Viaţa literar-artistică, în miez de an Centenar, cunoaşte la Fălticeni, după cum afirmasem în coloanele anterioare ale ziarului, evenimente de amploare şi noi apariţii editoriale.
Deceniile post-milenariste au adus în atenţie încă două energii lăuntrice – nu singurele – pentru că demersul sumativ este rodnic. Raportarea la anul 2018 are în atenţie jaloanele traseelor a doi entuziaşti, nu singurii, care au ieşit în arenă prin multitudinea de preocupări şi adânca vibraţie. Cu rezistenţa alergătorilor de cursă lungă şi neodihnă creatoare, au adunat trofee de pe întinsul ţării. Ani şi ani. Şi iarăşi. E adevărat că un premiu poate însemna totul sau nimic. Timpul decide. Dar sentimentul reconfortant al înscrierii în competiţie, pulsiunea căutării şi a aşteptării, lupta cu sinele au acţionat benefic.
Lenuţa Rusu şi-a găsit reperele în cântec şi scriitură. Sinceră şi cuceritoare, doineşte neacceptând lecţia renunţării. În ghiers, surâde a înflorire, în cântec se deschide punându-şi prin interpretare inima la vedere. Ea şi grupul de copii Moldava. Concomitent, pune Semne de întrebare, poposeşte la Fântâna înţelepciunii, la Străbunii de acasă şi sub Copacul nedumeririlor. Şi-şi gestionează bine timpul trăirii prin propriul său îndreptar paremiologic: „Viaţa e o sumă de riscuri; Vremea este bună, dar vremurile? Şi chiar prin năstruşnicul joc: barbă=bar, bă!” Lenuţa Rusu trimite la tradiţia moraliştilor francezi, fără a obosi, prin încercări inegale ca valoare.
Copacul nedumeririlor, StudIs, 2018, adună material încă de dinainte de anul 2000 (Scrisori către Dana), continuând aleatoriu până în 2016. Coperta cărţii – un copac iar în fundal, alţii – sporeşte nedumeririle pentru că: „Viaţa e asemenea unui copac pe ale cărui ramuri cresc nedumeriri. Cu cât înaintăm mai mult pe drumul încercărilor, cu atât suntem mai nelămuriţi, iar copacul nedumeririlor, cu cât îşi înalţă coroana spre cer, cu atât ramurile-i se îndesesc, adăpostind semne de întrebare”. Rădăcinile copacului sunt în Cunoaşterea care îşi căuta gazdă. „Filosofii nu aveau loc, le era casa plină de cărţi. Artistul nu putea să o ia, nu-şi plătise chiria. Apăru un ţăran cu două clase primare şi-i zise că, deh, ar lua-o pentru o vreme la el, că până dă frigul, el o să doarmă în fânar, ei lăsându-i odaia de curat”. Cunoaşterea şi Cartea vieţii. Şi în loc de concluzie, „viaţa este de trăit”. „Un nume adunat pe-o carte” şi mulţumiri postului Radio Iaşi şi ziarului Crai nou care a găzduit-o „pentru bucuria lucrului împlinit!” Precum şi reverenţa cuvenită doamnei Doina Cernica ce în Cuvântul înainte afirmă că autoarea „meditează şi scrie despre riscuri, animalitate, omenie, fericire, linguşire, singurătate… ş.a. […] O moralistă, …un om care face educaţie valorificând înzestrarea condeiului său, Lenuţa Rusu îşi onorează cu această carte şi profesia, şi scrisul.” Drept care subsemnez, dumirindu-mi nedumeririle.
A publicat în antologii, iar pentru volumul Cuvântul arde pe rug (2017) a fost răsplătită cu Premiul Bibliotecii orăşeneşti Vişeul de Sus, în mai 2018.
Concomitent, Gabriel Todică jură „pe cuvânt de cavaler” că în mai 2018 la Alba Iulia a primit medalii după turnir. „N-a fost cu lănci, ci doar cu spade croite din pixuri, creioane şi pene” (Alb-Umor). Şi-n drumul de la Alba la Aiud, a conturat imagini rare: „în sânge se smiorcăie râsul” iar „ploaia şterge aerul de colb”. Proza rimată şi ritmată e în concordanţă cu starea de spirit: „Venisem aici cu gândul tot alb. Umorul s-a revărsat: cald”. Şi, Premiul special al Bibliotecii judeţene „Lucian Blaga”, Alba, pentru proză scurtă umoristică la Festivalul Internaţional Alb-Umor.
În 2018 este eligibil în volume colective şi în antologii: Suave minuni înmiresmate “ Cluj-Napoca şi Poeţi în arenă, volum realizat în urma concursului „Radu Cârneci”, prezentat la Salonul Internaţional de carte Bookfest, 2018 (Concurs Internaţional de creaţie, Trofeul Univers Românesc).
În palmaresul anului, locul I la secţiunea Pictură sub egida U.A.P. Şi participarea la expoziţia ROGVAIV din mai, 2018. Viziunea dualistă ni-l prezintă pe două baricade ale Frumosului. „Arta plastică a fost trambulina care m-a aruncat în arta scriitoricească” pentru că „ceasul meu încă nu venise”. Pulsiunile artistice le înscrie eseistico-hazliu în Despre mine… şi sine, vorbind de „un capital spiritual necuantificabil”. Reportaj, proză scurtă umoristică, poezie, epigrame, publicistică, rubrici permanente în Ziarul de pe Net – iată culoarele prin care-şi ajustează, mustăcind, lentilele. Literatură, pictură, caricatură, artă dualistă, fotografie, toate „în trapul cailor puternici de sub capotă”. „Din colţ de artă Ştefană”, din Oraşul celor patru muzee şi-a găsit reperele, an de an sporindu-şi avuţia de spirit.
Lenuţa Rusu şi Gabriel Todică dispun de energii cetăţeneşti şi de virtuţi condeiereşti. Şi au permis de liberă trecere în spectrul larg al creaţiei.
Comentarii