Un punct de vedere

În genunchi, pe coji de nucă

Motto: Ne-am învăţat cu umilinţa ca ţiganul cu scânteia

Mare noroc am avut că, pentru moment, am depăşit acel încrâncenat 10 august, cu bătaie ca la hoţii de cai, am intrat pe mâna procurorilor care, după cum bine ştiţi, se răfuiesc cu şefii de la jandarmerie, că doar ei au îndeplinit ordinele PSD-ului, sunt oamenii lor, ei au gazat poporul şi pe reprezentanţii nobili ai acestuia, revoluţionari de profesie, în slujba celor care dau mai mult pentru un miting de pomină, cu păruială şi spital. De ce face procuratura trebuşoara aceasta cu iz politic? Este răspunsul la încercarea PSD-ului şi a ministrului Toader de a-i aduce cu picioarele pe pământ, că nu-i productivă doar politica de dosare, scoase după un timp, atunci când e nevoie să oprească (în cel mai fericit caz!), să înspăimânte, să condamne şi să bage la zdup pe cei care ies din rând. Sigur că avem nevoie de procuratură, de justiţie, însă să te baţi în cercetări cu plevuşca şi să taci când e vorba de rechini mi se pare că-i depăşită înţelegerea faptelor. De exemplu, cum să nu te sesizezi tu, procuror general, din oficiu, nu altfel, despre retrocedări ilegale, despre vânzarea pământului, despre Roşia Montană? Ei bine, procuratura generală încurcă planurile: din oficiu a devenit, probabil, pentru că rimează cu din orificiu, vorba colegului meu, profesorul de matematică Botezat, pâinea lui Dumnezeu, cum îi spuneam eu, care mai avea şi alte vorbe de duh cum ar fi aceea cu termenii egali din matematică, la care el, profesorul, făcea cam aşa: Bine, bine, sunt egali şi mai ales care? Evident că se găsea câte unul care, trezindu-se din visare către „o sălbatică Clotildă”, sărea în sus şi zicea: mai ales dreptul, domnu’ profesor. Atenţie, nu zicea dreapta!

Şi, pentru că trebuie să revenim la oile noastre, să amintim celor care au trăit un vis urât că, chiar dacă s-a zguduit PSD-ul cu cei mai cei dintre şefi, Dragnea e încă acolo, şi pentru a-i mulţumi pe toţi cei care salivează când Dragnea face greşeli, să le-o spun pe cea mai gogonată: târgul cu UDMR-ul pe seama limbii române. Eu, la fel şi alţii, am spus ce trebuia spus: prea multe privilegii şi hatâruri s-au făcut ungurilor de grad II, secuio-maghiarilor adică, pentru o guvernare contestată violent. Ministrul învăţământului, cu toate păcatele lui reale sau inventate, a demisionat înainte de a fi dat afară pentru că n-a vrut să negocieze limba română. El s-a convins, acolo, la locul antiromânismului, că, oricâte privilegii ar primi ungurii, nu li se vor schimba sentimentele faţă de ţara care-i hrăneşte şi poporul care-i rabdă. Pentru ei nu există altă ţară şi altă limbă în afară de Ungaria şi limba maghiară. Cum să te înveţe româneşte pe tine, copil de ungur, o învăţătoare unguroaică care nu ştie româneşte? Dar ce nu se poate când e vorba de sprijin parlamentar? S-a comis o gravă greşeală cu urmări nefaste pentru raporturile dintre majoritatea românească şi minoritatea maghiară. Noi ştim că ungurii, din ură, dintr-o presupusă superioritate, nu vor să audă, mai ales la ei, în HarMuCov, vorbindu-se româneşte, dar să nu le oficializăm această ofensă adusă României şi românilor. Este una din marile greşeli comise de Dragnea, este un act de trădare, iar Valentin Popa n-a vrut să subscrie la acest act ruşinos. Nu avea Dragnea altă soluţie? Dacă nu avea, trebuia să renunţe la guvernare; nu fac niciun fel de pact cu duşmanii ţării mele! Şi ce dacă Tăriceanu nu mai sprijină coaliţia? Piere lumea? Ce-i Tăriceanu fără PSD? Alături de PSD, el se poate gândi la preşedinţie, la un alişveriş cu casa regală, şi nu alta, cu gazele din Marea Neagră. Că, la toată urma, la învârteli se reduce toată opoziţia lui şi a lui Varujan Vosganian la legea offshore de exploatare a gazului din Marea Neagră. Varujan, miruitul, se crede predestinat să asigure independenţa energetică a ţării şi să încaseze şi dividende la banii investiţi de alţii. Măcar într-un consiliu de administraţie să aibă loc! Este bine să se ştie că, atunci când se scufundă, şobolanii părăsesc corabia. Bine se zice în popor că, atunci când se întâmplă câte una, nu-i numai una, vin mai multe, ca să te îndoaie şi să te prăbuşească. Parcă nu-i destul că nu-ţi merg treburile la tine în casă, nici pe plan extern nu-ţi merge. Spunem plan extern că aşa suntem noi, românii, faţă de Uniunea Europeană, şi chiar aşa suntem trataţi, ca un apendice care te sâcâie când mănânci ce nu trebuie. Se pare că noi sau, mă rog, oamenii noştri politici n-au învăţat nimic de la Sublima Poartă, nici de la fosta Uniune Sovietică, că n-ai voie să mişti în front. Cum ne priveşte Timmermans altfel decât ca pe un supus rebel? Domnule, nu-i suficient că te beşteleşte în plenul Parlamentului European, îţi dă şi temă pentru acasă: cele 18 puncte trimise Vioricăi Dăncilă. Amintiţi-vă că şi Barroso (pe unde o fi?) i-a dat temă lui Victor Ponta. Observaţi? Deşi stai în genunchi, trebuie să-i săruţi şi mâna, ca umilinţa să fie deplină. România a fost pusă la colţ, în genunchi, pe coji de nucă! Suntem obişnuiţi: România a fost ascultată, dar n-a fost auzită, că aşa s-a întâmplat de-a lungul istoriei. Ne aşteptăm să fim sancţionaţi, nu vom mai primi preşedinţia Uniunii, nici fonduri, nici nimic, numai huiduieli şi sudalme. Este o situaţie de satisfacţie pentru o parte din ţară? Este. Şi asta explică de ce suntem cum suntem. Să te bucuri că ţara ta a fost umilită. Se poate mai jos de atâta?

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: