Despre pâine cu vanilie

Fetele de după tejghea zâmbesc, atunci când le cer o pâine, ştiu ce suferinţă am. „Cu vanilie sau fără, doamna Mirela?” mă întreabă. Cu vanilie vreau, desigur, ador să mănânc ciorbă sau tocăniţă cu o bucată de pâine din care răzbate, suav, mirosul de vanilie.

Mi se trage din copilărie, probabil. Mergeam la ţară şi mi se dădeau să mănânc la hramuri, de Paşte, la Crăciun (pentru că, pe vremea copilăriei mele, atunci punea bunica – şi majoritatea celor din sat – covata în mijlocul casei şi aprindea cuptorul cel mare) sarmale, friptură cu cozonac sau, în cel mai fericit caz, cu pâine mângâiată deasupra cu zahăr, rămasă după ce se mâncase brânza din pască. Papilele mele gustative n-au fost niciodată atât de rafinate încât să preţuiască alăturarea asta de dulce/vanilat cu sărat. N-au fost şi nici nu vor fi, oricât am încercat să le educ în timp.

Şi fetele zâmbesc, de fiecare dată când le cer o pâine, ştiu ele de ce. Pentru că, fiindu-le eu, de voie, de nevoie, cumpărător, am tot atras atenţia asupra faptului că vanilia nu are ce căuta în compoziţia pâinii. În felul meu, glumind, apoi mai serios, câteodată am şi pufnit. N-a folosit. Cu vanilie am mâncat şi pâinea la tavă, şi colacul împletit, şi franzela. A apărut un sortiment nou, m-am bucurat de el o vreme, apoi a fost „îmbunătăţit”. Cu vanilie, desigur.

Din câte am fost informată, şefului cel mare i s-a adus la cunoştinţă nemulţumirea mea. Ce să facă şi el, sărmanul om, o fi spus fetelor, în secţie, să nu mai amestece colţurile rămase de la cine ştie ce specialităţi de patiserie cu aluatul de pâine că protestează o clientă nebună. Sau ce le-o fi spus el acolo. El le-o fi spus, lucrătoarele şi-or fi văzut de ale lor. Şi au făcut, cu sârg, în continuare, pâine vanilinată, chiar dacă eu, de protestat, am mai protestat. Ba mi-a ajuns la urechi că e posibil ca cineva să comită cu bună intenţie „crima” asta, de-a pune vanilie în pâine. Cum să dai lucrătoarea aia afară, chiar dacă te mai sabotează, când atât de greu găseşti să angajezi oameni şi îţi crapă măseaua?

Mănânc pâine cu vanilie şi trimit gânduri bune patronului, lucrătoarelor sale, guvernului ăsta şi tuturor guvernelor care s-au perindat la conducerea ţării în care trăiesc şi în care sunt nevoită să mănânc pâine vanilinată. Că, dacă-şi făceau treaba, putea patronul să dea afară lucrătoarele care îi fac firma de râs, fără frica că nu găseşte să angajeze altele.

Mănânc şi plâng. Şeful, probabil, citeşte şi râde, ştie el că pâinea, cu sau fără vanilie, tot se vinde.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: