Glorie eternă martirilor

Titlul de „Veteran de război” a fost recunoscut pentru prima dată în ziua de 29 aprilie 1902, când regele Carol I a promulgat „Înaltul Decret” prin care s-a instituit acest titlu în onoarea combatanţilor acoperiţi de glorie pe redutele Războiului de Independenţă (1877-1878). Dar memoria celor care căzuseră pe front nu putea fi eternizată decât prin monumentele pe care comunităţile din care făcuseră parte le-ar fi ridicat în memoria lor. Aşa s-a şi întâmplat în cadrul multor comunităţi, care au ridicat monumentele doar pe cheltuiala urmaşilor eroilor.

Primul Război Mondial, „Războiul cel Mare” cum a fost denumit, a izbucnit la 28 iulie 1914 şi s-a sfârşit la 11 noiembrie 1918, deci exact acum 100 de ani. La el au participat peste 70 de milioane de militari, din care 60 de milioane de europeni. Au murit peste nouă milioane de combatanţi şi şapte milioane de civili. În urma acestui război au dispărut Imperiul Rus, Imperiul Otoman şi Imperiul Austro-Ungar. Prin retrasarea graniţelor au apărut nouă naţiuni noi.

Cu scopul de a se evita repetarea unui astfel de conflict, a fost creată Liga Naţiunilor, dar care nu şi-a dovedit eficacitatea, pentru că după câţiva ani a izbucnit un nou conflict mondial.

În ziua de 11 noiembrie 2018 în comunitatea voloviceană ortodoxă, şi nu numai, s-a petrecut un lucru remarcabil, nemaiîntâlnit în altă comunitate: Parohia Volovăţ, prin părintele-paroh Dumitru Valenciuc, ajutat de întreaga obşte ortodoxă a satului, a făcut un gest creştinesc fără egal şi de o valoare inestimabilă. În plus de aceasta, gestul Cucerniciei Sale s-a dovedit a fi şi unic. Este vorba de ridicarea unui monument închinat soldaţilor, indiferent de naţionalitate, care au luptat şi căzut la datorie pe teritoriul Bucovinei în Primul Război Mondial.

Am răspuns cu plăcere invitaţiei făcute de părintele-paroh adresată redacţiei cotidianului „Crai nou”; cu maestrul Emil Ianuş, am format o mică delegaţie şi ne-am prezentat la festivitate. Ce rău ne-ar fi părut dacă am fi ţinut cont de vreme şi nu ne-am fi dus !

Ajunşi la biserica din sat, locul de adunare, am întâlnit o mulţime de oameni, printre care, maturi sau copii, erau îmbrăcaţi şi în costume naţionale.

Toţi fremătau în aşteptarea ÎPS Pimen, care trebuia să sosească de la Suceava, împreună cu suita sa şi cu un grup de preoţi. După cum îl cunoaştem de la atâtea şi atâtea acţiuni, ÎPS Pimen a ajuns la poarta bisericii exact la ora stabilită.

ÎPS Pimen şi preoţii care-l însoţeau au fost primiţi conform obiceiului strămoşesc, cu pâine şi sare. După ce-au gustat din pâinea înmuiată în sare, au binecuvântat şi salutat mulţimea şi au intrat în biserică, pregătindu-se pentru slujbă.

Au apărut apoi în faţa mulţimii şi au ascultat „Imnul de Stat al României”, părintele Valenciuc, flancat de preoţi şi de săteni cu prapuri în mână care a rostit un cuvânt de bun venit adresat oaspeţilor dragi. A spus, printre altele: „Generaţia de ieri nu ştie de martirii noştri, iar pe generaţia de azi n-o interesează. Astăzi la orele 11 se împlinesc exact o sută de ani de când s-a încheiat armistiţiul prin care s-a pus capăt Primului Război Mondial. Gândul nostru se îndreaptă către toţi românii care şi-au lăsat familiile, prietenii şi cunoscuţii şi s-au dus să lupte sub alte steaguri. Cu gândul la ei, gospodarii satului Volovăţ, dar şi la voievodul Dragoş şi la Ştefan cel Mare şi Sfânt, socot că, deşi au făcut parte din alt neam, etnie, credinţă să păstrăm două minute de reculegere. (În acest timp clopotul bisericii a bătut într-o dungă, ca la pericol). Să păstrăm în memoria ofiţerilor şi soldaţilor români un moment de reculegere.(În acest timp s-a intonat Imnul regal şi s-a ridicat emblema regelui şi Imnul Trei culori). În memoria soldaţilor şi ofiţerilor ruşi căzuţi pe frontul din Bucovina (s-a intonat Imnul imperial rus şi s-a înălţat pe catarg Flamura de război rusă). În memoria soldaţilor şi ofiţerilor austrieci (S-a ridicat pe catarg flamura de război austriacă şi s-a intonat Imnul imperial austriac). Rog pe ÎPS Pimen să aprindă această torţă, care va arde în faţa acestor plăci memoriale.”

IPS Pimen a luat în mână torţa, căreia i s-a dat foc şi a dus-o în faţa plăcilor respective, fiind flancat de doi copii, ca un semn al predării ştafetei. Binecuvântează această torţă, apoi sfinţeşte cu agheasmă crucea mare din spatele plăcilor memoriale.

Însoţit de întregul sobor de preoţi s-a ţinut o slujbă de pomenire pentru toţi cei pomeniţi mai sus. A fost ascultat de mulţimea adunată în acest scop, formată din bătrâni, unii chiar în cârje, femei, bărbaţi şi mulţi, mulţi copii, unii dintre ei chiar în costume naţionale. Au cântat apoi „Veşnica pomenire”.

În sunetele „Marşului funebru” au fost depuse coroane şi jerbe de flori, începând cu ÎPS Pimen, care era însoţit de doi copii, primarul comunei şi alţi cetăţeni. În continuare a rostit un cuvânt de înţelepciune în care s-a referit la păstrarea credinţei strămoşeşti, la iubirea de patrie, care este cea mai înaltă virtute a unui român. Să iubim şi să iertăm, dar să nu tolerăm pe cei care ne încalcă pământul. A vorbit şi despre importanţa bisericii ortodoxe pentru întregul popor. Să nu uităm că poporul nostru este alcătuit şi din cei trecuţi la cele veşnice. S-a întrebat cum să ne uităm eroii? Nimic nu-i mai sfânt pentru ei. Au luptat cu gândul la Dumnezeu. Ştiau că vor muri în lupte, că le va muri trupul, dar nu şi sufletul. Acum ei sunt canonizaţi. A arătat cum se făcea pomenirea lor la pomenirea morţilor. Cineva spunea numele eroului, iar un copil răspundea „Mort pentru patrie. „Ceea ce-aţi făcut astăzi aici, la Volovăţ, este unic în ţară. Numai o inimă de român, cum are şi părintele Valenciuc, putea organiza acest lucru, la care participă întreaga obşte şi elevii. A urat sănătate şi fericire tuturor.

Primarul comunei, domnul Vicol, a mulţumit părintelui Dumitru Valenciuc pentru tot ce a făcut în cariera lui, a mulţumit şi sătenilor, apoi a depus şi el o coroană de flori. A citit apoi o poezie, compusă de col.(r) Lăcătuşu, care este închinată celor care şi-au dat viaţa pentru patrie.

Emil Ianuş, pe care-l ştim participant la toate manifestările de suflet care se organizează în toată Bucovina, a recitat, numai aşa cum ştie el, poezia sa intitulată „Strămoşii mei.” A reuşit să electrizeze întreaga asistenţă, iar ÎPS Pimen l-a felicitat şi l-a sărutat pe frunte. Asistenţa l-a aplaudat frenetic.

În încheierea manifestării părintele Valenciuc a rostit un nou discurs plin de credinţă, patriotism şi de simţire românească. A mulţumit lui Dumnezeu pentru tot ce ne-a dat, dar şi cu rugămintea de-a ne reda bisericile, mănăstirile şi pământul care ne-a fost luat, să-şi întoarcă privirea şi spre noi, copiii Lui. A arătat că în Volovăţ, în anul 1918 nu era picior de bărbat sub vârsta de 42 de ani, toţi fiind trimişi pe front. Aşa a încercat să le aducă aminte uitucilor că eroii nu se uită niciodată. „Şi să ştie toată lumea că sărbătoarea de azi nu este una ocazională”.

În încheiere, grupul psaltic „Sf. Ioan cel Nou” a interpretat câteva cântece închinate bisericii şi eroilor neamului.

Părintele Valenciuc a mulţumit tuturor şi i-a rugat să primească câte un colăcel, cum se obişnuieşte la momentele de pomenire, colăcei care au fost făcuţi cu mare dragoste de către gospodinele din Volovăţ.

Menţionez că pe placa memorială este scris: „În memoria soldaţilor şi ofiţerilor căzuţi în timpul Primului Război în Bucovina” şi în limbile rusă, germană şi engleză. Pe plăcile de marmură neagră de deasupra acestor inscripţii erau desenate emblemele acestor state.

Am încercat să povestesc aşa cum am văzut, dar era superb ca fiecare să participe personal şi să-şi dea seama de măreţia şi unicitatea acestui eveniment. (Text şi foto – prof. GH. DOLINSKI)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: