Dializa din Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sf. Ioan cel Nou” de la Suceava

Ziua de 7 noiembrie are multiple semnificaţii pentru iubitorii de istorie şi cronologii. Pentru medicii nefrologi şi pentru bolnavi este însă ziua când, la Suceava, în Spitalul Judeţean, s-au efectuat primele şedinţe de dializă pentru pacienţii cu boală cronică de rinichi. Aceasta se petrecea în anul 1994, adică exact în urmă cu 24 de ani. Din cultura generală a fiecărui cetăţean, nu lipseşte noţiunea că atunci când medicul pune diagnosticul de „insuficienţă renală”, viaţa unui om, precum şi a familiei lui, se schimbă radical.

Astfel stăteau lucrurile şi în anul 1994, când, 6 pacienţi plecau la Iaşi tot la două zile, pentru a efectua şedinţele de dializă necesare supravieţuirii. Aşa cum erau, lucrurile stăteau încă mai bine decât înainte de 1989, când două persoane din Suceava, o mamă de medic şi un tânăr de 20 ani, muriseră, pentru că „nu aveau buletin de oraş mare” şi deci nu puteau face dializa într-un centru universitar; aceste două cazuri le ştie autorul acestor rânduri, dar, sigur, vor mai fi fost altele asemenea lor.

În 1991, în sfârşit, Nefrologia fusese recunoscută ca specialitate medicală şi în România. Până atunci fuseseră interesele altor corifei, pentru ca Nefrologia să nu fie recunoscută. La acel moment, stimulat fiind, subsemnatul acestor rânduri, şi de maestrul meu, prof. Dr. Constantin I. Negoiţă de la Iaşi, în a cărui clinică mă formasem, am luat legătura cu prof. Dr. Nicolae Ursea, de la Spitalul Carol Davila, care s-a arătat extrem de deschis, invitându-mă la perfecţionare în clinica Domniei Sale. Am parcurs perioada de timp cerută de lege şi, în 1993, am susţinut examenul de medic specialist nefrolog, ca a II-a specialitate, pe lângă Medicină Internă. La examen, s-a pus în mod clar problema: „la Suceava, trebuie să constituiţi, în cadrul Spitalului Judeţean, o structură de dializă”. Au contribuit decidenţii locali din sănătate, dr. Ioan Iliescu, ec. Hanca, prof. dr. Alexandru Oproiu –secretar de stat în Ministerul Sănătăţii, precum şi numeroşi sponsori locali. S-a cumpărat Staţia de tratare a apei, o componentă extrem de importantă şi care la Suceava a fost nou-nouţă, ceea ce a crescut din start calitatea tratamentelor. Aparatele au provenit „din ajutoare”, cum se purta pe atunci, iar la inaugurare am beneficiat de sfinţirea făcută cu inima cea mai bună, de către ÎPS Arhiepiscop Pimen Suceveanul. Au fost prezenţi, înafara Prof. Dr. N. Ursea, medicii cu experienţă de la Cluj, Timişoara şi Iaşi. Primele dialize s-au adresat acelor pacienţi care făcuseră naveta la Iaşi în anii şi lunile anterioare, iar Dr. (acum Prof. Dr.) Adrian Covic ne-a fost fizic alături la primele dialize. Pentru a fi siguri de reuşită, şi asistenta medicală şefă de la Iaşi, şi fiziciana Centrului de dializă Iaşi au stat la Suceava câteva zile, pentru ca totul să se desfăşoare fără poticneli.

Datorită forurilor locale, s-au încadrat doi medici internişti, dr. Anton Carmen-Elena şi dr. Dumitrescu Silvia-Mariana, două doamne inginer, Mihalceanu Tatiana şi Pădurariu Adina, şi un grup mare de asistente medicale, care au fost trimise, pe rând, pentru a fi instruite la Iaşi, în clinica de la Spitalul „C.I. Parhon”.

Numărul de pacienţi a crescut foarte rapid, ceea ce a impus în anul 2000 organizarea şi inaugurarea unui Centru de Dializă care, la nivelul anului 2010, avea 36 aparate de dializă şi trata peste 300 pacienţi. Toate acestea s-au făcut într-o perioadă când bugetul aferent şedinţelor de dializă nu era delimitat de bugetul spitalului, iar în fiecare lună, trebuiau făcute intervenţii şi corecturi, pentru ca tratamentele să meargă înainte, să se asigure masa destinată pacienţilor şi să se explice, în fiecare zi, pentru ce este necesară dializa şi ce costuri implică ea.

În 2010 lucrurile s-au schimbat radical, s-au construit 3 centre private de dializă în judeţ, două în municipiul reşedinţă de judeţ, altul la Rădăuţi, iar planul iniţial fusese ca un alt centru să se amenajeze în zona de munte (Câmpulung sau Vatra Dornei): n-a mai fost să fie (deocamdată).

Condiţiile de care se bucură bolnavii sunt excepţionale (în centrele private), iar în spital, nucleul de dializă rămas asigură urgenţele. Dintre pacienţii care au început acum 24 ani, avem o persoană care luna aceasta a împlinit 25 de ani de dializă, deci este din prima serie de pacienţi, altul cu 21 ani şi doi cu 20 de ani împliniţi de dializă la Suceava.

Între timp, la nivel naţional a demarat şi activitatea de transplant, astfel încât, pe lângă sutele de pacienţi dializaţi, care trăiesc datorită acestei proceduri, există aproape 100 transplantaţi renal, care primesc, tot în regim gratuit, medicaţia anti-rejet.

Satisfacţia celui sau celor care au introdus această terapie în judeţul Suceava este, în primul rând, faptul că aproximativ 400 suflete trăiesc datorită acestei facilităţi, s-au creat atâtea locuri de muncă în centrele de dializă din judeţ, iar când străbaţi drumurile judeţului, te intersectezi cu numeroase maşini ale firmei de transport pe care scrie „transport persoane dializate”. Ştii că tu ai început ceva! Evident că acest început nu mai poate fi blocat.

Dr. MIHAI C.-M. ARDELEANU,

Doctor în ştiinţe medicale,

Medic primar Medicină Internă şi Nefrologie

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: