(29.06.1863, Suceava – 16.03.1937, Cernăuţi)
Studiile gimnaziale le-a obţinut în vechea Cetate de Scaun a Moldovei, absolvindu-le în 1881. Student al Facultăţii de Teologie din Cernăuţi a fost între 1881-1885. A participat la fond
area Societăţii „Academia Ortodoxă” (23.11.1884), fiind primul ei preşedinte. Cariera preoţească şi-a început-o la Rogojeşti, sat din apropierea târgului Siret, unde a fost părinte duhovnicesc al credincioşilor ortodocşi timp de doi ani (1887-1889). I s-a încredinţat apoi parohia „Sfânta Paraschiva” din Cernăuţi. Datorită râvnei cu care propovăduia Cuvântul lui Dumnezeu, a urcat repede treptele ierarhiei bisericeşti, devenind în ajunul izbucnirii Primului Război Mondial unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai mitropolitului Vladimir de Repta.
Consilier consistorial şi arhipresbiter mitrofor, Gheorghe Şandru s-a consacrat şi activităţii politice, servind fără preget cauza românilor bucovineni. În calitate de consilier comunal, el a apărat interesele românilor din Cernăuţi. Prudenţei şi priceperii sale i se datoreşte faptul că Cernăuţii n-au cunoscut distrugeri în timpul invaziilor trupelor ţariste în Bucovina în timpul Primului Război Mondial.
Omul care încă în 1897 şi-a început şi activitatea politică, încadrându-se în rândurile Partidului Naţional Radical Român, s-a aflat printre semnatarii manifestului „Ce vrem?”, document programatic al unioniştilor bucovineni, publicat în nr.1/1918 al „Glasului Bucovinei”. A participat la adunarea politică a reprezentanţilor românilor bucovineni din 27 octombrie 1918, adunare care s-a proclamat Constituantă şi la care a fost votată moţiunea privind Unirea Bucovinei integrale cu celelalte provincii româneşti într-un stat naţional unitar. La acea adunare istorică a fost ales membru al Consiliului Naţional Român. În această calitate, dar şi în calitatea sa de primar al Cernăuţilor (de la 10 noiembrie 1918) s-a aflat printre delegaţii la Congresul General al Bucovinei. A făcut parte din delegaţia care a prezentat la Iaşi, regelui Ferdinand, actul Unirii Bucovinei cu Regatul României. În favoarea consolidării acestui act, s-a aflat printre adepţii lui Iancu Flondor, care au convocat la 2 iunie 1919 în sala de conferinţe a Primăriei din Cernăuţi o mare consfătuire politică cu participarea reprezentanţilor naţionalităţilor conlocuitoare în Bucovina.
Primar al Cernăuţilor Gheorghe Şandru a fost între 10 noiembrie 1918 şi 9 august 1919, precum şi în perioada mai 1920 – februarie 1922, colaborând cu Partidul Naţional-Liberal.
Consilier referent şi ajutor de nădejde al mitropolitului Nectarie Cotlarciuc, s-a impus, prin atitudinea sa curajoasă, în problema etatizării Fondului Bisericesc al Bucovinei, acţiune pe care a zădărnicit-o printr-un energic protest.
În perioada interbelică a activat şi în cadrul secţiei Cernăuţi a Ligii Culturale şi a făcut parte din Liga Antirevizionistă. Pentru rodnica-i activitate pe tărâm naţional-bisericesc şi politic, s-a învrednicit de ordinul „Coroana României”. Este înmormântat pe aleea principală din Cimitirul Central din Cernăuţi.
Fiul său, Aurel Şandru, a absolvit în 1911 Facultatea de Drept din Cernăuţi. Luându-şi doctoratul în drept, a devenit director la secţia proceselor din Administraţia Fondului Bisericesc al Bucovinei.
DUMITRU COVALCIUC
Comentarii