Oferită de DGASPC Suceava

„Uniţi de Centenar”, o lecţie sinceră de patriotism

All-focus

Părea a se anunţa încă un spectacol cu dansuri şi cântecele, din seria celor compun festivismului exagerat şi obsedant de pe tot parcursul anului centenarului Marii Uniri.

Dar a fost o lecţie sinceră de patriotism, în timpul căreia sentimente pe care le credeam tocite şi perimate au revenit, ca pe vremuri când, cu fruntea sus, mândră, cântam la rându-mi despre iubirea pentru ţară şi pentru români.

Au fost două ore în care nu ştiu să-i fi păsat cuiva ce partid este la guvernare, cât de lung a fost concediul preşedintelui ţării, ce gafe a mai făcut primul

 ministru sau cu cine va vota la alegerile locale…

Despre România, despre români, despre unire şi mândrie, despre…

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASCP), în parteneriat cu Consiliul Judeţean, Primăria Suceava, Teatrul „Matei Vişniec” şi Fundaţia „Te Aud România” au organizat miercuri, 7 noiembrie, spectacolul „Uniţi de Centenar”.

Fain pe scenă, fain şi în sală, s-ar putea spune, foarte pe scurt, despre cele petrecute. Mai pe lung însă, pe scenă a fost frumos pentru că fiecare vers, fiecare sunet al cântecelor patriotice sau populare, fiecare gest al copiilor şi adulţilor din sistemul de protecţie şi al invitaţilor lor au fost simple şi sincere. În sală a fost frumos pentru că publicul a ocupat până la ultimul scaun, pentru că fiecare bărbat sau femeie, copil sau adult, au venit îmbrăcaţi în ie sau cămaşă tradiţională, dar mai ales pentru că toată lumea a răspuns cu sufletul, cu aplauze, cu drag celor care au participat la spectacol.

Mediate călduros şi elegant de artista – totodată lucrător în cadrul DGASPC – Manuela Pentiuc, au venit în faţa publicului 12 momente artistice în care s-a vorbit despre istorie, despre România, despre români, despre unire, mândrie şi port tradiţional, despre iubire şi jale, despre credinţă, lumină şi speranţă.

 După mesajul directorului executiv al DGASPC, Nadia Georgeta Creţuleac, care a mulţumit fiecărui copil şi adult care au muncit pentru spectacol, pe scenă a urcat Călin Brăteanu artist şi director al Centrului pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, un susţinător al acţiunilor instituţiei judeţene de protecţie socială. Înainte de a cânta el însuşi, a prezentat o tânără din Râşca, o artistă care a doinit într-un fel care a adus lacrimi în ochi şi a făcut piele de găină oamenilor din sală.

A intrat apoi corul Aşezământului de Copii „Sf. Ierarh Leontie” de la Rădăuţi, care a interpretat trei piese. Printre ele, „Trei culori” pe care mai toţi ni-l amintim ca imn al României Socialiste, doar pentru că aproape am uitat versurile originale ale lui Ciprian Porumbescu. Dar copiii ni le-au reamintit, iar eu le reamintesc mai departe: „Roşu-i focul ce-mi străbate,/ Inima-mi plină de dor/ Pentru sânta libertate/ Şi al patriei amor/ Auriu ca mândrul soare/ Fi-va’l nostru viitor/ Pururea’n eternă floare/ Şi cu luci netrecător./ Iar albastrul e credinţa/ Pentru ţară ce-o nutrim/ Credincioşi fără schimbare/ Pân’ la moarte o să-i fim”.

Au urmat două fete de la Casa de tip familial „Visătorii” de la Fundu Moldovei, care au recitat poezii şi au cântat, apoi au cântat Lorena şi Lavinia, două „gâgâlici” de la Centrul de plasament „Mihail şi Gavril” cu flori în păr şi zâmbete până la urechi, urmate de cântecul Luisei Maria Vasilcovici, elevă a Colegiului „Ciprian Porumbescu” din Suceava.

Frumoasă, cu multe premii strânse şi cu mult talent, Florica Angela Galea, din Serviciul de Asistenţă Maternală, a stârnit audienţa la aplauze şi mai apăsate pe ritm de bătută, ca la Humor.

Până spre finalul spectacolului au urcat pe scenă Ioana Pricob şi Anamaria Grumeza, de la Casa de tip Familial „Sf. Gheorge” Dolhasca, un grup de la Servicii multifuncţionale pentru copilul aflat în dificultate Gura Humorului, şi un altul de la acelaşi tip de servicii, din Fălticeni, precum şi Raluca Bilaucă, din cadrul Servicii multifuncţionale de tip rezidenţial Suceava.

Finalul spectacolului a fost şi vârful de emoţie al manifestării. A fost momentul Corului „Speranţa” al persoanelor cu dizabilităţi din centrele de recuperare şi reabilitare neuropsihiatrică pentru adulţi, coordonat de Lucian Afilipoaie.

Despre membrii corului, prezentatoarea Manuela Pentiuc a spus că sunt „îngeri cu o aripă care ca să poată zbura au nevoie să fie îmbrăţişaţi”. Aceştia au cântat mai multe piese, dar, mai ales, imnul României „Deşteaptă-te române”. L-au cântat împreună cu publicul din sală, ridicat în picioare, respectuos, emoţionat, solemn şi în acele momente, bucuros.

Atunci mi-am reamintit vorbele lui Călin Brăteanu, de la începutul spectacolului: „De 100 de ani suntem împreună. Doamne ajută, măcar încă 100!”.

Mi le-am repetat pe dinăuntru, de mai multe ori, inclusiv când am scris aceste rânduri, ca să-mi potolesc ceva din dorul de unire. Unirea nu numai între graniţe de stat, dar mai ales în bine, în spirit şi gândire. Unirea nu cea de pe afişe, cea mult pomenită la colocvii şi comunicări omagiale, ci unirea în bunătate şi bun-simţ a românilor, oriunde în lume ar trăi ei.

Unirea la bine, dar şi la greu.

Print Friendly, PDF & Email

Un comentariu

  1. Esti minunată, Daniela Beale, scrierile tale din inimă …ne fac să nu ne mai saturăm citindu-te!

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: