Neclintitul dor de viaţă monahală

Ziua de 23 a lunii octombrie aduce, în fiecare an, pentru micuţa obşte a Mănăstirii Voroneţ o sărbătoare aparte. Este ziua în care, întâia Stareţă a Voroneţului, Stavrofora Irina Pântescu, a lăsat viaţa lumească, cu toată frumoasa ei perspectivă de formare şi devenire ca membru de nădejde al societăţii civile şi a plecat în căutarea Acoperământului Maicii Domnului, „pe cărarea alpiniştilor”, cum avea să o numească în repetate rânduri, mai apoi. În anul acesta, 2018, se împlinesc 65 de ani de la acest moment. Şi pentru că această cifră are o semnificaţie aparte pentru toţi oamenii care trec prin viaţă, se cuvine să împărtăşim această aniversare cu toată obştea spaţiului în care trăim „O viaţă plină de Taboruri, dar şi de Golgote pe care a început să le urce încă din pruncie”, cum frumos spunea Episcopul Vicar Calinic Botoşăneanul.

Născută la 28 septembrie 1932, Margareta Pântescu a crescut în anii grei ai transformărilor societăţii româneşti. Orfană de tată de la vârsta de trei ani, penultima din nouă copii ai Anei şi Gheorghe Pântescu, copilăria şi tinereţea sa au însemnat o extraordinară împletire între lupta cu greutăţile vremurilor şi performarea excepţională în demersurile de învăţare. Pe toate le-a petrecut cu o constantă credinţă în Dumnezeu şi atracţie pentru viaţa în Hristos, participând la întâlnirile din sat, pe temă, sau de la Mănăstirea Golia, unde a deprins de timpuriu citirea psalmilor pe literă chirilică, dragoste dintâi care nu a părăsit-o nicicând. Împlinirea chemării sufletului Său a lucrat-o Dumnezeu la slujba de priveghere a Acoperământului Sfintei Fecioare Maria la Mănăstirea Văratec, unde se afla în pelerinaj cu consăteni, prin stihul „Bucură-te bucuria noastră, acoperă-ne pe noi de tot răul, cu cinstitul tău Omofor!” La auzul acestui stih a simţit că „dacă nu se va duce la mănăstire, nu va avea parte de Acoperământul Maicii Domnului!” Avea doar 19 ani, dar mama nu s-a putut desprinde de „cei doi ochi care i-au mai rămas”, Margareta şi Maria. Blândeţea-i specifică a inimii n-a lăsat-o să-şi rănească mama atunci, ci a mai aşteptat doi ani, până a primit binecuvântare părintească pentru a porni pe acest drum.

La 23 octombrie 1953, după ce va fi strâns toate recoltele acelei toamne, a intrat în obştea de sine a Mănăstirii Văratec, de unde imediat a fost trimisă la Seminarul Monahal Agapia, pe care l-a absolvit, ca premiantă, în 1959. În timpul seminarului s-a transferat la Mănăstirea Moldoviţa, la viaţă de obşte, dar nu s-a putut bucura de ea, căci a fost scoasă în pribegia produsă de Decretul 410. 12 ani a ostenit la biserica Golia ca îngrijitor, casier, ghid civil, şi în acest timp şi-a completat studiile, absolvind cursurile liceale şi de muzeologie. Neclintitul dor de viaţă monahală pe care l-a trimis lui Dumnezeu prin rugăciuni, i-a fost auzit şi, în anul 1972, s-a putut reîntoarce la Moldoviţa ca ghid, casier şi responsabil cu aprovizionarea. 19 ani şi-a folosit toate darurile de la Dumnezeu pentru bunul mers al mănăstirii Moldoviţa şi împlinirea aşteptărilor faţă de mănăstire, după care Sfântul Daniil Sihastrul i-a încredinţat mănăstirea Sa, Voroneţ, pentru reînviere, de la 1 aprilie 1991. Personalitate aparte între trăitorii vieţii duhovniceşti, Măicuţa noastră a fost şi este „omul providenţial” pentru Mănăstirea Voroneţ, cum spune Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Pimen.

Dar… să nu uităm că toate acestea au început într-o zi de toamnă, acum 65 de ani.

 Să ne trăiţi întru mulţi şi binecuvântaţi ani, măicuţa noastră stareţă!

Monahia dr. GABRIELA PLATON, stareţa Mănăstirii Voroneţ

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: