşit să împlinească visul Unirii pentru că, fiind fii iubitori de neam, au devenit părinţi, părinţi ai neamului. Pentru că, pentru a fi părinte, trebuie mai întâi să fii fiu.

     Şi pentru a-şi da proba de adevăraţi părinţi, ei au şi suferit. Toţi cei care au votat Unirea şi erau în viaţă când a venit regimul comunist, întâi în Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei, apoi în restul ţării, au suferit. Majoritatea au fost ucişi, cei mai mulţi la Sighet sau deportaţi în Siberia.

Când Uniunea Sovietică a ocupat, în iunie 1940, Basarabia, basarabeanul Emanoil Catelli, din Bălţi, care participase activ la formarea Sfatului Ţării şi votase Unirea în 1918, nu a vrut să plece dincolo de Prut, cu toate rugăminţile prietenilor. Spunea că „mişcarea noastră naţională trebuie să aibă şi martiri”.

Şi într-adevăr, au fost foarte mulţi martiri!

Iar cei care erau în viaţă în restul României, când a venit şi aici comunismul, au fost închişi la Sighet şi cei mai mulţi au murit acolo şi sunt îngropaţi în Cimitirul Săracilor.

Dar jertfa părinţilor rodeşte în fii! Şi va rodi şi în viitor. Avem toată încredinţarea.

Vă felicităm că astăzi dăruiţi din timpul vostru Făuritorilor Marii Uniri. Şi vă îndemnăm la mai mult!

Nicolae Iorga a afirmat că în istoria poporului român se aud trosnind paşii lui Dumnezeu. Păşiţi, dragi elevi, împreună cu Dumnezeu şi veţi simţi bucuria de a fi fiu adevărat al neamului!

Folosiţi posibilităţile de comunicare de azi pentru a-i cunoaşte pe românii din regiunile istorice care sunt astăzi în afara graniţelor României. Când folosiţi internetul, folosiţi-l cu folos, folosiţi-l şi pentru a-i cunoaşte pe aceşti fraţi şi a vorbi cu ei. Unii vă sunt chiar rude, poate mai de aproape sau mai de departe. Şi gândiţi-vă ce aţi fi aşteptat de la România şi de la românii din România dacă v-aţi fi născut în afara graniţei ţării de astăzi!

Dragostea celor de atunci, mai ales a tinerilor, să vă fie imbold!

Tinerii, care acum 100 de ani s-au luptat cu înflăcărare pe câmpul de luptă sau în arena politică, să vă însufleţească!

Mamele ai căror fii au pierit în Primul Război Mondial să dea putere mamelor de astăzi, să insufle copiilor lor dragostea de neam, de ţară şi râvna pentru a lucra pentru neamul, ţara şi credinţa lor!

Iar amintirea marilor bărbaţi care au ştiut atunci să lase deoparte orgoliile şi să fie uniţi, să fie pildă pentru bărbaţii de astăzi: să fie şi ei uniţi în bine, să-şi folosească puterea pentru a-şi conduce familia după Dumnezeu şi să îşi pună puterea lor şi a familiei în slujba neamului şi a ţării!

Ne-am dorit ca în această zi să fi fost cu toţii la Cernăuţi, în catedrala mare, dar nu s-a putut. Ne-am dorit ca după aceea să ne adunăm în Sala Mitropolitană, dar nu s-a putut. Şi atunci v-am făcut o invitaţie dumneavoastră, să fim lângă Măria Sa Ştefan. Acum 100 de ani, în această zi, mormântul său a devenit liber şi am putut veni să punem o floare, o lumânare la căpătâi şi să ne rugăm să nu-şi uite neamul şi patria şi ţara. Şi de atunci aşa rămas. Poate că el a apărat Putna şi regiunea aceasta şi atunci când a venit pactul Ribbentrop-Molotov.

Rugăm, întru această zi, pe el şi pe toţi sfânt-strămoşii, să facă ceva şi pentru românii care sunt în afara hotarelor ţării noastre, căci sunt foarte mulţi. Gândiţi-vă, români cum sunteţi dumneavoastră, din satele din care aţi venit, Vicovu de Sus, Vicovu de Jos, Straja, Bilca, Putna, aşa sunt toţi cei care astăzi sunt pe valea Siretului şi nu numai. Să ne rugăm la sfânt-strămoşii noştri ca să ne adune pe toţi acasă, într-un cuget şi într-o simţire, într-o trăire şi într-o cugetare sfânt românească.

Aşa să ne ajute Bunul Dumnezeu la toţi! Amin.

Gânduri ale participanţilor despre România în An Centenar şi despre România în 2018:

> Ce-i dorim, noi cei de azi, României peste 100 de ani? Îi dorim să aibă parte de oamenii mai buni, care s-o ajute să se vindece de rănile provocate. Fiindcă noi suntem ţara. Nu se poate români buni şi Românie rea. De asemenea, peste 100 de ani, strănepoţii noştri să fie la fel de mândri că sunt români, aşa cum străbunicii noştri au fost acum 100 de ani.

> Visurile de veacuri ale românilor s-au împlinit odată, acum 100 de ani. Şi cum istoria se repetă cu bune şi cu rele, vrem să credem că noi, cei tineri, care Îi cântăm lui Dumnezeu şi neamului românesc, suntem verigi în lanţul istoriei care se repetă. Fiţi alături de noi şi cu noi şi haideţi să ne unim măcar pentru o clipă, forţând timpul să ne asculte şi să ne îndeplinească visul a doua oară.

> Ne uneşte o credinţă, ne unesc tradiţii şi obiceiuri, ne uneşte portul popular atât de vesel şi de demn, ne uneşte o limbă atât de frumoasă, vie şi puternică, asemenea unei stânci modelate de timp, dar totuşi aceeaşi, ne unesc cântece vechi de veacuri pe care le-am auzit pentru prima dată în leagănele copilăriei. Să ţinem cont doar de ceea ce ne uneşte, nu de ceea ce ne desparte. Ce este o sârmă ghimpată? Nimic pentru cei care simt şi trăiesc româneşte.

100 de ani. 100 de motive să spunem DA Unirii!

Print Friendly, PDF & Email

Un comentariu

  1. Pingback: Sunt atâtea motive să spunem DA Unirii ! | Motive pentru condei

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!